1,506 matches
-
înapoi - 2254 Un orologiu care în loc de-a-mbla-nainte S-ar tîrîi-ndărăt. O, nu esistă crime Căci toate, toate-s fapte unei gândiri pe dos, Unei simțiri perverse, amare... Taci, taci suflete mândre, nu răscoli cu-atîta Grozavă ușurința titanica turbare Ce-n așchii sclipitoare gândirea mi-o sfaramă. Stinge, puternic Doamne, cuvântul nimicirii, Adânc, demonic, rece, ce-n sufletu-mi trăiește, Coboară-te în mine, mă fă să recunosc C-a ta făptură slabă-s. Nu mă lăsa să sper Că, liber, mare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o preluase într-o stare deplorabilă plăci de lemn prefabricat, bune pentru confecționarea mobilierului de bucătărie, dulapuri încastrate în zid, polițe pentru diverse trebuințe casnice: Novopan, un material pe care-l puteai confunda cu lemnul, deși consta din rumeguș și așchii presate și putea fi vopsit cu pigmenții cei mai moderni. Acest cotidian, mai lejer și mai colorat, începuse deja să-și facă apariția în oraș și se simțea chiar încrederea că ne îndreptam spre vremuri mai bune, în care existau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
minerilor și a nevestelor lor, vreo 500 de oameni înghesuiți într-o sală de casă de cultură amărâtă, venea dinspre ei un fel de frig, o liniște înspăimântătoare care poate să-ți înmoaie oasele și să-ți transforme mușchii în așchii lungi de sticlă. Curgea apa de pe mine și se aduna într-o baltă în fața mea, hainele îmi erau ude leoarcă, liniștea, mai ales liniștea aceea, era cumplită. La urmă au aplaudat cutremurător, chiar l-am întrebat de ce pe unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cuptorul de tinichea din colțul încăperii, cineva ar trebui să aprindă focul. La asta chiar că nu s-a mai gîndit nimeni, zice Tîrnăcop, o să înghețăm aici, sare de la locul lui se așază în genunchi și începe să cotrobăie după așchii în lada cu lemne, bîiguie ceva, pufăie, tușește, se aud cîteva pocnituri, flăcăruia dansează unduindu-se ca o femeie cu forme suple și un firicel de fum care se strecoară pe lîngă balamalele ruginite reușește să schimbe brusc atmosfera. A
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe mine singur, și nerăbdător începe să rîcîie pămîntul cu nuielușa. Să nu faceți vreo prostie, dom’ Roja, se aude vocea lui Tîrnăcop întreruptă în sfîrșit de trei bubuituri în lanț. Pe la urechi încep să le zboare schije de metal, așchii de lemn, bucăți incendiate de pînză, pietre, și cioburi de sticlă. — S-a terminat, se aude și vocea lui Roja, care din cauza emoțiilor care îl stăpînesc se pierde cu firea și începe să-și decojească nuiaua cu unghiile, s-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nostalgiei nu se putea hotărî nicicum să-i aplice lovitura de grație, asta-i treaba voastră ne-a zis, eu n-o pot face, lichidați-l voi, și s-a așezat la o parte pe o grămăjoară de cioburi și așchii ca să-și tragă sufletul. Mare prostie că ai lăsat să-ți scape printre degete, ar fi trebuit să accepți, Copoiul nu era băiat prost, iar voi doi erați perfect compatibili, tu, Potaie, el, Copoiul, numai așa ai fi putut să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu l-a mai sfârșit caporalul Tânjală. De la rădăcina nucului aveam în cătarea automatului poarta casei mele... Știam înălțimea cerdacului și am ochit poarta în punctul bănuit de mine potrivit... Am apăsat pe trăgaci scurt... și încă odată... Au sărit așchii din scândura porții... Am așteptat câteva clipe. Din cerdac nu se mai trăgea... Saltul următor l-am făcut până lângă poartă. Privind prin găurile făcute de gloanțele automatului meu, aveam în față dovada că am apreciat corect înălțimea... Mitraliorii zăceau
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
i-o venit ideea să facă un fel de platoșă din paie. Scoteam paie din saltele cu mare grijă să nu fim descoperiți și i le dădeam meșterului... Cum le împletea nu știu, dar țineau cald la spate... Plata? O așchie de pâine!... Musafirii își țineau respirația de încordare. Nu a încercat nimeni să evadeze? - a întrebat într un târziu inginerul Cicoare. Iarna? Nici să nu te gândești să faci un pas, că ai și murit! Cum s-o desprimăvărat, o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ca să mă Îndepărtez de debarcader. Strâmbându-mă de durere, mi-am aruncat o privire În jos spre mână, Închipuindu-mi că fusesem atins de un glonț, dar am descoperit În schimb că din palmă mi se ițea În afară o așchie enormă de lemn din debarcader. Scoțând cea mai mare parte din ea, m-am Întors și am tras restul Încărcătorului În direcția siluetelor care se apropiau acum de debacaderul de care mă Îndepărtam. Spre surpriza mea, s-au aruncat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pe burtă. Dar În spatele meu deschisese focul ceva mult mai puternic decât un pistol. A fost doar un foc de avertisment, dar mitraliera mare tăie prin copaci și prin lemnul debarcaderului cu o ploaie de picături metalice, trimițând În sus așchii, rupând crengi și tăind prin frunziș. Privind din nou În fața mea, am avut doar atâta timp la dispoziție cât să trag de maneta de accelerație ca să o pun În marșarier și să cârmesc departe de asaltul poliției. Apoi am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
poznele” unei Florica Mitroi sau enormitățile enormei Suzi etc. nu sunt bizarerii pitorești, ci simple aspecte firești ale „normalității” cotidiene. Mărturisesc că sarcastica descriere sintetică de la p. 344 m-a copleșit tocmai prin adevărul franc și tăios, de ale cărui așchii otrăvite simt, cumva, că nu puteam scăpa cu totul, indiferent de premisele noastre ca indivizi, de vârsta sau actualul domiciliu și chiar atunci când am Încercat, cât ne-au ținut puterile, să ne protejăm prin Însingurare, sperând să nu fim contaminați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cu piesele motorului. Adică, tăcu. Tăcu și el. Și se lăsă Într-adevăr o mare tăcere. Întâi o trepidație puternică. O bufnitură. Și totul Începu să se prăbușească cu un vuiet asurzitor Într-un nor de praf din care săreau așchii de scânduri, grinzi forfecate, cărămizi, fiare și cioburi de sticlă. I se păru că se petrece cea mai puternică explozie și prăbușire la care asistase sau la care se gândise vreodată. I se păru că În aer zboară, prin praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
că-i bate cu fulgere și tunete, să se Învețe minte ei care nu-i dau o pensie ca lumea, mama lor de ticăloși și hoți, că el la rebeliune s-a dus noaptea și a bătut cinci cruci din așchii pe ușa lui Finckelmann și Lencovici, nu-i știi tu, ca să creadă legionarii că ei nu sunt evrei și așa i-a scăpat de moarte. Știi tu, ce este aia moarte, habar nu ai, că el a fost În război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
loc și nu a auzit nimic. Bineînțeles că Judy era trezită, îmbrăcată și făcuse și ceaiul. Camera ei mirosea a bețișoare parfumate, iar pe pereți erau agățate în pioneze bucăți de materiale și eșarfe. Podeaua era din lemn plin de așchii, acoperit pe alocuri de covorașe în dungi împletite, portocalii și galbene. Pe o ladă veche din lemn era un teanc de cărți de meditație și yoga. Principalul punct de atracție al camerei era ceainicul electric și diversele cutii de ierburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la fiert apă, să înmuiem feșele în apă fiartă și răcită, ca la brâncă. Doamna se luă după el și când ajunseră în cuhnie, îl întrebă direct: — Te pricepi să cureți rănile, cuvioase? Lui Ștefan îi face rău să scoată așchiile care au rămas când le-au scos țepușele pe care i le-au bătut sub unghii măriei sale și beizadelei Constantin și până vine doftorul... Eu nu pot. Un turc spunea că rănile din fluierele picioarelor ar trebui arse cu fierul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nevoie de multă rugăciune, să ne rugăm cu toții neîncetat. Întorcându-se doamna în sala cea mare, l-a chemat la sine pe Ștefan; în locul lui, în genunchi în fața voievodului său, ieromonahul Gherasim începu să curețe rănile de putreziciunea cărnii din jurul așchiilor rămase la scoaterea țepușelor. — Vaită-te, măria ta, când nu mai poți răbda, țipă! Moașele spun că, atunci când țipă, femeile în durerile facerii se ușurează și asta le ajută să rămână cu mintea întreagă. Zbiară, măria ta! — Cucernice, să-ți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o spui nimănui. Nu simt nici un fel de durere. Scociorăște adânc până ajungi la loc sănătos că eu nu simt nimic, durerea sufletului meu este atât de mare, încât pe cea a cărnii nu o mai simt. Când termini cu așchiile din picioarele mele, încearcă să-i liniștești durerile lui Constantin, coconul meu. Pe urmă să pui să mă ridice cu jilț cu tot și să mă ducă într-o odaie tainică, am să-ți încredințez suferințele cugetului meu... De dormit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bucăți de carne arsă. Cărbune de carne vie arsă! Lăsa feșele pe spinare și se învârtea în jurul lui vodă venind spre piept, unde în timp ce examina plaga scotea aceleași exclamații de revoltă. Gherasim reuși să prindă între degetele-i subțiri o așchie mai mare pe care, când o trase, un șuvoi de sânge îl împroșcă pe frunte; apăsă cu putere și ridică privirea spre voievod. Acesta zâmbea cu gândurile aiurea. De pe spinare grecul îi jupuia bășicile infectate, și-l implora: — Țipă, măria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tu? Nu mai spune! Aia se cheamă dragoste de sine, ce-ai făcut tu, băiețaș! Sine scris cu majuscule! Inima ta e un frigider gol! Prin vine-ți curg cuburi de sânge înghețat! Mă mir cum de nu te faci așchii când umbli! Gagica aia deocheată, cum îi zici tu - bag mâna-n foc că-i deocheată! - a fost un supertrofeu în palmaresul tău de fustangiu, atât a însemnat, și nimic mai mult, Alexander Portnoy! Ce ai făcut cu promisiunea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu mai are nici o importanță. Trebuie să plecăm urgent de aici. De acord. Dar lasă-mă pe mine în față, sunt mai convingător cu scula asta. Chiar când dau să iasă afară, sunt întâmpinați cu foc furibund dinspre capătul culoarului. Așchii lemnoase sar din tocurile ușilor. Fir-ar să fie! Am să o iau pe lângă peretele din stânga. Numeri douăzeci de secunde apoi ieși și execuți foc pe direcția din dreapta. Sper ca dobitocul să tragă și astfel îmi va fi mai ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
opresc derutați și surprinși. Asupra lor parcă se năpustește iadul. Focul țâșnește de pretutindeni, de sub stânci, dintre tufișurile înalte care se dovedesc adăposturi abil camuflate. Explozia asurzitoare a unui proiectil de aruncător aruncă în aer o stâncă uriașă. Miile de așchii ascuțite seamănă dezastru printre atacatori. Se aud numeroase urlete sfâșietoare de durere, pe care ecoul le împrăștie asurzitor peste munți. Ghiță Mititelu își privește cu ochi care parcă nu înțeleg ce se întâmplă, burta spintecată. Cu gura larg deschisă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe un scaun, lângă lungancă. Am uitat să menționez că ambele înghețate erau pe băț, și dacă nu știți despre ce e vorba, pot să vă spun că sunt fabricate pe niște scândurele, și se ling până dai de vreo așchie. Atunci scândurica poate fi aruncată cu tot cu ambalaj, de obicei pe trotuar, pe carosabil, sau pur și simplu, o lași pe masa la care ai consumat-o pentru a fi luată și dusă de vânt aiurea. Limb! gustă preoteasa din înghețată
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
te văd femeie în toată firea. Măgarul de Gheorghe, așa cum îi spui tu, a vrut să râdă de tine. - Așa o fi, mai spuse și coana preoteasă îngândurată, după care mai trase o ultimă limbă, iar scândurica îi oferi respectiva așchie. Coana preoteasă țipă, îngrozită: - Au, mă înțeapă la limbă! ia vezi, tu! Și scoase un limboi rozaliu, care prezenta și câteva granule de alune. Madam inginer se uită lung la el și întradevăr, văzu o așchie care se lăfăia, bine
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
scândurica îi oferi respectiva așchie. Coana preoteasă țipă, îngrozită: - Au, mă înțeapă la limbă! ia vezi, tu! Și scoase un limboi rozaliu, care prezenta și câteva granule de alune. Madam inginer se uită lung la el și întradevăr, văzu o așchie care se lăfăia, bine înfiptă la o distanță de un centimetru față de vârf. Scoase repede din poșetă o pensetă de smuls sprâncenele și făcu gingașa operație de scoatere de pe limboiul respectiv a nepoftitei așchii. Coana preoteasă oftă ușurată: - Vai, dragă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la el și întradevăr, văzu o așchie care se lăfăia, bine înfiptă la o distanță de un centimetru față de vârf. Scoase repede din poșetă o pensetă de smuls sprâncenele și făcu gingașa operație de scoatere de pe limboiul respectiv a nepoftitei așchii. Coana preoteasă oftă ușurată: - Vai, dragă, da' știu bine că mă spânzur și nu mai ling... Ia ai grijă, văd că și înghețata ta e pe terminate. Dă-o dracului, să nu pățești și tu ceva, căci eu am vederea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]