6,901 matches
-
minune englezilor, dar, observă îndreptățit A. V. Fadeev, ei n-au dat atenție articolului 3, care stipula că, în cazul refuzului sultanului de a accepta medierea engleză, în contra Turciei vor acționa împreună sau separat Rusia și Anglia, ceea ce a lăsat țarului cale liberă pentru acțiuni antiotomane pe cont propriu. La 5 aprilie 1826, țarul a comunicat sultanului o notă, prin care-i cerea să trimită la granița cu Rusia împuterniciți pentru reglementarea tuturor litigiilor legate de precedentele tratate ruso-turce. În notă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
articolului 3, care stipula că, în cazul refuzului sultanului de a accepta medierea engleză, în contra Turciei vor acționa împreună sau separat Rusia și Anglia, ceea ce a lăsat țarului cale liberă pentru acțiuni antiotomane pe cont propriu. La 5 aprilie 1826, țarul a comunicat sultanului o notă, prin care-i cerea să trimită la granița cu Rusia împuterniciți pentru reglementarea tuturor litigiilor legate de precedentele tratate ruso-turce. În notă nu se spunea nici un cuvânt despre Grecia. Țarul separa chestiunea greacă de celelalte
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
propriu. La 5 aprilie 1826, țarul a comunicat sultanului o notă, prin care-i cerea să trimită la granița cu Rusia împuterniciți pentru reglementarea tuturor litigiilor legate de precedentele tratate ruso-turce. În notă nu se spunea nici un cuvânt despre Grecia. Țarul separa chestiunea greacă de celelalte neînțelegeri orientale, izbutind să atragă Anglia în cercul unor responsabilități comune. Numai că lordul Canning a găsit o altă cale menită să împiedice avansul singular al Rusiei și anume războiul Iranului, căci fără neutralitatea acestei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
militare antiturcești. Până la izbucnirea războiului cu Iranul, Rusia a reușit să atragă Poarta în negocieri, care se vor concretiza în Convenția de la Akerman, din 7 octombrie 1826. Și de această dată chestiunea greacă n-a fost luată în discuție. Totuși, țarul avea în vedere o arie destul de largă a problematicii orientale, ceea ce explică existența între hârtiile lui Nesselrode a unui proiect de tratat cu Poarta, datat 1826, care prevedea dreptul Rusiei de a-și trece vasele de război prin strâmtori, cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
separat al convenției de la Akerman pentru Principatele Române, act care prefigura reformele puse în aplicare după tratatul de la Adrianopol. Paralel, diplomația rusă nu-și slăbise preocupările în chestiunea greacă. Pentru a forța soluția națională a cauzei lor, grecii cer sprijin țarului, în aprilie 1827, apoi aleg în funcția de președinte al țării pe Ioan Capodistria, care s-a aflat timp de 20 de ani în serviciul Rusiei. Țarul nu putea ignora simpatiile poporului grec și nu putea ignora nici faptul că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
chestiunea greacă. Pentru a forța soluția națională a cauzei lor, grecii cer sprijin țarului, în aprilie 1827, apoi aleg în funcția de președinte al țării pe Ioan Capodistria, care s-a aflat timp de 20 de ani în serviciul Rusiei. Țarul nu putea ignora simpatiile poporului grec și nu putea ignora nici faptul că o înfrângere a grecilor ar fi însemnat o gravă slăbire a prestigiului său între popoarele balcanice, ceea ce-l îndemna să treacă la acțiune hotărâtă pentru punerea în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
grecilor ar fi însemnat o gravă slăbire a prestigiului său între popoarele balcanice, ceea ce-l îndemna să treacă la acțiune hotărâtă pentru punerea în aplicare a convenției de la Petersburg. În replică, Canning și-a propus să lege din nou mâinile țarului, în care scop a avansat, în vara anului 1827, un proiect de convenție pentru „pacificarea Greciei”, căreia i s-a alăturat și Franța. Capitularea Atenei a încurajat rezistența turcilor, sprijiniți de austrieci, care, încă în martie 1827, propuseseră prin Metternich
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
măsuri coercitive” în cazul în care Turcia ar fi respins cererile comune ale celor trei puteri. Cum sultanul le-a respins, s-a ajuns la înfrângerea de la Navarino (octombrie 1827) a flotei turco-egipteană de către escadra anglo-franco-rusă. După cum am mai spus, țarul nu putea să angajeze un război masiv înainte de a fi pus capăt conflictului cu Iranul. În descifrarea diferendelor ruso-iraniene s-ar cuveni să plonjăm adânc în istorie și să luam în considerare și inserția concurenței engleze în regiune. Oricum, în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
concurenței engleze în regiune. Oricum, în prim plan s-a aflat politica expansionist-colonială a țarismului. Marx observase că Rusia a pătruns în Persia, pentru prima dată, sub Petru I, dar fără urmări imediate și că, prin pacea de la Ghiulistan (1813), țarul Alexandru I a răpit Persiei 12 provincii situate în cea mai mare parte la sud de Munții Caucaz. Actualmente, istoricii sovietici susțin că deși Iranul era el însuși obiect al expansiunii coloniale a puterilor europene, a dus o politică agresivă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a Assamului (1825), pătrunderea observatorilor englezi în Afganistan și Buhara și creșterea influenței în Iran. Ambasadorul englez, John MacDonald, era primul consilier al șahului, maiorul Hort instruia armata iraniană, Anglia debarca în Iran armament și plătea subsidii. Fapt este că țarul, încurcat în criza orientală, nu dorea un război cu Iranul. Trimiterea lui A. S. Menșikov să negocieze la Teheran i-a făcut pe iranieni să tragă concluzia că rușii sunt slabi și le-a mărit obediența față de englezi. Transcaucazia era gata
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
oferea Rusiei dreptul la liberă navigație pe Marea Caspică și drept exclusiv pentru ea de a avea acolo flotă de război. Un tratat comercial garanta Rusiei drept de comerț pe întreg teritoriul Iranului. Prin pacea de la Turckmanceai - scria K. Marx - țarul i-a mai răpit Persiei câteva ținuturi și i-a interzis navigația în propriile ei ape teritoriale. Pacea de la Turkmanceai a compensat Rusia pentru urmările convențiilor din 1824 și 1825 semnate cu SUA și Anglia, urmări care înseamnă începutul eliminării
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ea și-a propus să le liniștească, să le obțină neutralitatea și să atingă prin forțe proprii țelul final. Declarației oficiale de război a Turciei, din 18 decembrie 1827, prin care se denunțau convenția de la Akerman și toate tratatele ruso-turce, țarul a răspuns prin operațiuni militare ofensive, nu însă ca, în prealabil, să-și asigure neutralitatea puterilor. La 24 aprilie 1828 a fost lansat manifestul țarului, urmat de o circulară a lui Nesselrode către ambasadorii ruși în străinătate, prin care făcea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
din 18 decembrie 1827, prin care se denunțau convenția de la Akerman și toate tratatele ruso-turce, țarul a răspuns prin operațiuni militare ofensive, nu însă ca, în prealabil, să-și asigure neutralitatea puterilor. La 24 aprilie 1828 a fost lansat manifestul țarului, urmat de o circulară a lui Nesselrode către ambasadorii ruși în străinătate, prin care făcea cunoscut Europei că, pornind război, Rusia nu urmărește distrugerea Imperiului Otoman, că nu va ieși din limitele convenției de la Londra, că flota rusă va respecta
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mai primejdioasă prin amenințarea unei lovituri din flancul și din spatele armatei ruse care ar fi trecut Balcanii, amenințare potențială ca urmare a pregătirii unui corp de 60.000 de oameni la granițele Turciei. Existau numeroase motive care-l îndemnau pe țar la un război fulger, și anume: teama de izolare a Rusiei, teama de o coaliție militară sau diplomatică, proasta situație economică și socială a Rusiei, ca urmare a căderii prețurilor la cereale și a închiderii comerțului pe Marea Neagră, motive pentru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
principala direcție a războiului a fost mutată în Dobrogea, adică destul de departe de centrele sud-slave și cele slave-austriece. În această privință, semnificative sunt proclamația lui Wittgenstein către „locuitorii” Moldovei și Valahiei și răspunsul la acțiunile bulgarilor. După ce îl înfățișa pe țar ca „ocrotitor” al românilor, a căror „politicească ființă” urma să fie decisă prin tratate, deci nu pe altă cale, proclamația invită pe „locuitori” „a ajutora mișcările armiei și a o îndestula pre ea la cele neapărate trebuințe”, precizând că „supunerea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
binelui celui de obște, acestea sunt îndatoririle care se pun asupra voastră”. Istoricul bulgar Hristo Hristov susține că, în timpul războiului din 1828-1829, emigrații bulgari din București au depus o foarte vie activitate. Ei ar fi adresat înaltului comandament rus și țarului memorii, prin care cereau autonomia bulgarilor, din ordinul țarului elaborându-se chiar un proiect de creare a unui stat autonom bulgar, proiect ce ar fi eșuat din cauza desfășurării evenimentelor și a opoziției guvernelor occidentale. Nicolai Zečev respinge ideea unui astfel
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pun asupra voastră”. Istoricul bulgar Hristo Hristov susține că, în timpul războiului din 1828-1829, emigrații bulgari din București au depus o foarte vie activitate. Ei ar fi adresat înaltului comandament rus și țarului memorii, prin care cereau autonomia bulgarilor, din ordinul țarului elaborându-se chiar un proiect de creare a unui stat autonom bulgar, proiect ce ar fi eșuat din cauza desfășurării evenimentelor și a opoziției guvernelor occidentale. Nicolai Zečev respinge ideea unui astfel de proiect țarist pentru bulgari, deoarece ideile care inspirau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
martie 1829, pe baza propunerilor grecești. În ciuda complicațiilor iraniene (la 30.I./11.II.1829, Griboedov e ucis la Teheran) și a prelungirii „războiului sistematic”, rușii ajung la Adrianopol, unde Dibici va aștepta împuterniciții Porții pentru preliminariile de pace. Atunci țarul a alcătuit un comitet secret, în vederea pregătirii tacticii și strategiei politice în baza cărora Rusia să negocieze pacea. Comitetul, compus din Cociubei - președinte, Nesselrode, A. M. Golițân, A. A. Tolstoi, D. V. Dașcov și A. I. Cernîșev, s-a întrunit în prima
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ar lua Serbia, Bosnia, Herțegovina, Albania și Muntenegru; Anglia - Creta și alte insule grecești; Franța - Egiptul; s-ar ajunge - spunea Dașcov - la un război general european. Comitetul a luat în discuție și scrisoarea lui Capodistria din 1 aprilie 1828 către țar, prin care propunea înființarea unei confederații de cinci state: Dacia, Serbia, Macedonia, Epir și Grecia, confederație având centrul în Constantinopol devenit „oraș liber”. Propunerea lui Capodistria reedita, în mare, proiectul „imperiului grecesc” din vremea Ecaterinei a II-a. Comitetul a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
apropierea revoluției din 1830 și a insurecției polone care, ce-i drept, nu puteau fi prevăzute cu precizie în 1829, dar rapoartele lui Bekendorf dezvăluiau ascuțirea contradicțiilor social-politice. Pe de altă parte împăratul Austriei și regele Prusiei îl învinovățeau pe țar că prin politica sa externă favorizează tendințele revoluționare. După opinia noastră, oricât de importante ar fi fost aceste considerente în decizia Rusiei de a se opri în fața Constantinopolului, prevalente rămân cele decurgând din deteriorarea raporturilor Rusiei cu marile puteri, deteriorare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
țaristă și-a concentrat atenția asupra acelor desfășurări, care amenințau să dărâme sistemul Sfintei Alianțe, deja grav deteriorat în deceniul precedent. Dezvoltarea crizei orientale și independența Greciei păreau să indice destrămarea Sfintei Alianțe. Principiile ei au fost încălcate de însuși țarul. Este însă adevărat că el s-a încărcat cu acest „păcat” numai pentru că a pus cu regularitate mai presus de acele principii interesele Imperiului său autocratic și nobiliar, dar tot aceste interese l-au îndemnat la revigorarea Sfintei Alianțe în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mișcările țărănești au adus seisme răsturnătoare în propria casă. Mihail Lermontov și frații Turgheniev, de pildă, au salutat revoluția franceză, iar Herzen se bucura de înfrângerea armatei țariste în Polonia. Așadar, nu era vorba numai de încălcarea unor principii scumpe țarului, ci și de amenințări reale, practice, de unde și reacția dură a sa și a diplomației sale. Nicolae I l-a învinovățit pe Carol al X-lea că a fugit din Paris și n-a condus personal lupta în contra insurgenților, iar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
l-a învinovățit pe Carol al X-lea că a fugit din Paris și n-a condus personal lupta în contra insurgenților, iar pe noul rege, Ludovic Filip, l-a numit „uzurpator” și „rege al baricadelor”. A. V. Fadeev notează că țarul era gata să rupă relațiile diplomatice cu noul regim francez; aflând despre aceasta, trimisul Franței la Petersburg, Bourgoing, i-a cerut o audiență, cu care prilej, bătându-i cu pumnul în masă, țarul a strigat: „niciodată, niciodată nu voi putea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
al baricadelor”. A. V. Fadeev notează că țarul era gata să rupă relațiile diplomatice cu noul regim francez; aflând despre aceasta, trimisul Franței la Petersburg, Bourgoing, i-a cerut o audiență, cu care prilej, bătându-i cu pumnul în masă, țarul a strigat: „niciodată, niciodată nu voi putea recunoaște ceea ce s-a întâmplat în Franța”. Bourgoing i-a replicat că Franța, în 1830, nu mai este cea din 1814 și că o coaliție militară împotriva ei nu este un lucru așa
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
1830, nu mai este cea din 1814 și că o coaliție militară împotriva ei nu este un lucru așa de ușor și simplu. Nicolae I știa și el foarte bine aceasta, ceea ce explică precizarea plasată în marginile posibilului, adică: el, țarul, nu va declara război, dar lucrează împreună cu alți monarhi la adoptarea unor măsuri sigure de natură să zăgăzuiască răspândirea „contagiunii franceze”. Într-adevăr, țarul n-a procedat la ruperea formală a relațiilor diplomatice cu Franța, dar le-a suspendat în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]