4,027 matches
-
simplu, prin starea de a izbuti libertatea și de a depăși obstacolele. „Și dacă scrii/ Și dacă ai curajul/ Să intri-n prăpastie/ Cu capul înainte/ Și dacă poți întinde mâna/ Celui ce-ți strigă:/ „Mai scrie acum!”/ Și dacă țâșnești/ Izbutind libertatea/ (O altă efemeră prăpastie)/ Atunci/ Propriul tău vertij poate deveni/ O șansă pentru cuvânt.” „Poezia dospește undeva, în sufletul meu. În viziunea Corinei Petrescu, poezia este ”latentă sinucidere/ în timp;/ cap plecat pe/ propriul umăr,/ bolovan atârnând/ de
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
-o iscată în toamna târzie a anului două mii, în drum spre Toronto. Venind spre Frisco zărim downtown-ul cocoțat pe dealuri, pante abrupte, culmi mai acătării și el crucificat în azurul încețoșat, scămoșat ce “inundă” orașul dinspre ocean și din care țâșnesc birourile și sediile firmelor și concernelor cu profil financiar-bancar, tehnologic, industrial, etc. Mașina rulează aparent monoton, vântul în rafale încearcă îndemânarea lui Darrell, viitorul nostru ginere, mai ales la traversarea podului, coloana sutelor de mașini aliniază din mers accesul oarecum
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
libertate! Să dăm crezare celui care spunea că artistul are menirea de a media între lumea de sus și cea de jos, aceasta fiind așa-nu-mita „poziție cos-mică a artei“. Tu-turor acestor artiști nu le-a ajuns gândirea. Pasiunea lor a țâșnit, fiecare dintre ei simțind nevoia de exprimare. Ne uităm la ceas. Ora cinci și un sfert. Este ora de închidere a muze-ului. Vrem să beneficiem de ultimele minute. Ne așezăm pe o bancă să putem privi cu atenție sala
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
Eugen Dorcescu, Nirvana. Cea mai frumoasă poezie, Editura Eurostampa, Timișoara, 2015; Câteva opinii: 1. Referitoare la lucrările de exegeză: „Impresia de lectură dificilă este cășunată, în cazul Mirelei-Ioana Borchin, de relativa latență a unor idei riguroase, a căror încatenare nu țâșnește în ochi, ci se cere descoperită cu oarecare osârdie din partea cititorului. El este invitat să aibă tot timpul perspectiva de ansamblu - cu reveniri și popasuri în stare să-i înlesnească urmărirea atentă a unor idei perfect articulate logic, gata să
MIRELA-IOANA BORCHIN, BIOBIBLIOGRAFIE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368602_a_369931]
-
8) preînchipuie pe Mântuitorul înălțat pe cruce (Ioan II, 14). Acela îi vindeca de mușcăturile cele înveninate. Mântuitorul a vindecat pe toți de rănile păcatului. Mana din pustie (Exod XVI, 35) și piatra în care Moise lovind cu toiagul a țâșnit izvor de apă poporului însetat (Exod XVII, 6) preînchipuie pe Domnul Hristos, căci din Ei izvorăsc daruri dătătoare de viață; Iisus Hristos dăruiește apa cea vie. Nu numai samarinencei la fântâna lui Iacob (Ioan IV, 14), ci tuturor oamenilor. Mielul
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363469_a_364798]
-
din 22 martie 2016 Toate Articolele Autorului Este frumos cu primăvara înflorită Și înflorit mă simt acum și eu; Să tot privești natura abia trezită Cu câmpiile ce-au scăpat din greu. Este minunat să vezi cum și versul A țâșnit din tine ca și-o floare, Că viața și-a reluat din plin mersul, Noi savurând timpul sub soare. Cu pomii înfloriți în sublimul vestirii Azi, inima răvășită ne vibrează; Toate ne cântă din adâncul dăruirii, ne răsfață duios, și
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ de GEORGE PENA în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363694_a_365023]
-
zi cu zi a fiecăruia. Credința Bisericii, mărturia sfinților nu au valoare câtă vreme nu devin credința și mărturia fiecăruia : „deși experiențele sfinților limpezesc pentru noi calea cunoașterii, nu ne pot comunica credința cea vie dacă o mărturie personală nu țâșnește din adâncul vieții și al propriei noastre experiențe. Hristos trebuie să fie pentru tine ceea ce a fost pentru fiecare sfânt” . Fiecare om este o creație unică a lui Dumnezeu: în întreaga veșnicie, nu a mai fost și nu va mai
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364644_a_365973]
-
leșinat, nu știu cine m-a târât într-o cămăruță unde m-am și trezit pe ciment, într-o beznă aiuritoare, de-o tăiai cu cuțitul. După un timp, zvârcolindu-mă de durere, m-am trezit cu niște picături de apă ce țâșneau dintr-o chiuvetă, m-am ridicat tremurând și anevoios, mi-am umplut gura de apă, am scuipat și vomitat sânge, amestecat cu salivă și resturi de mâncare. Eram murdar din cap până-n picioare și nu-mi simțeam corpul și fața
INVITAT LA COOPERRATIVA...VIGILENŢEI DE PARTID ŞI DE STAT ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364733_a_366062]
-
când Viorel a sosit acasă și a aflat de la Ramona,că fiica lor este îndrăgostită și vrea să se căsătorească cu fiul Săndicăi, subordonata sa, era să leșine. Tocmai gusta dintr-un pahar cu vin. Vinul a început să-i țâșnească pe nas și el să tușească de îi ieșeau ochii din orbite. Noroc că Ramona nu era atentă la ce s-a întâmplat fiind cu spatele și preocupată de cârpa cu care ștergea praful de pe servantă. - Ce, ce vrei să
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349484_a_350813]
-
cam așa. Teo deschide ușa apartamentului, își îndreaptă privirea spre becul de pe hol și strigă pe un ton de comandă: - ‘uminaa ! Becul de pe hol are atașat un senzor de mișcare și Teo știe că nu e nevoie de comutator. Gabi țâșnește pe lângă Teo, lumina se aprinde și Teo, mulțumit, o urmează pe Gabi până ajung amândoi la ușa noastră. Nu bat la ușă ci strigă tare la unison: - Cioc, cioc ! - Intrăă, răspunde soția mea dinăuntru. Copiii năvălesc și își rotesc ochii
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1806 din 11 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului orpheu și euridice râuri curg din părul tău, râuri de platină, râuri de stele și de lumină, din glezna ta răsar păduri de tei din ochii tăi țâșnesc laseri de dor, din gura ta, izvoare zdrumicate, din inimă, un fulger orbitor. îmi culc obrazul meu pe coasta ta ca pe un portativ de oase vii, ascult cum cântă sângele în tine ca unVivaldi -n prag de primăvară și-
ORPHEU SI EURIDICE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349631_a_350960]
-
între floarea stilizată și planta naturală este foarte bine surprinsă în lucrarea ,,Garoafe”. Un simplu vas de lut, frumos decorat a fost așezat cu grijă pe o scoarță oltenească, ce curge, asemeni timpului, în fundalul lucrării. Garoafe galbene, albe, roz țâșnesc din vas, ca un foc de artificii, creând o stare de bucurie celor ce le privesc. Cromatica este echilibrată și pastelată, oglindind parcă sufletul frumos al românului. Forma rotundă a buchetului este dublată compozițional de către farfuria pe care stă vasul
FLORILE, MOTIV DE INSPIRAŢIE PENTRU ARTIŞTII ROMÂNI de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349622_a_350951]
-
Și, desigur, „primăvară” se identifică în absolut cu tinerețea veșnică a spiritului, a poeziei în cele din urmă. Uite altă gamă, plină de muzicalitate: „S‐a născut din stropi de ploaie/ Ce cădeau pe‐un vârf de munte/ Apă ce țâșnea năvalnic/ Din fisuri mari sau mărunte.” Stropii de ploaie cădeau „pe-un vîrf de munte”, asemenea cuvintelor ce „cad” din vîrful creionului. Încet, cu răbdare, literă după literă, imaginile se conturează din propriul lor interior metaforic, la suprafață țîșnind poezia
GEORGE ROCA POET... de IOAN LILĂ în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349666_a_350995]
-
ce țâșnea năvalnic/ Din fisuri mari sau mărunte.” Stropii de ploaie cădeau „pe-un vîrf de munte”, asemenea cuvintelor ce „cad” din vîrful creionului. Încet, cu răbdare, literă după literă, imaginile se conturează din propriul lor interior metaforic, la suprafață țîșnind poezia delicată și vie: „În inima ta,/ am descoperit un buchet de flori/ care,/ din când în când,/ dar destul de des,/ îl dăruiești prietenilor dragi/ pentru a‐i face fericiți./ Aceștia, la rândul lor,/ te răsplătesc cu o mângâiere/ pe
GEORGE ROCA POET... de IOAN LILĂ în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349666_a_350995]
-
mă trezii față în față cu un chip care nu-și izgonise frumusețea, timpul parcă o conserva înnobilând-o, ridurile și suferința interioară refuzau să se arate, erau strunite și păstrate într-un sipet daurit, tainic, bine ferecat. O întrebare țâșnise, mi se păruse mie, nemilos, iar conținutul ei descurajant, ca o avertizare nedevoalată: „Băiete, te-a văzut cineva intrând încoace? „ ... ”!!! Auzisem, dar credeam că nu mi se adresase mie. Încă insistam în stabilirea detaliilor, nu mă dezmeticisem. Veneau spre mine
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
în viața reală!”. Aiko a ascultat încordată, atentă, temându-se să nu piardă vreun cuvânt ce s-ar fi putut dovedi în viitor atât de important. La sfârșit, a încuviințat din cap și a plecat mai departe. În fața sa au țâșnit câțiva iepuri, rapizi, de parcă ar fi fost goniți de câini de vânătoare. Fetița i-a privit atentă - erau în întregime albaștri, aveau pielea netedă și translucidă, ca și cum ar fi fost sculptați într-o piatră semiprețioasă, și scoteau prin urechi un
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
ei unică, spectacolul halucinant pe care îl oferea o fascinau deja. A trecut printre arborii cu ceas care îi deveniseră cunoscuți, apoi a intrat într-un luminiș. Peste puțin timp, s-a trezit în fața unei fântâni uluitoare, efervescente. Din aceasta țâșneau șuvoaie imense de apă, ce aveau însă o culoare fosforescentă, și în care, dacă Aiko privea mai atent, putea vedea diferite scene, care își dădea seama că aparțineau unor epoci diferite ale istoriei. În lichidul strălucitor fetița a putut vedea
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
din plin, emoționante. Într-o seară, am ascultat un album cu piese care constituiseră fondul reușitei noastre romance, apoi, târziu în noapte, am adormit. Am avut următorul vis: Se făcea că ajunsesem pe Planeta Blestemelor Eterne. Cratere uriașe din care țâșnea lavă se deschideau în fața mea, pe care de-abia reușeam să le evit. Înotam apoi într-un râu plin de Iepuri Luptători morți, care pluteau în derivă. Mâinile mele se izbeau de cadavrele lor, începusem să mă tem chiar să
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
îți dorești să fugi cât mai repede înapoi. Eram hotărât să nu cedez, însă acesta nu fusese decât începutul. Am mai văzut un pământean prefăcut în sloi de gheață, însă înainte de aceasta fusese tăiat cu un obiect foarte ascuțit. Îi țâșnise sânge practic de peste tot - din nas, din gură, din ochi, din urechi, din piept - și apoi înghețase așa, ca într-o dioramă a morții. Am încercat să mă îndepărtez cât mai repede, dar m-am împiedicat și am căzut cu
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
întâmplat, atunci?", rosti, mângâindu-mă în continuare. "Nu vezi că...". "Că ce? Ți-ai ales cel mai prost moment. Nu simți că te iubesc? Că ce?". Că sunt mort deja?", am rostit fatidicele cuvinte, iar sângele a început să-mi țâșnească năvalnic din piept. "Tu m-ai omorât!", am încheiat în timp ce lichidul rubiniu se scurgea șuvoaie peste cearceafuri. "Nuuuu!", strigă fata, "orice, numai asta nu! Știi că n-aș putea suporta!"... * Vis-realitate. Alb-negru. Dorință-tăcere. Se va termina vreodată? Nu, fiindcă niciunul
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
e un mit. Și se poate atinge. Cu condiția de a găsi personajele și ingredientele corecte". "Bine, dar nu vezi că...". "Că ce?". "Te iubesc enorm. Că ce?". Că sunt mort deja?", am rostit, iar sângele a început să-mi țâșnească din piept, în valuri. "NUUU! Te rog, nuuuu!", strigă, îngrozită. "Orice aș putea indura, numai asta nu! Cum de nu mi-am dat seama...". * Replay. Știam că, fizic, sunt în dezavantaj, asa ca i-am aplicat repede una dintre puținele
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
regăsește identitatea în blagianul somn prin rotunjimile tainice ale reliefului încrustat cu patima cuprinderii în cuvânt: „Aici a dormit poetul/ unde i-a stat capul / iarba a încolțit asemeni ideilor”. (pag.29) Dealtfel ființa sa se regăsește în esențele locului țâșnind în lumina viței de vie, în foșnetul boabelor dulci, rod al sevei, al sudorii și al soarelui. Trupul și sufletul, o devenire, poetul trăiește clipele, tremurând închegate în cupe de muguri, în bronzul toamnei sunând în frunza viei, în eternitatea
„ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ŢENE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350447_a_351776]
-
cărți, de nu le mai știi numărul, nu este extraordinar? Aceasă este uluitor, este extraordinar, această stare este fantastică. Gândul omului nu poate fi mărginit în bani și în indiferență, nu trebuie să ne lăsăm înșelați de aceste aparente, versnicia țâșnește prin cuvânt așa cum țâșnește fulgerul în inturic, nu trebui decât să trăim în frunmusetea lui Dumenzeu prin opera noastră și prin viața noastră, noi chiar asta facem și nu vom fi învinși. Ignoranța, indiferență, sărăcia, uitarea nu ne vor răpune
INTERVIU CU POETA SI PICTORITA VICTORITA DUTU de LILIANA MOLDOVAN, MURES, IUNIE 2010 în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350445_a_351774]
-
mai știi numărul, nu este extraordinar? Aceasă este uluitor, este extraordinar, această stare este fantastică. Gândul omului nu poate fi mărginit în bani și în indiferență, nu trebuie să ne lăsăm înșelați de aceste aparente, versnicia țâșnește prin cuvânt așa cum țâșnește fulgerul în inturic, nu trebui decât să trăim în frunmusetea lui Dumenzeu prin opera noastră și prin viața noastră, noi chiar asta facem și nu vom fi învinși. Ignoranța, indiferență, sărăcia, uitarea nu ne vor răpune, nu au ce să
INTERVIU CU POETA SI PICTORITA VICTORITA DUTU de LILIANA MOLDOVAN, MURES, IUNIE 2010 în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350445_a_351774]
-
taina vechilor războaie; și-au fost multe Și sunteți în așteptarea tainelor ce-o să se-ntâmple. Munți cu rouă doar în cronici, azi golași și reci Mărturia lor e vie, doar cu o privire de-i petereci Din pustie vor țâșni izvoare și nisipul va-nflori Se vor prinde leii cu mioarele-n horă... într-o zi ! Nebo, Quarantani, Garizim, Ebal, Carmel, Tabor... Azi rămași pustii-golași și fără turme, dar aveți Păstor. Semn profetic la Masada, Negev, Înălțimile Golan De la mare
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]