3,158 matches
-
spor, eram sănătos ca un adevărat vlăstar de țăran, călit în munca fizică din timpul verii și eram bronzat ca un harap, de parcă toată vara m-aș fi prăjit la soare pe malul mării... Eram la vremea aceea un adevărat școlar fericit. Era pe la jumătatea lui octombrie 1931 și ne aflam în miezul crizei economice. Școala se confrunta cu nevoia de bani și era greu să facă față desfășurării normale a activității. Se apelează la elevi să-și plătească taxa de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
că azi, fiind sărbătoare, nu vine la școală, dar că mâine, 22 noiembrie, la ora 10, să fim prezenți la biroul lui că ne va primi. Ne întoarcem la școală, dar ce puteam face acum, când parcă ieșisem din rândul școlarilor. Nu știu cum fac și-l conving pe tata să luăm lucrurile ce le aveam și să plecăm, de parcă cineva ne zorea pe drumul spre casă. Am strâns tot ce aveam la clasă și dormitor, facem balotul și alte pachete și astfel
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în științe luat cu „Magna cum laudae”. Cu acest doctorat autorul a avut și marea șansă de a se pregăti ca educator la vestita și prestigioasa Școală Normală de la Ședriceni-Dorohoi, care avea înscris la loc de cinste acel „decalog al școlarului”, adevărat cod de conduită pentru viitorii învățători. Educator cu vocație, autorul pune accent pe calitățile deosebite pe care trebuie să le aibă orice lucrător pe ogorul școlii, scoțând în evidență faptul că educatorul nu este un funcționar oarecare, ci o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
folosit cu ceva celor supraapreciați în dauna altora? Categoric nu, ba dimpotrivă! Iată, deci, că nedreptățirea abuzivă a unui gingaș suflet de copil nu se uită și mai ales nu se iartă! În anii cât am profesat, indiferent de vârsta școlarilor am apreciat și am cântărit cunoștințele elevilor cu spirit de răspundere, de cinste și dreptate și n-am abdicat de la unul din principiile de bază ale învățământului - evaluarea corectă a cunoștințelor elevilor mei. E mare lucru să te simți responsabil
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mădulare, căldura plăcută, moleșitoare. Puse sticla pe podea, o acoperise cu ceașca goală. Atinse cotul femeii, îl cuprinse în palmă: hai sus. Nu, nu, amânas. O trase ușor, era în pragul scării, urcaseră. O cameră mică micuță, pat îngust, de școlari, o chiuvetă, fereastră mare, de mansardă, prin care intra luna. O trase spre el, nerăbdător, neîndemânatic, lasă-mă, mă dezbrac singură, blugii lunecaseră, călcați în picioare, subțiri burlane de tablă,, peste ei jacheta pisică albă. Rămase într-un lung maiou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
face pe lângă vas, dacă a aprins lumina, rămâne uitată așa, trebuie să mă duc să sting; într-o noapte trecută, unchiu-meu chiar m-a speriat, țintindu-mă de departe cu punctul luminos al țigării aprinse, din care trăgea ca un școlar în veceu. După întâlnirea asta, dimineață, la sacou și cravată, pe când își soarbe pripit cafeaua și încet țigările, nu mă pot abține să nu-l privesc cu un fel de zâmbet misterios în colțul gurii, cu tâlcul: Mai știu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de mèsuța micè pe care, pe lângè aparatul de cafea, se mai aflè și o mașinè veche de scris, de fabricație nemțeascè care cred cè mai funcționeazè încè, Stiti, eu n-am vizitat niciodatè muzeul?! îi mèrturisesc rușinat că un școlar care mai roșește, nu-mi vine sè cred cè am spus asta, ea zâmbește, Mi-ar face plècere sè te însoțesc într-o zi prin muzeu, Eu nu mè pricep deloc la picturè, fac eu mèrturisire dupè mèrturisire în fața unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și al Fericirii Sale, puternicul sultan al otomanilor, se făcu într-o tăcere care vorbea destul de limpede despre regretul ambelor părți. Atât turcii, cât și rușii se gândeau cu nostalgie la perioada negocierilor. Trecuse la fel de repede ca și vacanța unor școlari fără griji. Grație generozității prințului Manuc, avuseseră parte de mese îmbelșugate, de vinuri, cafele, ciubuce și încă multe altele, după pofta inimii. Spre final, însă, când soarele și adierea vântului prin ferestrele deschise uscau rapid cerneala risipită în coloane nesigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
desemna școala ca instituție: Pantelimon; apoi știința de carte; apoi certificatul de studii - toate purtau „numele persoanei cu același nume”. Drept care copiii „urmau la Pantelimon”, cutare avea „Pantelimon de patru clase” - În schimb nevastă-sa știa doar să se iscălească, școlarii Înșiși deveniseră pantelimoni, iar după câțiva ani de la Întâmplare, nu doar pentru că „frecventau Pantelimonul”, ci și pentru că trei sferturi dintre băieții născuți după moartea „persoanei” fuseseră botezați: Pantelimon (apăruseră și fete: Pantelimoana); când s-a Înființat Straja Țării, străjerii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
temelie de piatră, acoperită cu oale sau cu tablă. La mărimea satului, cel puțin două săli de clasă, o cancelarie, o Încăpere pentru muzeu, alta pentru bibliotecă, o sală-mare, slujind de cantină - mă gândeam că n-ar fi rău dacă școlarii ar fi luat prânzul și câte o gustare, pe serie... Școală, domnule! O adevărată școală! Îi zice Moș Iacob: - Toate bune, domțător’: da dacă vrei totul, de la-nceput, te-alegi cu nimica goală. Cărămidă, zici - de unde, cărămidă? Tre’ s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
repatrierii”; nici În Crăciunul ’45, ’trecut Într-o cancelarie de școală de țară - depaaarte de Crăciunul abia Început (și rămas neterminat) În curtea școlii din Mana, cea de lângă calidor unde se adunaseră În jurul Pomului aproape toți locuitorii, iar când sfârșeau școlarii de cântat o colindă Învățată de la Învățătorii de mama și de tata (pe două, trei, chiar patru voci), câte un părinte Începea să cânte o alta și se luau după el ceilalți părinți de copii și povesteau, la unison - ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
după el ceilalți părinți de copii și povesteau, la unison - ceea ce dădea un Răut de glasuri - cum se-ntâmplase-ntâmplarea ceea cu cerbii-cu-stè-n-frunte și cum ei, vânătorii, nu-i săgetaseră din săgeată - de milă, de minunare mare - și iar veneau școlarii, cu patruvocile lor, cu gurile-covrig ațintite la mâna tatei bătând măsura Învățătorește și dând intrările ne-pricepute de părinți, apoi Începeau să adie femeile, povestind ca un lan de grâu, copt și plin, vălurind dulce, aromitor, de sub broboade de lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ziua-bună de la frați și de la mumă, de la frați, de la surori, de la grădina cu flori și iar veneau copiii, cu clopoțìii și după ei veneau flăcăii satului, spunând cum e cu brazii și cu paltinii - și din nou domțători’ cu patruvocile școlarilor, ca să pună un strop de creștinătate În păgânătatea pravoslavnică a Mănenilor - bine zicea Moș Iacob ceea ce zicea și din care eu nu Înțelesesem nimic pe loc, ci mai târziu, mult mai târziu, fiindcă Îmi spuseseră părinții: Mănenii aveau colindele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de unghere mă lovi mirosul de mâncare picantă pusă la prăjit și-mi făcu stomacul să cânte. Poate o să-mi iau o samosa cu legume, mai Încolo. La taraba unde se făceau coafuri Împletite era mare Înghesuială. Un cârd de școlari francezi chicoteau, stând la coadă ca să li se Împletească fire colorate În buclele lor deja sclipitoare. Hotărât lucru, copiii de pe continent se spală mai des pe cap. Chiar și băieții păreau a folosi balsam În mod frecvent și că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pleca cu mult Înainte ca soarele să mă alunge. În Întunericul tot mai adânc, un Îndelung foșnet nelămurit de mătase, un parfum. Omar Își ține răsuflarea, pielea i se Înfioară; nu se poate Împiedica să nu Întrebe, cu naivitatea unui școlar: — Mai ai vălul pe tine? — Nu mai am alt văl decât noaptea. VI O femeie, un bărbat; pictorul anonim i-a zugrăvit din profil, stând Întinși, Îmbrățișați; a șters pereții pavilionului ca să le așteaptă un pat de ierburi presărat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de kalyan al căror fum alungă, Încetul cu Încetul, mirosurile zilei. Îl urmam, pas cu pas, pe Howard. O cotea de pe o străduță pe alta fără urmă de șovăială; din când În când, se oprea să salute vreun părinte de școlar, pretutindeni puștii Își Întrerupeau jocurile, făcându-i loc să treacă. Am ajuns, În cele din urmă, În fața unei porți roase de rugină. Tovarășul meu o Împinse, traversarăm o grădiniță plină de mărăcini, până la o casă de paiantă, a cărei poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ținut-o strâns în brațe. Mi-am băgat mâna în chiloții ei și i-am atins vaginul uscat, dar Naoko a dat din cap și mi-a îndepărtat mâna. Am rămas îmbrățișați, fără să scoatem vreun cuvânt. — La sfârșitul anului școlar intenționez să plec din cămin și să-mi caut un apartament, am zis. M-am săturat de viața de cămin. Dacă o să muncesc în continuare, o să reușesc să mă descurc. N-ai vrea să vii să stai cu mine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-o cu umărul. — Lasă-te jos, aici, În spatele barului, i-am spus și ea a Îngenuncheat. Pe burtă, i-am spus Împingînd-o la podea. Era furioasă. Toți bărbații din bar, În afară de neamț, care se Întinsese În spatele unei mese, și de școlarul care se trăsese Într-un colț, lipit de perete, toți ceilalți bărbați Își scoseseră armele. Trei blonde cu rădĂcinile firelor de păr Închise la culoare se ridicaseră pe vîrfuri pe una din băncile de la perete ca să vadă mai bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În alt bzunar și după aia trebuia să-l caute din nou. Transpira din greu În timpul acestor căutări, așa că acum era roșu la față și părul i se Încrețise. Acum părea că ar trebui să poarte nu numai cravata de școlar, ci și o șepcuță din aia mică, de care poartă elevii din clasele primare. Ați auzit de vorba aia, că anumite Întîmplări Îi fac pe oameni să Îmbătrînească brusc? Ei bine, Întîmplarea asta cu Împușcătura Îl Întinerise pe tip cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din plin, se pun În mișcare, intri Într-un adevărat submarin, faci să se rotească planetele, te joci de-a producerea acizilor și de-a reacția În lanț - un Conservatoire mai puțin gotic și complet futurist, populat de grupuri de școlari electrizați care Învață să-i iubească pe ingineri. La Deutsches Museum Înveți totul și despre minerit: cobori pe o scară și intri Într-o mină, cu tot ceea ce trebuie, galerii, ascensoare pentru oameni și cai, niște intestine prin care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
publice, dar a fost avertizată că va fi imediat confiscată toată ediția și-a trebuit să renunțe. Știu, puiule. Eu să nu știu? Se sculă de la biroul său acoperit de jurnale, luă pe tânărul Herdelea de mână ca pe un școlar și-l duse la o hartă a României bătută cu piuneze pe un perete. ― Vezi tu potcoava asta, puiule? îl dăscăli cu un glas de corepetitor experimentat, urmărind cu arătătorul sinuozitățile graniței. O vezi, vasăzică... Îți aduci aminte, acum vreo
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și, ca un maț lucitor, arcul ieșise din locașul său. O pușcă fără trăgaci era azvârlită sub scăunelul cu spătar roz, lăcuit. Pe rafturi se aflau și cărți, dar nu câte crezusem, cele mai multe subțirele și cu litere uriașe, ca pentru școlarii mici. Nu mai știu ce-am vorbit, dar mă grăbesc să ajung la esențial. Când Mendebilul a ieșit pentru câteva minute din cameră, am tras afară niște cărți din mica bibliotecă și am văzut ceva căzând de pe policioara de furnir
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pierdut vederea... Internul îl privea zâmbind absent. - Dumneata ești un om curios. Când te-a întrebat Profesorul câți ani ai, ai răspuns: șaizeci... - Am mai mult... - Greu de crezut. Ai auzit, probabil, ce vorbeau infirmierele... Cu un gest supus, de școlar pocăit, înclină din cap. Le auzise: "Cît zicea că are, șaizeci de ani? Ăsta își ascunde vârsta. L-ai văzut și dumneata, adineaori, când l-am spălat; ăsta e bărbat tânăr, în floarea vârstei, ăsta n-a împlinit patruzeci de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-și cultive un viitor în informatică, tehnologie, electronică, fizică, matematică, medicină, literatură, filosofie, artă, și paginile acestui material ar fi, sigur, insuficiente pentru a completa și colora cîmpul educațional a cărui moștenire o purtăm cu toții din momentul debutului vieții de școlar și pînă la obținerea licenței sau, mai tîrziu, a doctoratului. Dar te-ai gîn-dit vreodată că idealurile și speranțele tale pot fi foarte departe de realitate? E vremea să preiei inițiativa: triumfă prin forțele proprii într-o lume în mișcare
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
putea mânca pe săturate, fără să se mai supravegheze. O privește de aceea cu plăcere pe micuța cumnată, care își savurează și ea felia de tortă cu șocolată ; în această clipă este mai destins ca oricând, îl înseninează bucuria unui școlar ce aude sunând de recreație. Nu mai este silit să susțină conversația și va avea destulă răbdare până când Profesorul își va regla afacerile cu consoarta... — Sophie... ai auzit, nu ? Sophie nu i-a spus doar că regele a murit... șușotește
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]