2,211 matches
-
a cules cu mult înainte de a mă trezi eu. Și de unde vine ea de fapt dacă nu de la mănăstire? Mare ți-i minunea Ta Doamne! Și merge ea acum la târg cum merg eu la Ierusalim”. În acest timp, privirea țigăncii mă sfredelea cu tărie. Am rămas descumpănit. „Să mai stau sau s-o iau din loc?” Până la urmă, tot țiganca m-a scos din încurcătură. Știu că te grăbești să ajungi acasă, boierule. Ia-o înainte, că eu am vreme
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ți-i minunea Ta Doamne! Și merge ea acum la târg cum merg eu la Ierusalim”. În acest timp, privirea țigăncii mă sfredelea cu tărie. Am rămas descumpănit. „Să mai stau sau s-o iau din loc?” Până la urmă, tot țiganca m-a scos din încurcătură. Știu că te grăbești să ajungi acasă, boierule. Ia-o înainte, că eu am vreme... Drum bun și Doamne-ajută, conașule! Să ne vedem sănătoși! Cu alte cuvinte, mergi dumneata înainte, că eu am alte treburi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
am vreme... Drum bun și Doamne-ajută, conașule! Să ne vedem sănătoși! Cu alte cuvinte, mergi dumneata înainte, că eu am alte treburi” - mi-a trecut prin minte. Fără alte vorbe, am pornit, cu gând să încerc a mă dumiri dacă țiganca urmează aceeași cale sau... Abia când am ajuns în pădure mi-am întors capul și am privit înapoi. Mă așteptam s-o văd pe țigancă venind în urma mea, dar cât ți-i calea nici țipenie... Doar din când în când
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
prin minte. Fără alte vorbe, am pornit, cu gând să încerc a mă dumiri dacă țiganca urmează aceeași cale sau... Abia când am ajuns în pădure mi-am întors capul și am privit înapoi. Mă așteptam s-o văd pe țigancă venind în urma mea, dar cât ți-i calea nici țipenie... Doar din când în când câte o pasăre săgeta văzduhul... Soarele era deja două suliți pe cer, iar eu mai aveam încă destulă cale de străbătut... 26 aprilie 2008 Vasile
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
țigani. Hoți, domnu’ Tudor, de mici îi învață pe copii la furat, nu știu încă să meargă-n picioare, da’ știu să bage mâna-n buzunar! Și nu-i numai asta. (Ce mai era?) Pe fiiu-său cică l-au luat țigăncile alea, într-o seară când venea târziu de la muncă, l-au dus în colibele lor, acolo i-au dat de băut și l-au forțat să le... povestește Sevgin - eu unul n-am întâlnit decât prin telenovelele mamei un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de vin -, știi că fata aia m-a lăsat mască, a fugit cu artiștii? Las-o, măi - zic -, dac-așa a vrut ea... La șaizeci de ani trecuți, Ilie tot mai primește cu mirare de copil loviturile unui suflet de țigancă... Chiar uitasem de unde am cules-o pe Zina. Dar și prietenul meu se pare că devine copil numai după câteva pahare. Sting veilleusa, rămâne ca unică sursă de lumină televizorul cu umbre tremurate albăstrii - peste maximum un sfert de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
plăcere mic-burgheză. La birou, un fenomen ciudat, computerul începuse să mă inhibe. În camera femeilor de serviciu țârâie de pe un CD muzica veșnicelor manele, pe care altă dată n-o percep; una dintre femeile de serviciu angajate mai nou, probabil țigancă, dar nurlie, cu teul mai mare ca ea, iese potrivindu-și pasul pe acorduri - așa-s acum diminețile, poate și printr-un reflex al dispoziției mele mai puțin încărcate. Mesele duminicale de la soră-mea, care începuseră ca un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
asta cu mine? Nicolae nu se grăbi să răspundă. Luă ișlicul din mâinile Romicăi și-l puse pe cap, potrivindu-i tacticos colțul în mijlocul frunții, chiar între sprâncene, după care se privi atent în oglinda pe care i-o ținea țiganca. Își răsuci tacticos vârfurile mustăților și răspunsul veni leneș, oarecum alintat. ― Tu doar mă cunoști bine, dragule! Știi că nu mă frec prea des cu lumea. Prefer o partidă de pescuit pe malul unui lac, la primele raze, în aroma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
marfă pentru un troc politic. Doar piese de schimb bune de dat sau de luat, după cum dictau interesele unuia sau altuia. ― Îndură-te, conașule! Mâncate-aș, frumosule! Am trei copchilași. Îndură-te cu-n ban, să nu moară de foame! țiganca se milogea de câteva minute, alergând tot lângă calul lui. Prințul era obișnuit cu astfel de cereri și nu refuza niciodată pe nimeni. Scoase o monedă și i-o aruncă. țiganca o prinse din zbor și, în același timp, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-te cu-n ban, să nu moară de foame! țiganca se milogea de câteva minute, alergând tot lângă calul lui. Prințul era obișnuit cu astfel de cereri și nu refuza niciodată pe nimeni. Scoase o monedă și i-o aruncă. țiganca o prinse din zbor și, în același timp, îl fulgeră nu numai albeața brațului, dar și privirea. Manuc tresări, ca și cum ar fi recunoscut pe cineva. Privi în urma lui, pe drum. O căută printre servitorii și târgoveții care umpleau strada, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o prinse din zbor și, în același timp, îl fulgeră nu numai albeața brațului, dar și privirea. Manuc tresări, ca și cum ar fi recunoscut pe cineva. Privi în urma lui, pe drum. O căută printre servitorii și târgoveții care umpleau strada, dar țiganca dispăruse. Ochii aceia... Putea să jure... Erau ochii Marioritzei. Se scutură de impresia asta. Logic, nu puteau fi ochii Marioritzei. Numai că, de când plecase, i se întâmpla ceva curios. Mereu i se părea că o zărește, că o recunoaște sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spre asistentul de pe margine și depunea lingura primită pe tava din brațele acestuia. D’Autrey privi în direcția prințului, îndemnându-l să se apropie, ca să primească și el împărtășania. Manuc făcu primul pas. Dar se opri, fulgerat deodată de vorbele țigăncii, de ultimele cuvinte șuierate. Tocmai prindea banul aruncat de el. „Nu înghiți împărtășania, frumosule! Nu înghiți împărtășania!” Atunci le ignorase. Acum căpătau sensul unui avertisment clar. Trebuia să ia o hotărâre. Să primească împărtășania sau nu? Din prudență, nu mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să-i ducă la adresa respectivă și se urcă în trăsură. ― Ah, știam eu că la ora asta doar prințul Mannouci mă mai poate ajuta. Zâmbea și îi cerceta expresia. Numele meu este Zerenda. Poate că ați auzit despre mine. Sunt țiganca Zerenda, singura ghicitoare adevărată din Paris. Prințul auzise într-adevăr despre celebra ghicitoare țigancă. Femeia de lângă el avea însă părul blond și pielea albă. Purta o salbă bogată, inele și foarte multe brățări din aur, care sunau la fiecare mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la ora asta doar prințul Mannouci mă mai poate ajuta. Zâmbea și îi cerceta expresia. Numele meu este Zerenda. Poate că ați auzit despre mine. Sunt țiganca Zerenda, singura ghicitoare adevărată din Paris. Prințul auzise într-adevăr despre celebra ghicitoare țigancă. Femeia de lângă el avea însă părul blond și pielea albă. Purta o salbă bogată, inele și foarte multe brățări din aur, care sunau la fiecare mișcare. Poate că nu era nici țigancă, nici ghicitoare și nici nu se numea, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Paris. Prințul auzise într-adevăr despre celebra ghicitoare țigancă. Femeia de lângă el avea însă părul blond și pielea albă. Purta o salbă bogată, inele și foarte multe brățări din aur, care sunau la fiecare mișcare. Poate că nu era nici țigancă, nici ghicitoare și nici nu se numea, în realitate, Zerenda. Dați-mi mâna, Alteță! Mă pricep să citesc viitorul. Femeia îl privi drept în ochi și, după ce îi luă mâna în mâinile ei, zâmbi. Hm! Mâna voastră... Multe femei și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ceva. Privea fereastra pe care lumina zilei o făcea tot mai alburie. Tăcea. Trăsura se opri. Și iar se auzi sunetul brățărilor. Zerenda își strânse fustele înainte de a sări, murmurând niște cuvinte de mulțumire. Prințul o urmări cum se îndepărta. țiganca nu mergea. Înainta pe vârfuri în fluturarea mută a volanelor și a șalului mare cu franjuri lungi. Aluneca ușor, cu grația efemeră a nălucilor. Fără substanță. Fără să facă nici un zgomot. Manuc bătu cu bastonul de două ori în tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Se răsuci, veni încet spre Dante Negro. Îi desprinse încet panglica neagră, după care îl sărută mai întâi pe ochiul ascuns, apoi pe gură. Cu delectare. Cu totală dăruire. ― Nici nu sper la o fericire mai mare, Alexandra Marioritza... madame... țigancă de ocazie... ocrotitoarea mea! Și dezlănțuit, cu o furie posesivă printre miile de sărutări: Ucide-mă! Ia-mi viața! Iar... Și iar... Și iar... E cu totul altceva. (fr.) Taci!... Termină!... Căcat! (fr.) Roșu aprins (it.). Doriți... ceva... anume, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o ureche și mă duce așa, spre inima pădurii. A Codrului. Ne omoară țânțarii. Femeile și-au acoperit capetele și brațele cu broboade, barijuri și chiar prostiri; picioarele cu fustele slobozite până la pământ. Când ne oprim undeva, se chincesc, ca țigăncile, ele au cu ce se apăra - dar eu? În pantaloni scurți, În bluză cu mâneci scurte... - Dă-i o rochie de-a mătale, doamnă, că rămâi făr’ de el, Îți Înghit țânțarii copchilu di jiu!, zice Ileana. Mama caută În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
în contul copilului, cică vreo trei mii de dolari... Păi, nu doar Getuța, ci toate au ajutat-o cum au putut, da’ ce să te faci cu idioata de Mirela. A făcut copilu’ ăla ca să-l vândă, vezi, ca ultima țigancă ursăreasă, din alea cu fuste lungi, care le vezi prin ziare și la televizor că-și dau copiii de țâță pe bani la oricine, vai de viața lor de păcătoase. Ce o mai fi acuma cu ea nu mai știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Noi ne așteptaserăm la magazine cu rafturile doldora de rujuri și gumă de mestecat. Asta aduceau totdeauna cei sosiți de prin alte țări, când veneau în vizită la rude. La Veneția nu existau străzi și trotuare adevărate. La noi acasă, țigăncile ședeau pe marginea străzii și dădeau copilașilor să sugă. Praful li se lipea de tălpi, fiindcă țiganii umblă desculți. „Strada e sufrageria lor. De aceea fac atâta gălăgie, pentru că de fapt sunt la ei acasă”, mi-a explicat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
piață. Pe alocuri pământul fusese stropit cu apă și resturi de legume zăceau pretutindeni. Țărăncile și țiganii mâncau semințe de floarea soarelui, puneau sâmburele între dinții din față și-i spărgeau coaja, pe care apoi o scuipau pe jos. O țigancă îi dădea să sugă unui copil mic, sânul îi atârna afară din rochie, vedeam rețeaua de vinișoare albastre, ca un fluviu cu multe brațe și micuțul sugea cu ochii închiși. Călcâiele țărăncilor erau vânjoase și negre de la țărână, iar genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ținea morțiș să vină în București. Cică s-o aștept la personalul de ora 19. Norocul nostru! Sabina a rămas să facă ordine, iar eu am luat-o agale spre Gara de Nord. La intrare au făcut cerc în jurul meu vreo cinci țigănci bleojdite: - Hai, frumosule, mușchiulosule, cocostârcule, să-ț dau o fată a-ntâia! - Nu vreau nicio fată. - Cum nu vrei fată? Da’ ce vrei? - O vreau pe mătușă-mea. - Ptiu, ptiu! În sfârșit, din personalul puțind a târfă nespălată s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
boală, măi, măi, n-are leac nici buruianăăă”. Mă gândesc cu groază că nu avem cu ce să-i plătim. Sabina, însă, fire voluntară, îi roagă să ne lase să mâncăm în liniște. Abia expediați lăutarii, ne trezim cu o țigancă care îmi bagă sub nas câteva fire jerpelite de trandafiri: pentru domnișoare, arătosule! Jenat, îi cer Sabinei portofelul pe care i-l dădusem în păstrare. Satisfăcută că nu am refuzat din prima, o trimite la plimbare și pe mica șantajistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
uriașul convoi care-l conducea pe bulibașa Soliman Ciocănaru. Un car cu patru boi căra trupul bulibașei; lângă sicriu stăteau drepți șase țigani cu prosoape la umăr. Fanfara cartierului Socaram scotea din acordeoane-țambale-trompete-tromboane sunete când sfâșietoare, când repezite, nărăvașe. Cinci țigănci grase în fuste largi roșii-verzi-albastre și gri boceau trăgându-se de chica despletită. Soliman sfârșise de mâna unei petarde băgată într-o sticlă și privită îndeaproape. Bum! Se zice că în cădere, protectorul curvelor, al copiilor schilodiți de pe Rue Montparnasse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îți spun, că tu ești muiere. Dă mine poate să spărie. — Ce faci tu, puradelo, aici?se apropie Rusalda de Teofana, care de-abia acum realizează că nu este singură pe acel drum lung pentru ea. Când o vede pe țigancă în fusta-i largă, colorată, cu galbeni în cozi, legată cu basma înflorată așa cum obișnuiesc ele, a început să plângă, nu de teamă, că mai văzuse țigănci și pe la ea la poartă care veniseră să cerșească, ci de inimă rea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]