KorAP: Find »[drukola/base=șovăi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...60 >

1,477 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

vreodată și, când râde, i se ridică un colț al buzei de sus. — Am zis să dau buzna peste voi, când te sărbătoresc. Privirea i se răsucește spre restaurant, suspicioasă. Dar credeam că am întârziat. Ce s-a întâmplat ? — Păi... șovăi. Chestia a fost că... mama și Daniel... — Au plecat devreme ? În timp ce mă privește, expresia Freyei se transformă în groaza cea mai pură. N-au apărut ? Iisuse Hristoase, ce nemernici. N-au putut, măcar o dată în viață, să se gândească în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
spre un chioșc care vinde apă plată, mobilul îmi vibrează din nou. Îl scot și mă uit să văd cine mă sună. Am cincisprezece apeluri nepreluate și alt mesaj de la Guy. Mi l-a lăsat cam acum douăzeci de minute. Șovăi, cu inima în piuneze, apoi apăs „1” pentru a asculta mesajul. — Iisuse Hristoase, Samantha, ce s-a întâmplat ? Tonul nu îi mai e deloc jovial, pare superstresat. Simt împunsături de groază în tot corpul. Știm, spune. OK ? Știm despre Third

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
vocea spartă. Eu... sunt. — Samantha ? Glasul lui incredul îmi răsună în ureche, spărgându-mi timpanul. Tu ești ? Unde ești ? — Nu știu. A trebuit să scap de acolo. Am... fost efectiv șocată. — Samantha, nu știu dacă mi-ai primit mesajele. Dar... Șovăie. Știe toată lumea. — Știu. Mă rezem de un perete vechi aproape prăbușit și-mi strâng ochii cu putere, încercând să blochez durerea. Știu. — Dar cum s-a putut întâmpla așa ceva ? Pare la fel de șocat cum mă simt și eu. Cum naiba ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
vom discuta soarta ta. — Și nu crezi c-ar trebui să particip și eu ? Îmi mușc buza. S-ar putea să-ți facă mai mult rău decât bine în clipa asta. Stai unde ești. Lasă tot restul în seama mea. Șovăie, apoi continuă cu glasul ușor sever : Am să fac tot ce pot, Samantha. Îți promit. — Aștept să-mi spui cum a fost, zic repede. Mulțumesc foarte mult. Dar a închis deja. Las încet receptorul jos. Nu m-am simțit atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Benedict ? OK... păstrează-ți calmul. Nu cred că e chiar așa de complicat. Ouă și... ceva. Eddie se reazămă de blatul de granit cu o privire curioasă. Am o presimțire nasoală, că așteaptă să mă vadă cum încep să gătesc. Șovăind, iau o tigaie strălucitoare de pe stativ, clipă în care Trish dă buzna cu ziarul. Mă fixează cu o curiozitate intensă. — Ce faci cu oala de gătit sparanghel la aburi ? Shit. — Am vrut doar să... mă uit la ea. Da. Încuviințez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
prind îngrozită exact în momentul în care începe să alunece ceainicul. Transpirată toată, las tava pe jos, ridic o mână și bat foarte ușor, după care ridic iar tava. Nu primesc nici un răspuns. Ce să fac acum ? Bat din nou, șovăind. — Eddie ! Termină ! Glasul ascuțit al lui Trish se strecoară abia auzit prin ușă. O, Doamne. De ce nu mă aud ? M-au trecut toate apele. Și tava e al naibii de grea. Nu pot să stau toată dimineața în fața ușii de la dormitorul lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
sar în picioare agitată, cu mintea înnebunită la gândul tuturor lucrurilor pe care le am de făcut... După care mă opresc, asemeni unei mașini care frânează la un stop. O clipă, nici nu sunt în stare să mă mișc. Apoi, șovăind, mă scufund înapoi în pat, copleșită de cea mai ciudată și mai extraordinară senzație pe care am trăit-o vreodată. Nu am nimic de făcut. Nu am nici un contract de citit, nici un e-mail la care să trebuiască să răspund, nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Să am grijă de mama. I-a fost foarte greu. Cu banii era la pământ... toate erau la pământ. Îmi pare rău, zic stângace. Mai ai și alte rude ? — Un frate, Jake. El s-a întors pentru doar o săptămână. Șovăie. Are propria lui afacere. De mare succes. Tonul îi e la fel de lejer ca întotdeauna, însă parcă de data asta simt o urmă de... ceva. Poate că n-am să-l mai întreb nimic despre familia lui. — Sinceră să fiu, eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Mersi. Îi zâmbesc și mă pregătesc să iau o gură de vin, când îmi dau seama că ceilalți doi comeseni nu fac nici o mișcare. — Și pentru Ben, adaugă Iris blând. — Duminica ne aducem întotdeauna aminte de tata, explică Nathaniel. — A. Șovăi, apoi ridic paharul. — Așa. Cu privirea strălucitoare, Iris își pune paharul jos. Momentul adevărului. Ia o gură de pui și o privesc cum mestecă. Fac eforturi să-mi stăpânesc nervozitatea. Foarte bun. Încuviințează. Foarte bun, într-adevăr. Fără voia mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
șansa de a fi împreună. Nu, nu. Nu se poate întâmpla una ca asta. Am ratat șansa de a fi împreună ? Acum s-a găsit să spună asta ? — Întotdeauna te-am admirat. Întotdeauna am simțit că e ceva între noi. Șovăie. Și m-am întrebat dacă și tu simți... la fel. E ireal. De câte milioane de ori mi l-am imaginat pe Guy spunându-mi asta ? De câte ori n-am fantazat cum o să mă fixeze cu ochii ăia întunecați și lichizi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
am hotărât. Nu pot să fiu ca voi toți. Nu asta e ce-mi doresc. Îmi pare rău, n-ar fi trebuit să vin. Are vreo legătură cu grădinarul ? Pare exasperat. Fiindcă, sincer să fiu... Nu ! Are legătură cu mine !... Șovăi, căutându-mi cuvintele. Guy.... nu vreau să fiu cineva care nu se uită afară pe fereastră. Pe chipul lui Guy citesc că nu înțelege o iotă din ce-i spun. Nici nu mă așteptam. — La revedere. Deschid ușa trenului și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

Într-un final. Măcar n-or să te uite imediat ce ai ieșit pe ușă. Bănuiesc că nu, spun posomorîtă. Am și eu vreun mesaj ? — A ! Ăăă... nu. Adică a sunat tatăl tău, dar... Îhm... știi și tu... n-a fost... Șovăie, apoi se oprește. — Lissy. Ce-a vrut ? Urmează o tăcere. — Se pare că verișoara ta a cîștigat nu știu ce premiu al industriei, spune pe un ton de scuze. Și o să sărbătorească evenimentul sîmbătă, o dată cu ziua mamei tale. — A. Mă bucur. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
spune cu un zîmbet mulțumit, uitîndu-se la chiloții mei, aruncați pe jos. — Îi... port destul de des, zic, cu degetele Încrucișate la spate. SÎnt superbi ! — Îți urez o zi frumoasă la ai tăi. Vine lîngă pat și mă sărută, după care șovăie. Emma ? — Da ? Se așază pe pat și mă scrutează serios. Doamne, ce ochi albaștri superbi are. — Vreau să-ți spun ceva. Își mușcă buza. Știu că noi doi vorbim Întotdeauna foarte deschis despre relația noastră. — Ăă... da, zic, cuprinsă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
spui ! — Știu. Și am un feeling foarte pozitiv În legătură cu el. În clipa În care ne așezăm, Însuflețirea Încă nu i-a dispărut de pe față. Sincer. Pare altfel decît ceilalți. Și știu că o să ți se pară o prostie, Emma, dar... șovăie. Simt că tu mi l-ai adus. — Eu ? rămîn uitîndu-mă la ea cu gura căscată. — Tu mi-ai dat Încrederea de care aveam nevoie pentru a vorbi cu el. — Eu n-am făcut decît să-ți spun că... — Mi-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
prieteni de cînd lumea sau așa ceva. — Și cum e cu Ziua Angajaților În Familie ? spune. Abia aștepți să vină, nu ? — Mai bine mă duc să-mi scot o măsea, spun sincer. — Așa am crezut și eu. Încuviințează amuzat. Și... ce... Șovăie. Ce se zice despre mine ? Își trece ușor jenat mîna prin păr. Nu trebuie să-mi răspunzi, dacă nu vrei. Toată lumea te place foarte tare ! Rămîn cîteva clipe pe gînduri. Deși... pe unii, amicul tău Îi cam bagă În sperieți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
mărit cu el. — Să te măriți cu Connor ? spune Jack, de parcă asta ar fi cea mai amuzantă glumă pe care a auzit-o În viața lui. — Da ! De ce nu ? E Înalt, frumos, e bun la suflet și e foarte... e... șovăi ușor. Și oricum, e viața mea personală. Tu ești șeful meu, ne cunoaștem abia de săptămîna trecută și, sincer, chiar nu e treaba ta ! Jack a Încetat să mai rîdă și arată de parcă tocmai i-aș fi tras o palmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
pe mine ? Nu trebuie să mă duc, Îmi spun. Mi-a oferit șansa de a refuza. Pot foarte bine să-i telefonez secretarei lui și să-i spun „Scuze, n-am găsit dosarul Leopold“ și totul s-ar termina aici. Șovăi o clipă pe scările de marmură, cu degetele Încleștate pe mapă. Apoi pornesc mai departe. *** CÎnd mă apropii de ușa biroului lui, văd că aceasta nu e păzită de una dintre secretarele lui, ci de Sven. O, Doamne. Știu că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Nu. — Lui Pete Îi plăceau mult păianjenii, spune brusc. Erau animalele lui de casă. Păianjenii mari și blănoși. Și șerpii. Pe bune ? Mă strîmb. — Un dement. Era un tip absolut dement. Expiră adînc. — Încă... te mai gîndești la el, spun șovăind. — Da, mă gîndesc foarte des la el. Urmează un alt moment lung de tăcere. În depărtare, aud un grup de oameni care pleacă de la Antonio’s, vorbind tare În italiană. — Are rude ? zic precaută și fața lui Jack devine brusc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
cum luam hotărîrile ? Ridic vag din umeri, stil dacă-vrei-să-mi-spui-spune-mi. — Ne luam după instinct. Noi am cumpăra asta ? Ne-ar plăcea ailaltă ? Să facem așa ? Astea sînt Întrebările pe care ni le puneam mereu unul altuia. Iar și iar și iar. Șovăie ușor. În ultimele cîteva săptămîni, am fost foarte ocupat cu lansarea noii game de produse pentru femei. Și m-am trezit că Întrebarea pe care mi-o puneam, de fiecare dată, era... oare Emmei i-ar plăcea asta ? Oare Emma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
din nou. Da, mi-ai intrat În gînduri. Da, m-ai inspirat profesional. Emma, viața și afacerea mea s-au amestecat dintotdeauna. Așa am fost mereu. Dar asta nu Înseamnă că viața mea nu e cît se poate de adevărată. Șovăie o clipă. Asta nu Înseamnă că ceea ce a fost... ceea ce este Între noi... nu e la fel de adevărat. Inspiră adînc și-și bagă mîinile În buzunare. — Emma, nu te-am mințit. Și n-am avut nici un plan dinainte. M-ai absorbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
drept În ochi. Mi-ai distrus viața ! — Ți-am distrus viața ? Mă privește mirat. Vrei să-mi spui că viața ta e acum distrusă ? Că e chiar așa o nenorocire ca lumea să cunoască adevărul despre tine ? — Nu... nu știi... Șovăi un moment. Habar n-ai cum a fost pentru mine, spun, deja mai calmă. Toată lumea și-a bătut joc de mine la un mod absolut monstruos. Toți cei de la birou m-au luat peste picior, În fel și chip. Artemis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
nu s-au limpezit definitiv. Nu știu, spun, frecîndu-mă pe nas. — Totul mergea ca pe roate, și eu n-am avut ce face și am făcut o prostie cît casa. — Chiar așa, mergeau ca pe roate, zic ? — Păi nu ? Jack șovăie, privindu-mă pe deasupra coșului cu iarbă-neagră. Eu așa am crezut. Îmi zumzăie creierii. Trebuie să clarific cîteva lucruri cu el. Să le discutăm sincer, pe față. În minte mi se formează un gînd. — Jack... ce făceai În Scoția ? CÎnd ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
mă putea opri. Nu, nu o femeie ! I se schimbă expresia și mă privește uluit. Asta ai crezut ? Că te Înșel pe la spate ? — N-am... știut ce să cred. — Emma, nu este vorba de nici o altă femeie. Am fost la... Șovăie. Aș putea să-i spun... familia mea. Simt că-mi plesnesc creierii. Familia ? O, Doamne, Jemima a avut dreptate. M-am Îndrăgostit de un mafiot. OK. Nu intra În panică. Încă mai pot să scap. Pot să intru În programul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ca pe copilul lui Pete Laidler, rezultat În urma unei aventuri. Nu ca pe moștenitoarea unei averi uriașe. Simt că-mi zumzăie creierii. Un copil de patru ani - moștenitorul unei părți importante din Panther Corporation. Măiculiță ! — Deci ea moștenește tot ? spun șovăind. — Nu, nu tot, nu. Dar destul de mult. Familia lui Pete a fost mai mult decît generoasă. Și de asta vrea Marie să țină copilul departe de ochii publicului. Întinde brațele lateral. Știu că nu o vom putea proteja la nesfîrșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
privește avid. Ce se Întîmplă aici ? Îmi sare inima de trei metri. Să-i spun, oare, despre Jemima ? Nu. Aș stresa-o degeaba. Și, oricum, n-avem ce face În legătură cu asta, nici una dintre noi. — A venit să vorbească cu mine. Șovăi. Să... Îmi spună secretul lui. Glumești ! spune Lissy, rămasă fără aer, ducîndu-și mîna la gură. Și... despre ce e vorba ? — Nu pot să-ți spun. Nu poți să-mi spui ? Lissy se holbează la mine uluită. Vrei să-mi spui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]