1,978 matches
-
Faza frumoasă e că l-am sunat pe Loew ca să-i spunem că povestea cu mexicanul este una de adormit copiii, dar un prieten de-al nostru de la jandarmeria mexicană ne zice că Vogel și Koenig tot mai caută un țap ispășitor. Circul se transforma în farsă în toată regula. — Dacă scrisoarea din ziar le dă peste cap planurile din Mexic, or să caute un țap ispășitor aici. Ar trebui să nu le spunem tot ce aflăm. Lee e suspendat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
al nostru de la jandarmeria mexicană ne zice că Vogel și Koenig tot mai caută un țap ispășitor. Circul se transforma în farsă în toată regula. — Dacă scrisoarea din ziar le dă peste cap planurile din Mexic, or să caute un țap ispășitor aici. Ar trebui să nu le spunem tot ce aflăm. Lee e suspendat, dar a făcut copii după dosarul cazului și le-a depozitat într-o cameră de hotel din Hollywood. Ar trebui s-o folosim în continuare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Unul din agenți - Logan nu reuși să Își aducă aminte numele - se clătină până la masă cu un nou rând de beri. Intrase În acea fază a beției În care totul pare din cale-afară de amuzant, chicotind din cauză că o jumătate de țap de bere se vărsase pe masă și pe piciorul unui agent bărbos de la Departamentul de Criminalistică. Logan nu avea nici un chef s-o facă pe adultul responsabil În acea seară, așa că Își luă halba de bere și se Îndreptă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Închise la loc. Inspectorul Insch se năpusti Înăuntru, Într-un vârtej de auriu și stacojiu, iar cizmele cu vârf Întors scârțâiră pe podea. — McRae! răcni el cu o mutră furioasă sub stratul gros de machiaj. Purta o barbă ca de țap lipită, completată de o mustață ca un mâner. Când și le smulse, o urmă roz i se contură În jurul gurii. O urmă albă arăta locul unde probabil se aflase turbanul său, iar pielea capului său chel strălucea. Logan sări În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Împiedicai de toate rădăcinile rușinos crescute sub ierburi. O plasă de păianjen imensă ascunsă-n laboratoarele lumii Dotate cu instrumentele necesare torturării de suflete Ha, ce-mi mai cârâie popii aceștia despre legea conștiinței? Am să le tai bărbile de țapi impenitenți pentru ștergerea Încălțărilor mele Aud cum sirenele cântă-n culise la siluirea fecioarei din gânduri Fauni și satiri de marmoră aleargă nimfele-n crânguri mallarmeene Omule, ce tot țopăi În mine și-ți ceri Împliniri legiuite? Am să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mamut, la scheletul de brontozaur și la copilul cu două capete care stă În spirt. Frumoase lucruri. Vă Întoarceți acasă. În drum tatăl tău intră Într-o bodegă. Bea un rom mic și tu bei un sirop de lămâie la țap. Rece ca iarna. Acasă vă așteaptă plăcintele calde, mama și fratele tău mai mic. Fără bani. Săraci. Ești mândru de tatăl tău și mândru Îl ții de mână. Miroase atât de frumos. A țigări Victoria și a lavandă. Mirosul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bulucește, unii pleacă, alții vin, iar printre ei, un milițian călare bagă În sperieți o țigancă care vinde semințe și, de spaima lui, se ascunde prin curți, lătrată de câini și zgâriată de spinii trandafirilor sălbatici. Bei și tu un țap cu sifon. Drumul spre casă Îl faceți tot pe jos și tot prin livezile de duzi și de zarzări. Deși e sufocant de cald, praful aspru este acum și fierbinte, pui paltonul pe tine și mergi așa cu el În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de la uzină, iar tu, cu maturitatea În buzunar, pleci la munte În vacanță. Bântui prin Sinaia și Bușteni cu un coleg de bancă și dansați până În miez de noapte „madison” În compania unor fete simpatice. Niște curve nenorocite din Poiana Țapului. Și țigănci pe deasupra. Creole, cum spunea indulgent colegul tău. Tu, tot timpul, de acord cu el. Gata să vezi ce nu se vede. La București, Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român aprobă Raportul Comitetului Central al Partidului prezentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
foto, Îl iubești pe Păsărică pentru că plecați Împreună la facultate și Îți ține de urât până la Operetă și la el acasă mănânci mereu cartofi prăjiți făcuți de bunica lui, Îl iubești pe Noni cu mustăți à la Stalin, barbă de țap ca a lui Voitec și păr vâlvoi à la Jimmy Hendrix, pentru că umblă Încălțat În bocanci, pe cap poartă melon, iar caietele și le duce Într-o paporniță de rafie. Ăsta, de câte ori Îl Întâlnești, Îți povestește Întâi de profesorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
costumul de in deschis la culoare și fața întunecată, eram și eu acum o fantasmă. M-am întors la petrecere. Îi pândeam, dincolo de cortina acelei grădini spectrale, pe prietenii mei. Ne cunoșteam din timpurile fragile ale idealurilor, ale bărbițelor de țap. Ce se schimbase? Spațiul din jurul nostru, vântul care ne bătea peste tot, atunci când eram locuitorii unor zone deschise. Într-o dimineață am închis ferestrele, primăvara era pe sfârșite, corpul unei rândunele plutea în streașină. Brusc, ne-am retras în noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
evrei, așa cum sublinia mereu socrul meu, de parcă afiliația lor religioasă ar fi fost responsabilă nu numai pentru supliciul lor, dar și pentru rușinea lui. Nu poți să le ai pe amândouă, aș fi vrut să îi spun. Dacă sunt niște țapi ispășitori nevinovați, nu te poți simți vinovat prin asociere. Știți pe cine învinuiesc pentru afacerea Rosenberg, totuși? Pe Julius și pe Ethel. Nu pentru spionaj. Nu pot să spun dacă au făcut-o sau nu. Îi învinuiesc pentru că au murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
o carieră academică. Dar În vara anului 1960 se ivise În viața sa o serie Întreagă de complicații și probleme. Până și În ziua de azi, prietenii mai chicoteau cu o afecțiune amuzată când, În lipsa lui, venea vorba despre „anul țapului“ prin care trecuse Fima. Se povestea că pe la jumătatea lui iulie, a doua zi după ultimul examen, În grădina mânăstirii Ratisbonne, se Îndrăgostise de ghida franțuzoaică a unui grup de turiști catolici. Stătea pe o bancă din grădină, așteptându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pentru cursurile de specializare ale Yaelei, ba chiar să le aloce o sumă lunară modestă În primii cinci ani de căsătorie. Din momentul acela numele lui Fima Încetă să mai fie ținta bârfelor din Ierusalim. Aventurile sale luaseră sfârșit. Anul țapului se Încheiase și Începeau anii broaștei țestoase. Totuși nu se mai Întoarse la universitate decât pentru a-i oferi câteva idei lui Țvi Kropotkin, care trecuse fără oprire de la master la doctorat și scrisese deja o grămadă de articole și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
speranța. Însă și aceste episoade deveniseră rare În ultimii cinci-șase ani. Când Yael Îi scrise la Începutul anului 1966 că În viața ei exista un alt bărbat, Fima râse În sinea lui de expresia aceea banală. Iubirile sale din anul țapului și căsătoria cu Yael, Yael Însăși, toate i se păreau acum la fel de banale, exagerate și copilărești precum celula revoluționară ilegală pe care Încercase s-o organizeze În timpul liceului. Hotărî să-i scrie două-trei rânduri simple, În care să le ureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
curgea sau să coasă un nasture. În afară de Dimi și de părinții săi, mai avea și gașca: niște oameni plăcuți, așezați, dintre care unii Îl cunoșteau pe Fima Încă din timpul facultății și fuseseră indirect implicați În aventurile sale din anul țapului, iar câțiva dintre ei Încă mai sperau că Într-o zi băiatul se va trezi, se va scutura și, Într-un fel sau altul, va mai uimi Ierusalimul. E-adevărat, spuneau, uneori exagerează și te calcă pe nervi, nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pentru care, cu toată Împotrivirea sa, insistase să-i mulțumească lui Fima În prefața lucrărilor. Dacă ar putea numai să se elibereze de oboseala asta, ar fi În stare să se ridice, să recupereze Într-un an-doi pierderea din anul țapului și să-l Întreacă pe profesorul ăsta banal, răzgâiat, Îmbrăcat În jacheta sa sport și debitându-și truismele fără haz. Nu va lăsa piatră pe piatră din edificiile lui Țvi Kropotkin. Va provoca un cutremur și va construi noi fundații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acum Îndepărtate și irelevante. De ce tânjește sufletul dacă nu știe după ce tânjește? Ce există cu adevărat și ce pare numai să existe? Unde poți regăsi ce ai pierdut, când nici măcar nu știi ce ai pierdut? Într-o zi din anul țapului, În timpul scurtei sale căsătorii cu patroana hotelului din Valletta, stătea la cafenea, pe malul mării, privind doi pescari jucând table. De fapt nu la ei se uita, ci la câinele-lup tolănit pe un scaun Între ei. Urechile Îi erau ciulite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Fima a luat examenul de licență cu note excelente, entuziastul său tată a hotărât să-l trimită să-și continue studiile la o universitate britanică celebră. Dar Fima s-a revoltat, s-a Îndrăgostit iar și iar, a izbucnit anul țapului și studiile au fost amânate. Baruch a fost cel care l-a scos din nenumăratele lui Încurcături, din Gibraltar, din Malta, ba chiar și din Închisoarea militară. Îi spunea: Femei, da, desigur, dar pentru plăcere, nu pentru ruină. Din unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un moment de jenă, dar până la urmă nu se va lovi de un refuz: de la Uri aflase ca asemenea combinații fascinau imaginația feminină. În felul acesta Îl aștepta În sfârșit o noapte grecească agitată. Va Începe un nou an al țapului. Reflectă câteva clipe la detalii, Împărți rolurile, regiză imaginile. Apoi ridică plin de curaj receptorul și Începu să formeze numărul de la biroul Ninei. Fiindcă nu auzea nici un sunet În telefon, hotărî să Încerce la Annette. Din nou răspunsul fu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Înghețat, biciuit de rafalele oblice de ploaie. Oare chiar Îi venise ideea de-a interpreta rolul lui Uri Gefen? De-a intra În pantofii tatălui său? De-a Începe din nou, ursul grăsun care e acum, să sară ca un țap? Să te vedem măcar o dată În stare să urinezi fără să te lălăi. În loc s-o facă pe nebunul, mai bine s-ar așeza acum la birou, ar aprinde lampa de pe masă și ar concepe o replică devastatoare la discursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o parte foarte importantă a repertoriului său. Spunând asta, observă un lucru pe care nu-l remarcase niciodată până atunci: Șula, pe care o curtase cu mai bine de treizeci de ani În urmă, Înainte de-a intra În anul țapului, și care În zilele acelea avea o frumusețe feciorelnică minunat de delicată, era foarte Îmbătrânită și Încărunțită. Se lățise În șolduri. Semăna acum cu o femeie ultrareligioasă epuizată de atâtea nașteri, care Își accepta cu resemnare decrepitudinea. Camera răspândea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-mi spui cine ești, unde stai și cum te chemă, zise a patra, îndârjită, scuipându-mă între ochii rămași întredeschiși. Ah, da! Asta-i Trude și înțeleg de ce mă scuipă: - Nu acolo, s-a văitat atunci, când diavolul întruchipat în țap mi se opintise cu fruntea în fese. Una după cealaltă, ele se cufundă în tapet, fără urmă, în vreme ce prin ușa pe care Moartea o lăsase larg căscată, sosesc Bianca și Maria, gemenele din Triest. - Aș fi dorit pe atunci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
În Franța, care stârnise un val de controverse provocate de descrierile sale explicite, mai ales cele legate de luna de miere petrecută de eroina inocentă - șocul brutal al primului contact sexual, disperarea cu care Îndura, zi după zi, pretențiile de țap ale soțului și, apoi, prima senzație mirată de plăcere sexuală. Într-o zi fierbinte, pe o coastă de deal pustie și Împădurită din Corsica, În timp ce cei doi se răcoreau sorbind dintr-un izvor, soțul, Julien, Începu să Își mângâie senzual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a zis că, de-și băga râtu dân nou, o să i-l facă bucăți-bucățele ca la concasor. Ca să stingă sămânța dă zâzanie, Zarlenga a recunoscut că don Renovales (care tomna lipsea, că făcuse o tumbă la cofetăria Perla, pentru un țap cu bere Quilmes) pă bună dreptate voise să-l ușchească pă Tadeo Limardo. Îi poronci să dea zor ca fulgeru, fără să vază că iera d-acu trecut dă opt. Limardo, burdușit cu biete vise, a tret să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Înțeles că vroia să intre-n vorbă cu mine”. Pauză, suspans. „Era un muncitor.” Și așa a căzut stabilopodul În mare. În bună măsură și din cauza lui Păunescu, care, supărat pe-o cititoare ce l-a numit pe Emil Constantinescu țap, se apucă, deodată, să Înalțe un fel de odă țapului. „...țapul, dacă e adevărat, are o bogăție Înverșunată, nu se lasă manevrat și nu are nimic convențional În el”. Mi-a plăcut acest elogiu adus țapului neconvențional, nemanevrabil, totuși mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]