308,881 matches
-
a lui Lao Zi, tradusă la noi într-o versiune de Dinu Luca și într-alta de Șerban Toader. De curând a apărut la Editura Meteora Press și cea de-a doua ediție a traducerii celui din urmă. Fără a ști nimic despre existența vreunui taoist în România, putem presupune însă lejer că filosofia chineză s-a bucurat de un real succes în rândurile cititorilor. în '91 m-am arătat și eu, ca atâția alții, interesat de cursurile de la Universitate ale
O ediție nouă a Cărții despre Tao by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14814_a_16139]
-
are tot dreptul". Sunt, prin urmare, îndatorat nu numai moral dlui Albastru dar și material, căci mi-a trimis antologia gratuit în două exemplare, ce e drept fără să i-o fi cerut. Cât privește dreptul la reclamă, n-am știut că există așa ceva. Credeam că reclama, publicitatea sunt obiect de tranzacție, reglementată prin contracte. Nu știu să fi încheiat vreun contract de publicitate cu editura dlui Albastru, în urma căruia să i se facă "reclamă". Hotărât lucru, logica dlui Matei Albastru
Drept la replică? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14827_a_16152]
-
mi-a trimis antologia gratuit în două exemplare, ce e drept fără să i-o fi cerut. Cât privește dreptul la reclamă, n-am știut că există așa ceva. Credeam că reclama, publicitatea sunt obiect de tranzacție, reglementată prin contracte. Nu știu să fi încheiat vreun contract de publicitate cu editura dlui Albastru, în urma căruia să i se facă "reclamă". Hotărât lucru, logica dlui Matei Albastru este una defectuoasă. Domnia-sa încurcă punctele de vedere într-un fel care pe Mihai Ralea
Drept la replică? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14827_a_16152]
-
Cunoscut este faptul că baletul lui Mihail Jora nu desfășoară o acțiune anume; sunt momente muzical-coregrafice, veritabile tablouri de epocă, tablouri ale târgurilor, ale iarmaroacelor noastre de odinioară prezentate, însă, publicului contemporan. Prin ochii acestui public coregraful Ion Tugearu a știut să privească, a știut să înțeleagă muzica, a știut să creeze echivalențe scenice, coregrafice; se păstrează savoarea locală, momentele dispun de o fluență scenică atent condusă, dispun de o culminație construită prin acumulări succesive. În mod salutar, evoluția coregrafică este
Clasicism muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14830_a_16155]
-
baletul lui Mihail Jora nu desfășoară o acțiune anume; sunt momente muzical-coregrafice, veritabile tablouri de epocă, tablouri ale târgurilor, ale iarmaroacelor noastre de odinioară prezentate, însă, publicului contemporan. Prin ochii acestui public coregraful Ion Tugearu a știut să privească, a știut să înțeleagă muzica, a știut să creeze echivalențe scenice, coregrafice; se păstrează savoarea locală, momentele dispun de o fluență scenică atent condusă, dispun de o culminație construită prin acumulări succesive. În mod salutar, evoluția coregrafică este eliberată de pantomimă, relația
Clasicism muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14830_a_16155]
-
desfășoară o acțiune anume; sunt momente muzical-coregrafice, veritabile tablouri de epocă, tablouri ale târgurilor, ale iarmaroacelor noastre de odinioară prezentate, însă, publicului contemporan. Prin ochii acestui public coregraful Ion Tugearu a știut să privească, a știut să înțeleagă muzica, a știut să creeze echivalențe scenice, coregrafice; se păstrează savoarea locală, momentele dispun de o fluență scenică atent condusă, dispun de o culminație construită prin acumulări succesive. În mod salutar, evoluția coregrafică este eliberată de pantomimă, relația dintre personaje definindu-se în
Clasicism muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14830_a_16155]
-
Ca și cum n-au văzut ce talent de antrenor are machidonul, după meciurile Naționalei cu Slovenia. Dinamo îl aduce pe Viorel Moldovan de la Tineret. Dar ce a făcut V. M. cu Tineretul? Ce stil de joc a imprimat echipei lui Cernat? Știe cineva? Eu, nu. Un antrenor experimentat ca Dumitriu ajunge la Bacău, iar la Steaua și Rapid sînt promovați... tinerii. Tot în lipsa blaturilor ne convingem că fotbalul românesc nu mai are ce da în afară. Claudiu Niculescu e unica plecare importantă
Fotbal fără blaturi by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14836_a_16161]
-
de la circulație e foarte adesea și mitarnic, luîndu-și dreptul în loc să aplice legea, sau închide ochii în funcție de prețul estimativ al mașinii care trece pe roșu sau nu cedează întîietatea legală pe la intersecții. Pîndarul nu aplică legea mașinilor scumpe, fiindcă nu se știe cine e la volanul lor, ceea ce îl face pe șoferul mașinii oarecare să nu aibă încredere în polițistul care se face că nu vede un delict de circulație în funcție de marca și eventual de numărul mașinii în culpă. * Știrea că a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14838_a_16163]
-
unor martori ai ultimelor ore de viață ale prozatorului. Directorul acestui ziar, Mircea Micu, altminteri admirator declarat al lui Marin Preda, pune în circulație declarații care aveau un anumit destinatar, nu marele public, sub pretextul că marele public trebuie să știe adevăraul. Care adevăr? Cel al declarațiilor pentru miliție? A uitat Mircea Micu că asemenea declarații se făceau ad hoc și la comandă? Oricum, poate că descendenții lui Marin Preda îi vor care socoteală lui Mircea Micu pentru cea mai infernală
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14838_a_16163]
-
fost înlocuit de fanatism și terorism". Ideea ingenioasă a scenariului e de a pune CIA în postură de Pygmalion, pornit, cu armele și bagajele filmului de acțiune, pe un filon, altfel, romantic: atunci cînd agentul tînăr e ucis, CIA, care știe tot, îl scoate de la naftalină și din negura uitării pe fratele lui geamăn, neștiut de nimeni; cei doi orfani fuseseră despărțiți imediat după naștere, și crescuți în medii diferite; unul a avut parte de o educație strălucită, altul a ajuns
Distracție cu CIA, la Praga by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14831_a_16156]
-
recunosc sau recunosc unele aspecte din viața mea pe aceste rafturi. Î.: Niciodată n-ați simțit că aveți prea multe cărți, că ar trebui să vă debarasați de unele volume? R.: Nu, deoarece cărțile au ceva miraculos: niciodată nu putem ști când vor deveni ale noastre. Poate exista în biblioteca noastră o carte pe care, ani de zile, decenii, n-am deschis-o, nu ne-a interesat. Și deodată vine o zi când o deschidem și găsim acolo răspunsul exact la
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
un teanc care se schimbă mereu. Uneori, nici măcar nu le deschidem, dar printr-un soi de fenomen de osmoză, lectura se produce în timpul somnului. Î.: După ce ați scris despre Istoria lecturii, lucrați acum la o carte despre bibliotecă... R.: Nu știu încă ce va fi această carte. Deocamdată, se numește Biblioteca, noaptea. Mă gândesc la o bibliotecă în acel moment când reflecția, calmul, posibilitatea de a accede la memoria conjunctă devine mai evidentă. Îmi pun întrebări în jurul ideii de bibliotecă și
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
de industria editorială, de industria cărții. Vor să-l distrugă pe micul editor, pe micul librar, pe adevăratul librar, creând acele imense supermagazine. Î.: Dar în același timp se poate spune că se democratizează lectura. R.: Nu. Nu. Nu. Nu știu de câte ori trebuie s-o spun: nu. Marile suprafețe comerciale nu democratizează lectura, ce fac ele e să transforme lectura în obiect de vânzare astfel ca să devină ceva rentabil pentru întreprinderea X. Dar interesul pe care-l are un librar de
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
întregi cu documente aproape inutile. Există tagma creatorilor de tabele și cea a "scribilor" care le completează. Ambele tabere se înjură reciproc dar nu pot trăi în afara acestei simbioze fiindcă între timp au uitat să facă altceva sau... nu au știut niciodată. Se va ajunge la echilibru - conform unei zicale - atunci când ne vom petrece tot timpul raportând despre Nimic. În răstimpuri, când secretarele nu au de lucru, nu-și părăsesc amantul-calculator. Fac jocuri de cărți. Bărbații navighează pe Inter- net. În
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
reconstruibile de către om. Această sinestezie a dus la proiectarea și construirea de mașini și programe euristice care să imagineze teorii, teoreme, chiar descoperiri. Numai că problema fundamentală a "sintezei inteligenței" nu constă în crearea de idei noi ci în a ști să alegi o idee valoroasă dintr-o colecție. Această alegere nu este întotdeauna un proces strict analitic. Și, în general, nu poți găsi mai multă inteligență într-o mașină decât ai pus în ea, decât în creier adică. Pe de
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
care orice viață fără sens poate să capete un sens... Sigur, e veche rețeta, dar cînd ea capătă prospețime, rezultatul merită să fie degustat cu plăcere, și nu expediat snob pe raftul "comediilor de consum fără prea mare originalitate". Filmul știe să fie misogin cu farmec și autoironie. Antologic e, în acest sens, montajul de felurite figuri feminine și a reacțiilor aferente, la aflarea veștii că "eroul" le părăsește! Nimic mai meschin sau mai grotesc, zice filmul, decît o femeie în
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
cîteva minute, ca "ghid rapid" (care ambiționează, în mod declarat, să furnizeze "date și informații esențiale și un orientativ punct de vedere valoric"); am vrut să văd cum a rezolvat Tudor Caranfil, în Dicționarul lui, două probleme: "Reconstituirea" (pentru că, se știe, la data premierei autorul a fost dintre cei care "au înjurat" filmul) și Nae Caranfil (pentru că, se știe, talentatul regizor e fiul autorului). Am deschis la sfîrșitul volumului, căutînd un Indice de filme; am descoperit un Indice de... "filmuri" (cartea
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
orientativ punct de vedere valoric"); am vrut să văd cum a rezolvat Tudor Caranfil, în Dicționarul lui, două probleme: "Reconstituirea" (pentru că, se știe, la data premierei autorul a fost dintre cei care "au înjurat" filmul) și Nae Caranfil (pentru că, se știe, talentatul regizor e fiul autorului). Am deschis la sfîrșitul volumului, căutînd un Indice de filme; am descoperit un Indice de... "filmuri" (cartea a apărut la Editura " Litera Internațional" și a fost tipărită la Chișinău; bine că n-a apărut Indice
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
intim" și a capotat tocmai în fața filmelor propriului fiu, care sînt singurele din volum ne-calificate cu nici un semn, din cele șase posibile! Ori e "jurnal intim" ori e falsă demonstrație de "obiectivitate critică"! Decență să fie, dar s-o știm și noi! Într-un jurnal, cel mai normal lucru ar fi fost o paranteză cu explicația: "Sînt tată! În acest caz, eu nu am regizor, am numai fiu!"... În fond, cea mai reușită operă produsă de Tudor Caranfil (e drept
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
fi existînd - 17, plus două ziare de sport și una sau două publicații gratuite, cu apariție zilnică. Tirajul unora dintre aceste cotidiane încape într-o roabă mică, dar acest amănunt nu le împiedică să apară. Mai sînt și nu mai știu cîte posturi de radio și de televiziune, încît bucureștenii s-ar putea plînge că sînt țintele unui uriaș bombardament mediatic. Nu e cazul; cei mai mulți au griji mai apăsătoare, care îi fac să se întrebe nu ce vor face mîine, ci
Avortonii mediatici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14837_a_16162]
-
Rodica Zafiu Seria derivatelor cu sufixul modern și internațional -ism e, cum se știe, deschisă și foarte bogată. Fenomenul nu este, de altfel, specific limbii române și nici foarte nou. Iorgu Iordan, în Limba română actuală (1943, 1947) considera sufixul "foarte productiv", ilustrîndu-și afirmația cu un lung șir de exemple culese din publicațiile vremii
"Consumism" / "consumerism" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14851_a_16176]
-
Mi-a condus teza de doctorat despre Maiorescu. Am scris de cel puțin trei ori despre articolele din . Voi relua, pe scurt, mai jos, observațiile principale. La senectute, Ș. Cioculescu adoptase o anumită manieră de comentariu și frecventa anumite subiecte. Știa ca puțini alții să umble cu manuscrise ori cărți rare. Își făcuse obiceiul de a petrece zilnic cîteva ore la BAR, nu ca director, dar ca om care citește (și asta și după ce s-a pensionat în 1974). Prezida săptămînal
Breviar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14839_a_16164]
-
la măsuța din fața căsuței, scotea din sacoșă cîteva cratițe și începea să mănînce. ș...ț După ce mînca, bătrînul se întindea într-un șezlong la soare și adormea cu pălăria trasă pe față. Era ora la care îl părăseam și eu. Știam că după ce se trezește, își pune vasele murdare în pungi, încuie cele cîteva unelte în magazia din spate, își ia bicicleta și pleacă." Cam asta ar fi motivația exterioară. Că bătrînul simbolizează platitudinea și monotonia vieții însăși, asta e ceva
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
se retrag într-un colț și chicotesc. O strategie cu totul ineficientă. Povestea de dragoste e scrisă în aceeași cheie a urîtului, chiar dacă de cîteva ori luminată de imagini memorabile. Ceaiul de iasomie, licorile și uleiurile pe care medicul chinez știe să le folosească, tot arsenalul vrăjitoresc și exotic e plasat și demitizat într-un apartament de bloc de pe Calea Plevnei. Dragostea e descrisă în amănunte anatomice așa cum ne-am obișnuit deja și pentru care unii cronicari au suspectat-o de obsesie
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
-i îngădui lui Ion Iliescu să mai candideze la un mandat prezidențial: premierul fie glumea, fie se afla într-o temporară pierdere a facultăților mintale. Dacă făcea glume, ar fi fost preferabil să le facă în anturajul propriei soacre - o știți, doamna pensionară care plătește taxele de mii de dolari pentru școlarizarea nepoților. Dar nu e dl. Năstase omul să facă astfel de glume: ca în toate aberațiile guvernării sale, premierul-ginerică e cât se poate de serios. Mortal de serios. Presa
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]