2,811 matches
-
se scurge gălbenușul cînd mușcă din sendviș, savură murătura, oul și șunca și mirosul cafelei de dimineață. — Chiar că au ceva necazuri pe-acolo, Ă? spuse bărbatul de la tejghea. Era un tip În vîrstă cu fața bronzată pînĂ la cozorocul șepcii și pistruiată și albă deasupra. Roger observă că bărbatul avea o gură subțire și rea și că purta ochelari cu rame de oțel. — Da, necazuri din plin. — ȚĂrile astea din Europa, parcă-s toate la fel. Necaz după necaz. — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
greu să te urci În el, unul dintre paznici stătea drept În față, pe o bancă, cu spatele la bicicluri. Să pun piciorul pe scara mașinii, ușor stânjenit de paltonul cu guler de blană, În timp ce el, cu jambierele strânse pe picior, cu șapca cu vizieră În mână, Îmi deschide respectuos portiera... M-am concentrat o clipă asupra unei Obéissante, 1873, primul vehicul franțuzesc cu tracțiune mecanică, pentru doisprezece pasageri. Dacă Peugeot-ul era un apartament, asta era un imobil. Cât de greu e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe roate o fanfară muzicală, compusă din băieți Între zece și paisprezece ani. Cei mai mici cântau la clarinetă, flaut mic, saxofon sopran; celor mai mari le reveneau trombonul și toba mare. Aveau uniformă, veston kaki și pantaloni albaștri, cu șapcă cu vizieră. Un vis, și am vrut să fiu și eu printre ei. Don Tico a zis că avea nevoie de un genis”. „Ne măsură cu superioritate și recită: „Genis În limbajul orchestrelor e o specie de trombon, care În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
oricine are talentul ăsta. Singura consolare care-mi rămânea, era să iau parte la mișcările de stradă puse la cale de sindicate. O mare manifestație avu loc în Piața Palatului. Au venit profesori din toată țara. Protestatarii purtau tricouri și șepci albastre. Pe pancartele ridicate deasupra capului erau sloganuri antiguvernamentale și tot felul de poezioare sarcastice, naive, gen: „Văcăroiu, ai golit butoiu’?”. Mulțimea trecea de la pusee de fericire, la o veselie isterică, în funcție de ce i se spunea de la tribuna improvizată lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
scruta mulțimea smulgându-și mustața cu un aer aferat. Cu perseverență și șerpuire insistentă, am reușit să ajung mai aproape de catafalc. De fapt cel mai de folos mi-au fost diverși indivizi în salopete muncitorești, dotați cu serviete jerpelite și șepci proletare tip Gheorghiu-Dej. Ipochimenii ăștia străpungeau talazurile de admiratori cu aerul încruntat al unui spărgător de gheață, șuierând amenințări printre dinți: dați-vă la o parte, mai sunt și oameni care muncesc în țara asta, nu doar gură-cască! Am profitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să înhaț de guler borcanul de muștar și să-i propun să-mi vândă jumătate din afacere contra salariului meu de profesor debutant, întrunirea de business a fost spartă de un individ în salopetă muncitorească, dotat cu servietă jerpelită și șapcă proletară, care ne împrăștie ca pe niște popice, mârâind teribil de supărat: ia faceți loc, mai sunt și oameni care vor să muncească în țara asta, nu doar gură-cască! C XXV Deschise mail-ul. Erau două mesaje, unul de la doctorul Iolescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu un glas mai potolit: ― Măcar dreptul de-a ne tângui între noi să ni-l păstrăm, că altfel... Ce zici, frate Petre? Întrebarea o puse militarului care, în colțul cel mai întunecos, pe marginea patului de scânduri, ședea cu șapca pe genunchi, mut, neclintit, parc-ar fi fost de piatră! Surprins de întrebare, făcu un început de mișcare să se scoale în picioare, își luă seama și se înțepeni mai tare pe loc. Răspunse gros, straniu, ca din altă lume
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu de la boieri?... De la cine n-are? Cine n-are ușor dă, că nu pierde nimic... ― Atunci o să mai așteptați mult și bine! făcu Mișu cu dispreț. ― Om aștepta, ce să facem! mormăi Petre Petre, coborând ochii spre genunchi, la șapca pe care o mototolise cumplit. Plecând, Titu dădu mâna pe rând cu toți. Mâna lui Petre era grea, și aspră, și reavănă ca pământul. Capitolul II PĂMÎNTURILE 1 În gara Burdea, posomorâtă și singuratică în mijlocul câmpiei, pe linia Costești-Roșiori, aștepta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ultimele picături de bere. Chiar în prima zi de campanie electorală, grupul nostru s-a prezentat la sediul din cartier al primului partid trecut în grafic de Stănică. Aici, câțiva adolescenți, probabil liceeni racolați, erau deja cu tricouri, eșarfe și șepci cu însemnele partidului. Stănică ne prezintă șefulețului de partid, un tip de vreo patruzeci de ani, îmbrăcat cu bluejeans, cu tricoul cu însemnele partidului, cu eșarfă și nelipsita șapcă. Îmbrăcăm și noi tricourile peste puloverele noastre, primim eșarfele și șepcile
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
câțiva adolescenți, probabil liceeni racolați, erau deja cu tricouri, eșarfe și șepci cu însemnele partidului. Stănică ne prezintă șefulețului de partid, un tip de vreo patruzeci de ani, îmbrăcat cu bluejeans, cu tricoul cu însemnele partidului, cu eșarfă și nelipsita șapcă. Îmbrăcăm și noi tricourile peste puloverele noastre, primim eșarfele și șepcile, apoi steaguri ale partidului, niște bannere cu îndemnuri la vot pentru candidații propuși. Grupul nostru este așezat în frunte. Plecăm spre centru, unde trebuie să facem joncțiunea cu alte
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
șepci cu însemnele partidului. Stănică ne prezintă șefulețului de partid, un tip de vreo patruzeci de ani, îmbrăcat cu bluejeans, cu tricoul cu însemnele partidului, cu eșarfă și nelipsita șapcă. Îmbrăcăm și noi tricourile peste puloverele noastre, primim eșarfele și șepcile, apoi steaguri ale partidului, niște bannere cu îndemnuri la vot pentru candidații propuși. Grupul nostru este așezat în frunte. Plecăm spre centru, unde trebuie să facem joncțiunea cu alte grupuri venite din alte părți ale orașului. Strigăm sloganurile partidului, numele
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
la îndemână decât drumul care șerpuiește la ieșirea din sat, până sus, deasupra, de unde se întinde domol câmpul spre Valea Lohanului. Aproape dând nas în nas cu străinul, îi dădu bună ziua. Străinul i-a răspuns cuviincios, scoțându-și de pe cap șapca de ofițer. Apoi l-a rugat pe sătean să-i spună al cui este bucata aceea de imaș de lângă gardul cimitirului și dacă l-ar putea cumpăra. Bărbatul i-a spus că este al unei femei bătrâne, văduvă din primul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
încăpea în pupile. Dimineața orașul era învelit de-o auroră ca apa rece. Erau la modă zorelele care-și deschideau cupele albastre, cu vine violete, pe după aproape fiecare grilaj. La amiază tramvaiul era foarte aglomerat. Un țărănet vesel, cu băști, șepci și treninguri, iar femeile în fuste cu imprimeuri înflorate și broboade, umplea vagonul, râzând, făcând gălăgie, certîndu-se cu taxatoarea. Câte unul mai șmecher spunea cu voce joasă: "Biletele la control!" și înghețai chiar dacă aveai bilet. Pe înserate, tramvaiul era aproape
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de oameni, în grupuri mici sau unul câte unul forfecați în toate felurile de clarobscurul care-i înfășura: femei tăcute, întunecate, enigmatice, bătrâni șchiopătând, aplecați înainte și cu genunchii-ndoiți, copii cu botișor primitiv și ochi de libelulă, bărbați cu șepci, nebărbieriți, ducând pachete învelite în ziar și legate cu sfoară. Toți țineau câte un buchet de flori în mână. Eu îmbrățișasem stâlpul porții și îi priveam fermecată cum se pierdeau pe cărarea care ducea spre foișorul luminat ,acum el însuși
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și puturoasa fabrică de săpunuri Stela, cu țesătoriile Donca Simo, cu străzile Julius Fucik, Olga Bancic, Ilie Pintilie, cu uzinele Vasile Roaită. Bucureștiul cu oameni în cămăși albe și părul pieptănat peste cap. Cu stadioane asaltate de tineri muncitori cu șepci și cu fețe emaciate, urlând și ridicîndu-se în picioare când un fotbalist, tot cu părul pe spate și cu chiloți până la genunchi, gen Dinamo Moscova, aruncă în plasa ruptă mingea de piele. Bucureștiul răsunând de cântece mobilizatoare: "Marinică drăgălașul / Marinică
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și-i ascultau. Am citit-o și eu, și tot de la primul la ultimul rând... - Da, dar ziarul de care vă vorbesc mă asigura că suntem în mai 1966! - Poate o fi fost un număr vechi, interveni un tânăr cu șapcă trasă adânc pe frunte până în dreptul sprâncenelor. - Da, dar vedeți..., se pregăti să-i explice, scuturîndu-și din nou pelerina, parcă ar fi vrut s-o arunce peste umeri, adunînd-o, întreagă pe spate. - Despre ce e vorba? întrebă cineva de lângă zid
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Celalt izbucni în râs. - Prea mă crezi prost, tovarășe. Pantelimon păli și încercă zadarnic să zâmbească. - Eu? începu. De ce să vă cred cum spuneți d-stră?... Eu... Dar se întrerupse, văzând apropiindu-se foarte grăbit, aproape în fugă, pe tânărul cu șapca trasă pe frunte. - Plecase de-acasă, șopti gâfâind. Plecase cu cinci minute înainte. - De la n-rul 13? - Nu, de la 13 bis. - Atunci te-a păcălit din nou. Ți-am spus că la 13 bis... Dar, în sfârșit, deocamdată n-are importanță
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
1960 sau 1956! Îl privi din nou, cu pleoapele mult apropiate, apoi șuieră printre dinți. - Prea ne credeți proști, tovarășe! - Eu, tovarășe? exclamă Pantelimon lipindu-și mâna liberă de piept. - Nu vă mai astîmpărați! Apoi, întorcîndu-se brusc către tânărul cu șapcă. - Ce era cu Slatina? Îl cunoaște cineva? - E de la aceeași secție cu Făinaru. Se referea la chestia din septembrie. - Atunci e suspect... - Așa spunea și Făinaru. De aceea... - Bine, am înțeles! îl întrerupse privindu-l amenințător în adâncul ochilor. III
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și zbat picioarele legate. — Uite-așa-i la a doua, se suie și cu coșuri, și cu varză, și cu tot ce vrei... Sunt unii care-și aduc și câinii... spune bărbatul, întorcându-se către un bătrân slăbănog, cu o șapcă în cap, care stă chiar în fața ei. Bătrânul nu spune nimic, dă numai din cap și vinele tari ale gâtului i se umflă sub pielea moale. — Pune-l aici, lângă mine... zice Vica. Și înghesuie coșul țărăncii sub picioarele scaunului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de bani toată cursa. Și dracu de Niculaie aștepta pe trotuar, cu alți derbedei de-ai lui, și când tramvaiu dădea colțu, ei se cocoța pe tampoane și se făcea mici de tot, că dacă îi vedea vizitiu, le lua șepcile, bașca chelfăneala. Făcea ei asta și la tramvaiu electric, care era linia lu paișpe, e-hei, ce nebun a fost Niculaie, ce nebun și ce deștept ! Păcat de capu lui, cât a fost în școală n-a luat decât premiu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din fabrică, ca să lucreze la Securitate, și pe urmă îl făcuseră activist, și pe urmă îi ceruseră să și ia repede diploma, și pe urmă îl făcuseră director. El se schimbase mult mai puțin decât ea, atâta doar că în loc de șapcă punea pălărie și nu ieșea din costum-cravată. Dar hainele se șifonau repede-repede pe el. Poate și pentru că se îngrășa din ce în ce : la început, doar fălcile i s-au lățit, pe urmă, ceafa i s-a lăsat peste guler
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de eleganța ieșită din comun. O dată, a apărut În atelier Însoțit de un militar, un extraterestru, un general În uniformă, cu pieptul plin de tot felul de insigne și de decorații, meritele lui de om al armatei, și cu o șapcă enormă, foarte rotundă, dar cu partea frontală arcuită În sus. Pur și simplu nu puteai să-ți iei ochii de la el, părea un tip important. Era un tip important, atașat militar al României la Moscova, ți-a zis taică-tău
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Își rezervă dreptul de a fi cît de suprarealistă vrea ea. Alt personaj e locotenentul Soare - nu-ți vine să crezi, dar chiar așa se numește. Soare e singurul om din această adunătură amenințătoare. Se plimbă leneș printre noi cu șapca lăsată pe ceafă, lăsînd să i se vadă un snop de țepi de păr brunet În frunte, tunica Îi e descheiată, iar cataramele bocancilor, nestrînse, și ne privește mirat cu o pereche de ochi albaștri, un albastru Închis, aproape violet
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o aibă, fiind el frate cu Ștefan Andrei, care la vre mea respectivă era președintele consiliului de miniștri al Odiosului. În prima zi de școală, am intrat pe poarta comună celor două instituții de Învățămînt fără emblemă pe braț, fără șapcă, eram un elev nou, nu apucasem să mă conformez regulilor noii școli, nu cunoșteam Încă pe nimeni, eram ca o oaie speriată. Era prima mea zi În școala aia futută, nu primisem număr, nu apucasem să-mi cumpăr șapcă cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fără șapcă, eram un elev nou, nu apucasem să mă conformez regulilor noii școli, nu cunoșteam Încă pe nimeni, eram ca o oaie speriată. Era prima mea zi În școala aia futută, nu primisem număr, nu apucasem să-mi cumpăr șapcă cu sigla liceului. Andrei era În poartă, ca să se asigure că totul merge bine, Într-un palton negru, cu pălărie, flancat de doi ciocli, de o eleganță la fel de sinistră. Erau ca o trupă de exterminare, ca niște călăi. Stăteau și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]