2,719 matches
-
fi aceste pietre și cioburi, cum de se putea afirma că o asemenea bucată de lut sau chiar aceste grăunțe ar fi fost vechi de cinci mii de ani și râdeau de explicațiile mele. Asta nu era decât scârnă de șoareci, spunea tante despre grăunțe, iar Onkel era de părere că n-ar fi văzut niciodată dejecțiile expuse atât de igienic, dar ăștia sunt copiii, fac lesne din rahat bici, numai că ar trebui totuși să fie cineva cu ochii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ne-am preocupat prea tare s-o curățăm. În fine, poate că ne-am fi priceput, dar nu am ajuns niciodată să ne testăm abilitățile pentru că nu ne-a interesat. Atât timp cât ecranul televizorului clipocea și nu erau excremente vizibile de șoareci, noi eram mulțumiți cu mediul în care trăiam. — Nimic de genul acesta. În fine, are legătură cu Harry, dar nu cu inima lui. Încep să mă întreb dacă posedă așa ceva. Poate că atunci când a avut ultimul atac de cord, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Îți mulțumesc pentru ultimul an și pentru ceilalți nouăsprezece de dinaintea lui. Îți mulțumesc pentru toate cănile de ceai pe care mi le-ai făcut și pentru toți pantofii pe care mi i-ai lustruit. Îți mulțumesc că ai prins toți șoarecii ăia și că nu te-ai supărat când te-am pus să iei autobuzul până la Putney Common ca să-i eliberezi. Mulțumesc că îmi dai mie bomboanele Revels cu gust de cafea, chiar dacă știu că și ție îți plac. Îți mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
începu să-mi bâlbâie ca muții, ca să mă convingă, probabil, de covârșitoarea importanță a celor trei litere rostite totuși destul de limpede și fără ezitări. Numai într-o secundă îi cercetau cu de-amănuntul chipul și vestmintele: Cilindrul din piei de șoareci, periat parcă în răspăr, îi odihnea pe cap, înclinat de o gravă adâncitură unghiulară. Urechile, una galbenă și cealaltă roșie, din pricina reflexului solar, înălțate mult pe marginile înguste ale jobenului și pornite cu colțurile de sus în afară, stăteau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Însuși. A eliminat, după mature reflecții, prefața, notele, indicele, numele și domiciliul editorului și a trimis la tipar opera lui Dante. Astfel a fost vernisat, În metropola noastră, primul monument descriptivist! Să vezi și să nu crezi: n-au lipsit șoareci de bibiliotecă ce au luat, sau au simulat că iau, acest nespus de nou tour de force al criticii drept o ediție În plus a răspânditului poem al lui Alighieri, folosindu-l drept carte de citit. Așa se aduce un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pus pata la un ziar să-i zică la chestie). Unii au stat pă raftu gol, care le ierea teamă că toxica să Înfiltrase În meniu. Io am repudiat decât maioneza, omleta și porția dă sambayón, galbene ca otrava dă șoareci. Ici-colo, purtători dă cuvânt s-a dus cu mintea la o pregătire dă sinucidere, da josnicu lor pronostic Încă nu s-a adeverit. Io sunt mereu atent la mersu pătăraniei, care o să ți-o zic În viitoarea. La cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
glăsuind parlamentar cu o mare simțire: „Bunicul s-a tratat toată viața de inimă și a murit de ficat”. După două minute de Încordată așteptare, vine și explicația pe care n-a Înțeles-o nimeni: „Pisica cu clopoței nu mănîncă șoareci”. Cine-s șoarecii ăia, unde-i șarpele, unde clopoțeii, de ce nu-i mai are el și-i are pisica, ce s-a-ntîmplat cu pisica cu clopoței care-a mîncat ficatul bunicului, totul rămîne Învăluit În mister. Însă capătă unele justificări, grație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o mare simțire: „Bunicul s-a tratat toată viața de inimă și a murit de ficat”. După două minute de Încordată așteptare, vine și explicația pe care n-a Înțeles-o nimeni: „Pisica cu clopoței nu mănîncă șoareci”. Cine-s șoarecii ăia, unde-i șarpele, unde clopoțeii, de ce nu-i mai are el și-i are pisica, ce s-a-ntîmplat cu pisica cu clopoței care-a mîncat ficatul bunicului, totul rămîne Învăluit În mister. Însă capătă unele justificări, grație lui Carmen Pisso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
închis, pentru o oră sau două - cînd se stăpânea să plângă sau să ceară iertare sau să se poarte ca un copil - în magazia de lemn din curte, înfiorător de întunecată, în care i se spunea că noaptea mișună, chițcăie șoareci și chiar șobolani. Faptul că se stăpânea să nu plângă și să nu-și arate, mai ales, frica, încât trebuia să-și muște buzele - în vreme ce-și accepta pedeapsa nu pentru că oricum nu s-ar fi putut altfel, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
coasta sudică a Africii. Sau poate doar păreau mai greu de Închiriat. Chiar dacă cele mai multe aveau mai puțin de o sută de metri pătrați și erau toate pline de praf, lemn putrezit, pereți mânjiți și echipament electronic preistoric. Fără gândaci? Fără șoareci? De-a dreptul lux! — Lily, am Încredere În tine, ia-l. Poți să-mi trimiți o descriere prin e-mail? Încercam să Închei conversația cât puteam mai repede, pentru că Miranda urma să se Întoarcă dintr-un moment În altul de la grafică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
distruse. Iar În baie, oglinda de pe perete atîrna cu o față ciudată, pentru că sticla fusese spartă și căzuse, umplînd chiuveta cu sute de bucăți arginti. CÎnd ajunseră În mansardă, se auzi un fîlfîit, un zgomot de plecare bruscă. — Porumbei sau șoareci, se Întoarse Julia și zise Încet: Nu te deranjează, nu-i așa? — Nu-s șobolani? Întrebă Helen cu teamă. — O, nu. Cel puțin, nu cred. Merse mai departe și deschise o ușă. Zgomotul de plecare În goană deveni unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ulcerat. Încă se mai simțea mirosul amar de pene arse, jilave. Camera probabil aparținuse unei servitoare sau unei menajere. Pe noptieră era o fotografie Înrămată a unei fetițe, iar pe podea, o singură mănușă subțire din piele, roasă bine de șoareci. Helen ridică mănușa și făcu tot posibilul s-o netezească. O puse ordonat lîngă fotografie. Stătu o clipă și se uită prin gaura din tavan la cerul apropiat, de culoarea tunului. Apoi se duse Împreună cu Julia la fereastră și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de mese? N-ai nici o șansă. I-am luat pe toți la pungă, uite, pentru Jacqueline Knight, Caroline Graham și mine. — Poți să-i iei, zise Viv clătinînd din cap. Mă duc să iau un pahar cu apă. — Atenție la șoareci, spuse Millie urcînd scările. Și, nu uita, dacă Întreabă cineva, tu ai luat biscuiții, nu m-ai văzut. O să-ți Întorc favoarea Într-o zi. Vocea i se depărtă. Viv așteptă pînă ce traversă culoarul, apoi Își continuă drumul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un dulap, și să stai În Întuneric, pe un contor de gaze, În compania găleților și mopurilor. Așa procedă și Viv, Închizînd ușa dulapului și proptindu-și lanterna pe un raft, uitîndu-se temătoare pe la colțuri și crăpături după păienjeni și șoareci. GÎndește Înainte de a vorbi, era scris pe o etichetă lipită pe telefon. Avea numărul de la unitatea lui Reggie pe un petic vechi de hîrtie, vîrÎt În buzunarul capotului; i-l dăduse cu ani În urmă, pentru cazuri de urgență, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ca și curva aia bătrîna, Madame Bovary. — Un plan admirabil, domnule Holmes, zise Duncan prostește, dar cu o eroare fundamentală. Tata nu ține arsenic În casă. — Nu are aresnic? Și numești asta o locuință modernă, bine dotată? Dar otravă pentru șoareci, mă rog? — Nici otravă pentru șoareci. Nu doare de la otravă ca dracu’? — O să doară ca dracu’, prostule, orice am face. N-ar fi un act eroic, dacă n-ar durea. — Chiar și așa... Alec nu mai rîdea. Stătu Întins o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Bovary. — Un plan admirabil, domnule Holmes, zise Duncan prostește, dar cu o eroare fundamentală. Tata nu ține arsenic În casă. — Nu are aresnic? Și numești asta o locuință modernă, bine dotată? Dar otravă pentru șoareci, mă rog? — Nici otravă pentru șoareci. Nu doare de la otravă ca dracu’? — O să doară ca dracu’, prostule, orice am face. N-ar fi un act eroic, dacă n-ar durea. — Chiar și așa... Alec nu mai rîdea. Stătu Întins o clipă și se gîndi, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
am gîndit niciodată că aș putea trăi Într-una din gravurile alea ciudate, spuse Sanger, apoi se Întoarse spre mine cu o privire cercetătoare. Ați fost În pericol? E foarte posibil. Lui Crawford Îi place să agite mereu sacul cu șoareci, dar uneori merge prea departe. — Mă simt mai bine decît mă așteptam. Întîmplător, nu Crawford conducea deltaplanul. Și nici motocicleta. — SÎnt convins că erau colegii lui. Crawford are o rețea Întreagă de simpatizanți care-i cunosc dorințele. Bănuiesc că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
aceste ale Goldanei, răspândiră și un lan de mac, buruiană care cam strică pământul și gospodinelor nu prea le trebuie, decât câteva fire în grădină, pentru a orna, cu sămânța aceea măruntă, colacii, la sărbătorile Crăciunului. Se umplu Goldana de șoareci semn de sărăcie și de lipsă de hrană lățindu-se peste tot o nemulțumire difuză și abandonându-se nădejdea într-o ambianță schimbată în bine. Dar sub un soare crud, pe lângă maluri galbene, se adunară Vacile-Domnului, gâzulii roșii cu puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Mărăcinescu, fiindcă, de la o vreme, a început a da drumul la vorbe fără socoată, pe care le mai zisese și altădată, mustrându-l iar, pe Enea Căpută, după cum urmează: Zicând: dumneata, Bade Enea, dacă nu te rodeau așa de tare șoarecii în foale și dacă nu ți-ai fi luat așa de harnic traista cu merinde, poate că în alte feluri se întocmea și triștea noastră Și eu, simțind iarăși prag cu primejdie, am scăpărat, aprinzând lampa de miner și luminându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
porcilor din rasa Marele alb. Din fumurile senioriale ale cocoanei fostului proprietar, coborâtor în linie dreaptă al fanarioților, și din belșugul vechiului conac în stil neoclasic, nu rămăseseră decât pisicile, care trăiau hrănindu-se cu șobolani de pădure și cu șoareci de câmp. O singură grijă și un singur necaz aveau aceste pisici, descendente ale unor extraordinare exemplare de rasă birmaneză, cu ochi de smarald și cu blăni lânoase, purtate acum în smocuri de păr, în care se bătuciseră scaieții Bărăganului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din orta motio belferorum îi era foarte neplăcută, în loc de-a se lega de ei de-a dreptul, se leagă de "Presa", ca și când "Presa" ar fi susținut ca ale sale opiniile d-lor Holban, Pantazi Ghica, Anghel Rachierui, Misail, Fulger Șoarec ș. a. {EminescuOpX 87} Vom lua și noi motivele acelei moțiuni precum sânt reproduse în "Presa" și credem că răsfrângerea lor ne va fi foarte ușoară. Iată-le: 1) Ceea ce a făcut, ceea ce face importanța noastră politică și istorică în această
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a lucrat drumul de fier de la Cernavoda până la Kiustenge și tot acești sălbateci au înființat în câțiva ani înfloritorul oraș Medgidie, care în mai puțin de 10 ani ajunsese la 20000 de locuitori și 5000 de clădiri. Dd. Holban și Șoarec sânt cel puțin de zece ori mai sălbateci decât acești tătari. În fine lui Mircea Vodă nu-i era rușine de a se numi Domn al țărilor tartarice, lui Carol Vodă asemenea nu-i va fi rușine de a fi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pot avea speranța ca prin iulie viitor li se vor trimite din București cojoacele și lemne de durat case: iar până atunci să se-nvălească cu ațele, să tremure sub cort și să roază pesmeți din Rusciuc, pesmeți desigur începuți de șoareci, vro rămășiță ale oștirii rusești. Dar cine-i cunoaște pe roșii poate oare să s-aștepte la altceva din partea lor? Vorbă multă și lucru nimic - iată caracterizarea lor în două cuvinte. Repetăm din nou cererea ca guvernul să dea publicului
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cârpit... Se tot urca și cobora pe scara podului și într-o zi când lipsea de-acasă m-am urcat să văd ce e acolo... N-avea capacul încuiat, în sfârșit... o mizerie... colecții de ziare foarte vechi, roase de șoareci, cutii pline cu pantofi scâlciați și descompletați, nasturi de toate mărimile și culorile, rufărie zdrențuită, broaște, lacăte, sârme ruginite, toate în lăzi și cutii... Era clar pentru mine, le adusese de la București când se mutase, nu le putuse strânge aici
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dacă din pricina asta vrei să pleci", îi mai spusese el fetei... "Tovarășe director, cică se smiorcăise ea, măcar dacă am fi vinovați de ceva..." "Ei, da, asta ar mai lipsi, se înfuriase el, ia nu mai da aici apă la șoareci și ieși afară... Auzi, măcar dacă... Asta îmi scoate sufletul și pentru laptele supt de la mama, dar să mai fim și vinovați de ceva... Mi l-a și scos, sufletul adică, și mi l-a băgat pe-al ei în loc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]