2,554 matches
-
V(D)J. 5.2. ACTIVAREA REARANJAMENTULUI V(D)J DE CĂTRE PRODUȘII GENELOR RAG1 ȘI RAG2 Cercetările efectuate de Oettinger, Schatz, Gorka și Baltimore (1989, 1990) au permis identificarea genelor RAG1 și RAG2, prin transfecția unei linii celulare fibroblastice de șoarece, care conținea un substrat de rearanjare integrat cu ADN genomic. Autorii au identificat, cu frecvență mică, celule în care substratul genic a suferit procesul rearanjării. Locusul unic, responsabil pentru activarea rearanjării, conține ambele gene RAG1 și RAG2 și, pentru activitatea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Autorii au identificat, cu frecvență mică, celule în care substratul genic a suferit procesul rearanjării. Locusul unic, responsabil pentru activarea rearanjării, conține ambele gene RAG1 și RAG2 și, pentru activitatea combinatorie este necesară expresia ambelor gene. La toate speciile studiate - șoarece, om, găină și broasca Xenopus - genele RAG1 și RAG2 formează o unitate genetică remarcabilă. Genele RAG sunt învecinate, strâns lincate, transcrise convergent, cu ambele regiuni codificatoare, iar regiunile netraduse de la capătul 3’sunt lipsite de introni. La șoarece, segmentul ADN
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
speciile studiate - șoarece, om, găină și broasca Xenopus - genele RAG1 și RAG2 formează o unitate genetică remarcabilă. Genele RAG sunt învecinate, strâns lincate, transcrise convergent, cu ambele regiuni codificatoare, iar regiunile netraduse de la capătul 3’sunt lipsite de introni. La șoarece, segmentul ADN care conține întreaga informație codificatoare are 18 kb lungime. Între speciile de animale atât de îndepărtate filogenetic(șoarecele și găina), secvența de aminoacizi a proteinei RAG1 prezintă o identitate de 75%, iar cea de la RAG2, de 70%. Nu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
învecinate, strâns lincate, transcrise convergent, cu ambele regiuni codificatoare, iar regiunile netraduse de la capătul 3’sunt lipsite de introni. La șoarece, segmentul ADN care conține întreaga informație codificatoare are 18 kb lungime. Între speciile de animale atât de îndepărtate filogenetic(șoarecele și găina), secvența de aminoacizi a proteinei RAG1 prezintă o identitate de 75%, iar cea de la RAG2, de 70%. Nu există omologie între RAG1 și RAG2. După secvența de ADN, s-a dedus că proteina RAG1 are o greutate molară
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de la RAG2, de 70%. Nu există omologie între RAG1 și RAG2. După secvența de ADN, s-a dedus că proteina RAG1 are o greutate molară de 119 000, iar RAG2, de 59 000 Daltoni. Locusul RAG a fost cartat la șoarece în cromozomul 2, iar la om în 11p13, foarte aproape, dar distinct, de locusul inductor al tumorii Wilms (Oetinger și colab., 1992). Delețiile în locusul genic ce se extinde prin RAG permit identificarea indivizilor hemizigoți pentru RAG, indivizii umani având
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
locusul inductor al tumorii Wilms (Oetinger și colab., 1992). Delețiile în locusul genic ce se extinde prin RAG permit identificarea indivizilor hemizigoți pentru RAG, indivizii umani având reactivitate imunitară normală. Sinteza genelor RAG1 și ARNm RAG2 în fibroblastele 3T3 de șoarece, sau în alte linii celulare inactive pentru rearanjările genice, conduce la rearanjarea V(D)J a substratelor test, la nivele care se apropie de cele care au loc în liniile celulare pre-B. Transfecția selectivă numai a genei RAG1 sau doar
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Există însă alte dovezi care sprijină afirmația că RAG1 și RAG 2 pot participa direct la reacția de rearanjare V(D)J, mai curând decât ca factori reglatori. RAG1, nu însă și RAG2, este exprimată în sistemul nervos central la șoarece, ARNm pentru RAG1 fiind distribuit, mai mult sau mai puțin uniform, în toți neuronii, fiind însă mai evident în hipocampus și cerebel. Astfel, se deduce că și în creier ar putea să existe un anumit tip de rearanjare genică programată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
iar liniiile celulare limfoide scid conțin adeseori rearanjări cromozomale ample. Mutația afectează în primul rând joncțiunile segmentelor codificatoare V(D)J. Factorul scid nu este specific doar celulelor limfoide, afirmația bazându-se pe constatarea că liniile celulare fibroblastice derivate de la șoarecele scid sunt cu mult mai sensibile la razele X, față de tipul normal. La nivel molecular, celulele scid sunt defective în repararea rupturilor dublu-catenare ale ADN. Factorul scid este deci asociat unei funcții celulare generale de reparare, care a fost recrutată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Celulele care prezintă mutații ale genelor RAG sunt complet inactive în rearanjareaa V(D)J, pe când celulele mutante ale genei scid inițiază rearanjarea genică, dar procesul este blocat într-o etapă ulterioară. Mutația scid este cartată în cromozomul 16, la șoarece, fiind, în consecință, distinctă de locusul genic RAG. Acest fapt este dovedit și de constatarea că fibroblastele transfectate cu RAG1 și RAG2 constituie modele de rearanjare tipice pentru celulele scid. Produșii genelor RAG1, RAG2 și scid sunt singurii factori identificați
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celui de la vertebrate și nici vreo aliniere exonică la nivel V(D)J, nu se cunoaște în ce mod funcția genei omoloage RBP-JK s-ar potrivi cu un posibil rol al RBP-JK în rearanjarea V(D)J, de la vertebrate. La șoarece, produsul genei T160 este o proteină cu greutate molară 81 000 Da, care se leagă preferențial, dar nu foarte strâns, la secvențele heptamer. Expresia genei are loc în diferite țesuturi. Secvența de aminoacizi are o omologie accentuată cu a proteinei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
variabil la diferitele specii analizate: patru la om, două la cobai și bovine și aparent una la iepure. Aceasta arată că numărul genelor pentru catena γ a fluctuat rapid, în cursul evoluției. Omologiile secvenței catenelor k, de la om și de la șoarece, sunt mult mai mari decât ale catenelor k și λ, ceea ce denotă separarea timpurie, în cursul evoluției, a celor două tipuri, antedatând divergența speciilor de mamifere (Hobart, 1975). Proporția catenelor k/λ în moleculele de anticorpi de la specia umană este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
la aproximativ 2-3 kilobaze, în fața fiecăreia dintre regiunile CH, cu excepția lui Cδ. Aceste secvențe se numesc secvențe S sau secvențe de comutare, simbol derivat de la cuvântul englez switch (a schimba, a face macazul). Secvențele S, aflate în fața regiunilor CH, la șoarece, sunt alcătuite din copii multiple de secvențe repetate în tandem, în general de 40-80 nucleotide lungime, dar de numai 4-6 nucleotide, în cazul regiunii Sµ. Secvențele nucleotidice GAGCTG și TGGG sunt comune tuturor regiunilor S de la șoarece și se admite
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
regiunilor CH, la șoarece, sunt alcătuite din copii multiple de secvențe repetate în tandem, în general de 40-80 nucleotide lungime, dar de numai 4-6 nucleotide, în cazul regiunii Sµ. Secvențele nucleotidice GAGCTG și TGGG sunt comune tuturor regiunilor S de la șoarece și se admite că o situație asemănătoare se întâlnește și la om. 7.3. SELECȚIA CLONALĂ După interacțiunea cu antigenul specific, limfocitul B este stimulat să prolifereze și să se diferențieze în plasmacit care secretă imunoglobulina indusă de antigen. Astfel
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
o varietate mare de factori solubili din sânge, cu roluri specifice în realizarea răspunsului imun. Informația ereditară pentru proteinele CMH este distribuită într-un număr mare de gene dispuse în cromozomul 6, la specia umană, și în cromozomul 17, la șoarece (fig. 8.13). Unele dintre aceste gene codifică pentru antigene de histocompatibilitate sau de transplant, pe când altele codifică pentru diferite alte componente care, la rândul lor, sunt esențiale în inducerea și reglarea răspunsului imun, având rol cheie în asigurarea homeostaziei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
specializate în realizarea răspunsului imun, în special în îndeplinirea funcțiilor limfocitelor T helper. La specia umană, funcțiile CMH clasa II, denumită și HLA-D, sunt îndeplinite de gene distribuite în patru subregiuni desemnate DR, DQ, DZ/DO și DP, pe când la șoarece, funcțiile CMH clasa II sunt definite genetic I-A și I-E (Lewin, 2000). Locusul genic CMH clasa III cuprinde informația genetică pentru proteinele complementului. Acest locus genic s-a numit și regiunea S, simbol derivat de la serum spre a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
structură mozaicată cu exoni și introni, exonii corespunzând domeniilor proteinice ale antigenelor pe care le codifică. În fiecare clasă de gene CMH există multiple gene individuale. Gena pentru β2-microglobulină nu aparține regiunii CMH, ea fiind localizată în cromozomul 2, la șoarece, și în cromozomul 15 (15q21-q22), la om. Produsul polipeptidic al acestei gene este o componentă esențială a antigenelor CMH clasa I. Gena β2-microglobulinei are patru exoni, dintre care primul codifică pentru o secvență semnal, următorii doi exoni codificând restul catenei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
B), apoi gena pentru subunitatea CYP-21 a 21-hidroxilazei, gene pentru membri ai familiei proteinelor de șoc termic 70 (HSP 70) și factorul α de necroză tumorală (TNF-α) și gena pentru factorul de necroză tumorală β sau pentru limfotoxină (TNF-β). La șoarece, genele CMH clasa I sunt desemnate H-2K, H-2D și H-2L. Spre deosebire de genele CMH clasa I de la specia umană, aceste gene nu constituie un cluster genic, fiind localizate separat, deși, atât la om, cât și la șoarece există o dispunere asemănătoare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
pentru limfotoxină (TNF-β). La șoarece, genele CMH clasa I sunt desemnate H-2K, H-2D și H-2L. Spre deosebire de genele CMH clasa I de la specia umană, aceste gene nu constituie un cluster genic, fiind localizate separat, deși, atât la om, cât și la șoarece există o dispunere asemănătoare a acestor gene, raportată la axa telomer-centromer, ele fiind dispuse spre telomer și urmate de alți clusteri genici ai CMH clasa III și CMH clasa II. Dar, în linii generale, organizarea regiunii CMH este asemănătoare la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ele fiind dispuse spre telomer și urmate de alți clusteri genici ai CMH clasa III și CMH clasa II. Dar, în linii generale, organizarea regiunii CMH este asemănătoare la specia umană și la specia murină. Locusul genic de histocompatibilitate de la șoarece conține numeroase elemente codificatoare care inițial au fost definite din punct de vedere genetic. Fiecare dintre aceste subregiuni conține multe gene. La șoarece, există doi loci genici CMH clasa II, desemnați H-2A și H-2E. Regiunea „clasică” H2, de la șoarece, ocupă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
organizarea regiunii CMH este asemănătoare la specia umană și la specia murină. Locusul genic de histocompatibilitate de la șoarece conține numeroase elemente codificatoare care inițial au fost definite din punct de vedere genetic. Fiecare dintre aceste subregiuni conține multe gene. La șoarece, există doi loci genici CMH clasa II, desemnați H-2A și H-2E. Regiunea „clasică” H2, de la șoarece, ocupă aproximativ 2000 kb ADN din cromozomul 17 și are 1,3 unități de cartare. Genele H2k se cartează la capătul din stânga, pe când, genele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de la șoarece conține numeroase elemente codificatoare care inițial au fost definite din punct de vedere genetic. Fiecare dintre aceste subregiuni conține multe gene. La șoarece, există doi loci genici CMH clasa II, desemnați H-2A și H-2E. Regiunea „clasică” H2, de la șoarece, ocupă aproximativ 2000 kb ADN din cromozomul 17 și are 1,3 unități de cartare. Genele H2k se cartează la capătul din stânga, pe când, genele H2DIL sunt cartate la capătul din dreapta al hărții (vezi fig. 8.15). În mijlocul hărții sunt cartate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
genele H2DIL sunt cartate la capătul din dreapta al hărții (vezi fig. 8.15). În mijlocul hărții sunt cartate genele CMH clasa II și CMH clasa III. Genele H2 sunt înalt polimorfice. În strâns lincaj cu genele complexului major de histocompatibilitate de la șoarece, la o unitate de cartare genică se află genele ce dețin informația genetică pentru antigene ale diferențierii. Se consideră că o asemenea topologie genică asigură funcționalitatea concertantă a diferențierii limfocitelor și macrofagelor. Între diferite linii de șoareci, apar variații în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
informația genetică pentru antigene ale diferențierii. Se consideră că o asemenea topologie genică asigură funcționalitatea concertantă a diferențierii limfocitelor și macrofagelor. Între diferite linii de șoareci, apar variații în numărul de gene de la nivelul locilor genici Qα și Tlα. La șoarece, genele CMH clasa I sunt organizate în clusteri (vezi fig. 8.18), cu aceeași orientare în fiecare cluster, genele adiacente fiind mult mai înrudite comparativ cu acelea situate distal, ceea ce sugerează originea lor prin duplicații ancestrale în tandem. Astfel, în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
subunități ale factorului de necroză tumorală ( TNF), acesta fiind o proteină implicată în bolile inflamatorii. În vecinătatea locusului H2-D/L sunt localizați locii genici Qα și Tlα. Cele aproximativ 10 gene Qα sunt strâns înrudite cu secvențele „clasice” H2. La șoarece, funcțiile CMH clasa II sunt exprimate prin producerea a două tipuri de antigene desemnate I-A și I-E. În anul 1991, Kelly și colaboratorii săi au reușit să izoleze două noi secvențe complementare regiunii CMH clasa II, localizate între
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
secvențelor J ale locusului genic pentru TCRA. Cercetările lui Toyonaga și Mak (1987), Marrack și Kappler (1987) și ale lui Weiss (1990) au adus clarificări în analiza structurii și funcției genelor pentru TCR. Astfel, s-a dovedit că atât la șoarece, cât și la om, gena pentru TCR-delta desemnată TCRD se află în cadrul locusului genic TCRA, în amonte de cele 50-100 segmente genice J (alpha) și anume între V (alpha) și J (alpha). Segmentele genice TCRD suferă rearanjare, în dezvoltarea ontogenetică
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]