1,349 matches
-
ca cum stau dinții pieptenilor încleștați unii în alții, așa să stea și gurile lupilor la vederea vacii. Cînd dă laptele în foc, să pui sare, ca să nu crape țîțele vacii. Cînd cineva suflă în colastră, se spuzește vaca la țîțe. Dacă crapă țîțele vacii, e bine a lua mămăligă care rămîne pe culișer, a o amesteca cu lapte și a unge țîțele - și apoi se vor vindeca. După ce cineva mulge vaca, nu pune mînile la foc pînă nu se spală
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
dinții pieptenilor încleștați unii în alții, așa să stea și gurile lupilor la vederea vacii. Cînd dă laptele în foc, să pui sare, ca să nu crape țîțele vacii. Cînd cineva suflă în colastră, se spuzește vaca la țîțe. Dacă crapă țîțele vacii, e bine a lua mămăligă care rămîne pe culișer, a o amesteca cu lapte și a unge țîțele - și apoi se vor vindeca. După ce cineva mulge vaca, nu pune mînile la foc pînă nu se spală, că crapă țîțele
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
foc, să pui sare, ca să nu crape țîțele vacii. Cînd cineva suflă în colastră, se spuzește vaca la țîțe. Dacă crapă țîțele vacii, e bine a lua mămăligă care rămîne pe culișer, a o amesteca cu lapte și a unge țîțele - și apoi se vor vindeca. După ce cineva mulge vaca, nu pune mînile la foc pînă nu se spală, că crapă țîțele vacii. Nu-i păcat mai mare decît cînd cineva ia mana vacilor. Dacă vaca, cînd o începe a mulge
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
țîțele vacii, e bine a lua mămăligă care rămîne pe culișer, a o amesteca cu lapte și a unge țîțele - și apoi se vor vindeca. După ce cineva mulge vaca, nu pune mînile la foc pînă nu se spală, că crapă țîțele vacii. Nu-i păcat mai mare decît cînd cineva ia mana vacilor. Dacă vaca, cînd o începe a mulge, se udă, se zice că este stricată și că i-a luat mana. Cînd laptele de la vacă ți se întinde*, i-
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și a presura împrejurul vacii mac; făcînd așa, nime’ nu va putea lua laptele de la acea vacă, așa cum nu-i nime’ în stare să culeagă macul presărat. Dacă vrei să nu-ți poată lua nimenea mana de la vacă, unge-i țîțele cu baligă de-a ei. în presara Sf. Gheorghe se pun pe tomurluciul* porților și portițelor, apoi pe la grajduri, brazde cu iarbă verde și crengi de răchită, crezîndu-se că, făcîndu-se astfel, apoi ielele nu pot lua mana vaci lor, iară
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ca izvorul; apoi vii de la pîrîu cu apă și cu nisip. Vacilor care se sîngeră să li se dea piatră vînătă și ștevie, ca să le treacă. Să nu speli vasele în apa în care fierb ouă, căci ies bube pe țîțele vacilor. Pe locul unde a născut vaca, dacă înfigi un țăruș de corn, va făta vițel; dacă pui țăruș de salcie, fată vițea. (Gh.F.C.) De Sf. Gheorghe, femeile mînjesc cu găinaț vacile, ca să le apere laptele. (Gh.F.C.) Vacile cînd fată
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
costum, fustă în culori țipătoare. Două șiruri de mărgele mari și colorate curgeau printre straturile de grăsime. Și mai era o deosebire: ea avea o mustăcioară deasupra buzelor strident rujate. Tatăl lui Alin se bărbierea. Seara făceau întrecere care are țîțe mai mari și mai lăsate. Mama așeza gulerul cămășii lui Alin și-i netezea cutele hainelor. Alin încerca să se desprindă din brațele ei de caracatiță. Alin nu părea supărat. Mușca dintr-un baton de ciocolată. Nu l-a invitat
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
o creație populară. Exemplificăm : ,, Din voie dumnezeească- O prea frumoasă pustie. Nu-i viață pustinească -// Nu vrea să mă primească -// Să mă primească pe mine -// Să mă dea la piept la tine -// CÎnd pe prunc Îl lasă maica -// Jos la țîță Îl apleacă -// Mi-l apleacă cît de mult -// Să-i vie bine la supt -// Mi-l apleacă cît de jos -// Ca să-i fie de folos -// Și-așa cocon de Împărat -// Bun gînd Dumnezeu i-a dat -// Și-n pustie a
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
este tipul mamei din toate timpurile, o femeie superioară, cu fire sociabilă: "Așa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunății, pe cât mi-aduc aminte; și-mi aduc bine aminte, căci brațele ei m-au legănat, când îi sugeam țâța cea dulce și mă alintam la sânu-i gângurind și uitându-mă în ochii ei cu drag". Trăind la granița fabulosului, universul Smarandei e un univers cu datini și obiceiuri. Ea este o ființă aleasă, care înțelege că omul învățat este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
port pe tavă/ ca pe sfârșitul Sfântului Ioan/ într-un dans de aprigă slavă". În finalul elegiei, poetul are sentimentul frustrării de multiplicitate și suferă din cauza unicității: "de numărul unu sunt bolnav/ că nu se mai poate împarte/ la două țâțe, la două sprâncene,/ la două urechi, la două călcâie/ la două picioare în alergare/ neputând să rămâie/ Că nu se mai poate împarte la doi ochi,/ la doi rătăcitori, la doi struguri,/ la doi lei răgând, și la doi/ martiri
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fasole, porumb, nap, ardei iute, cartofi și ridichi. Nu e recomandat să se cultive alături de usturoi, arpagic, ceapă și praz. Morcovii Se cultivă bine alături de sfecla roșie, arpagic, varză, fasole, salată, ceapă, pătrunjel, praz, mazăre, ardei iute, ridichi, rozmarin, salsifi (țâța capreiă, salvie și roșii. Nu e recomandat să fie cultivați lângă mărar. Napul și gulia furajeră Se cultivă bine alături de sfeclă roșie, morcov și mazăre. Păstârnacul Se cultivă bine alături de ridichi. Pepenele galben Se cultivă bine alături de bostan, dovlecel, spanac
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
evocarea ei e plină de nostalgie. E a devinit prototipul, chipul mamei eterne: -Așa era mama în vremea copilăriei , plină de minunății pe cât mi-aduc aminte, să-mi aduc bine aminte , căci brațele ei m-au legănat,când îi sugeam țâța cea dulce și mă alintam la sânu-i gângurind și uitându-mă în ochii ei cu drag. Sânge din sângele ei și carne din carnea ei am împrumutat , și a vorbi de la dânsa am învățat.... -.Alături de mamă, tatăl e o figură
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
variată de trăiri și atitudini: și dorința nerușinată, "pohta" de carne, adică sexualitatea frustă, și metafizica erosului, spiritualizarea nevoii de femeie și împlinire; și plăcerea vânătorii ("Ochi și gene și gurițe,/ Obraji rotunzi, albi și rumeni, piepturi, sânuri cu mici țâțe/ Sunt a sale vânătoare, și întru a sa trufie/ Mai are încă un lucru -care-l tac, că lumea-l știe", recunoștea, în Cine-i Amorul?, prea puțin pudibond după canoanele epocii, același Costachi Conachi), și religia unei iubiri care îl
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
devenită la 15 ani mamă a lui Dumnezeu, Θεοτόκος: "Iar sfânta Fecioară aștepta cu mare pohtă ceasul acela întru care pre Dumnezeu ca un prunc să-l ia în brațele sale și cu mânile sale să-l cuprinză și cu țâțele sale să-l apléce, fiind, drept acéia, toate întru liniște și întru tăcére"13; Cine va putea spune cu ce dragoste și cu ce frică împreună va fi cuprins pre acest Fiiu al său, că fiind plină de credință îl
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
că ținea ceva în brațe, așa ca un copil în scutece. Am ajuns într-o încăpere mare, un fel de șură căreia nu-i vedeam nici păreții, nici podelele ori grinzile. [...] Toată șura aceea era plină de copii mici, de țâță. Erau atâția, de n-aveai unde pune piciorul. Văzui umbra aceea aplecându-se peste copii". Experiența se curmă brusc, prin obnubilarea conștiinței eroului, plonjat într-o transă onirică: Când și cum am ieșit de acolo, nu știu. Parcă am mai
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
să pară voalate. Se petrece invers cu domnul Pallady ceea ce se întâmplă cu bestialitatea, care, îmbrăcată împărătește episcopal, evocă senzații libidinoase și năravuri. Se cunoaște că femeile domnului Pallady ar putea scoborî prea bine din cadrul lor în lume; cu bumbul țâței sâmburiu ca ametistele, cu floarea de crin ridicată către șolduri, concavitatea diafană a pântecului modelat frumos, proeminențele pieptului, n-ar isca nici pofte, nici trivial. Ar fi salutate aceste femei ca niște doamne auguste, care s-ar îndrepta, tinere și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mătuși și veri, dar numao mamă, în întreaga lume.” Kate Douglas Wiggin „Așa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunății, pe cât mi-aduc aminte; și-mi aduc bine aminte, căci brațele ei m-au legănat când îi sugeam țâța cea dulce și mă alintam la sânu i, gângurind și uitându-mă în ochi-i cu drag! Și sânge din sângele ei și carne din carnea ei am împrumutat, și a vorbi de la dânsa am învățat. Iar înțelepciunea de la Dumnezeu
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
de ani buni de zile! Când pisica noastră mieuna îndelung, probabil vrând să spună sau să ceară ceva, surioara mea, pe atunci tot o copiliță, îi spunea: - Ce tot mau, mau, mau? Cici tata! (Ce tot miauni atât. Suge la țâța tatei!) Frumoasă și fără griji a mai fost copilăria mea. Dar ce zic a mea, căci e a tuturor. Nu există om să nu fi fost copil. Desigur că au mai fost și copii bătuți de soartă, cărora destinul le-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
făcea să pară și mai arătos. Avea de gând să deschidă poarta din spate, de puțini știută. Zamfira se așeză pe laviță și, lăsând băiețelul ei, începu să-l alinte pe Constantin, apoi, fără ca pruncul să-i ceară, își scoase țâța doldora de lapte și-i băgă sfârcul în gură. Zâmbind, copilul începu să sugă cu seriozitate, în timp ce ochișorii lui se topeau în ochii mari și negri ai țigăncii. Ea îl privea concentrat și buzele îi zvâcneau din când în când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mulțimea se opri, de parcă un farmec se abătuse asupra ei. — Staaați, ajunge, ajunge sângele boierului celui tânăr! În șoaptă se întrebau cine-i fetișcana și răspunsul veni tot șoptit de la un știutor a toate: — E țiganca jupânesei, care-i dă țâță celui mic. — Ha, ha, îți lăsăm moșul, dacă ne dă două pungi cu galbeni înnumărați... Dacă ne dai pruncul, care-i finul măriei sale vodă, te lăsăm și pe dumneata în pace, he, he, jupânică..., râse un alt zdrahon din mulțime
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ce-ți pasă? Cât îmi dai? — Știu eu? — Nu-i spui lui Constandin de învoială decât de la plecarea noastră după două zile. Plec la Brașov pe la Tabla Buții, că vămile pe Dâmbovița sunt păzite. Ha, ha, mare ești Zamfiro, la țâța mea a supt vodă, Constandin al meu a ajuns domn, mare domn! Mă lași în seara asta să-l mai văd o dată. — Zamfiro, vă prinde viscolul pe drum și vă mănâncă lupii. — Măria ta, omul meu n-a știut ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Maică bună, mult îndurată, Din alte ceruri pre pământ cată Și vezi mânia ce pă dreptate Asupra noastră pentru păcate, Dar totodată vezi și pieirea Ce pătimește a lui zidirea. Mai vezi și lacrimi al-ei vărsate, Prunci morți pă brațe, țâțe uscate Și alte rane ale holerii De acel înger-n chip ca engherii. Iar tu, stăpână prealăudată, Mijlocind mila marelui Tată Porunci-ndată acelui înger Să-și schimbe fața în alb, din sânger. Și cu aceasta (o, ce minune, Care
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
observa până acum. Iată: “a fost întuneric, a fost lumină și a trecut și ziua a șaptea.” Ai mei - Fă, eu l-am înțărcat pe al meu târziu tare. Avea Emil șase ani de acum înainte și tot sugea la țâță. “Mama țâța”, zicea. Am încercat cu de toate să-l înțărc, cu ardei iute, cu făină, sare, da’ ce nu i-am dat. Când i-am dat ardei plângea cu țâța în gură și tot o sugea. Femeia grasă, oacheșă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
acum. Iată: “a fost întuneric, a fost lumină și a trecut și ziua a șaptea.” Ai mei - Fă, eu l-am înțărcat pe al meu târziu tare. Avea Emil șase ani de acum înainte și tot sugea la țâță. “Mama țâța”, zicea. Am încercat cu de toate să-l înțărc, cu ardei iute, cu făină, sare, da’ ce nu i-am dat. Când i-am dat ardei plângea cu țâța în gură și tot o sugea. Femeia grasă, oacheșă, cu țâțele
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
șase ani de acum înainte și tot sugea la țâță. “Mama țâța”, zicea. Am încercat cu de toate să-l înțărc, cu ardei iute, cu făină, sare, da’ ce nu i-am dat. Când i-am dat ardei plângea cu țâța în gură și tot o sugea. Femeia grasă, oacheșă, cu țâțele lăsate, stătea pe scaun în fața mea. Avea în dreapta ei o altă femeie, știrbă și îmbătrânită devreme. În față, cu spatele la mine, tot în picioare, ca mine, era o
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]