5,392 matches
-
oponenți foarte activi care susțin că nu are dreptul să facă de fapt compromisurile despre care se zvonește că ar fi cuprinse în tratat - că nu are dreptul să înapoieze teritoriul de pe Malul de Vest, nu are dreptul să distrugă așezămintele evreiești din zonele ocupate și, mai presus de toate, nu are dreptul să împartă Ierusalimul în două. Acesta e cel mai mare impediment. Katie, Israelul a insistat până acum ca Ierusalimul să rămână capitala sa, un singur oraș pentru eternitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
umăr, cu patul înfășurat cu bandă adezivă neagră. Maggie nu putu să se hotărască dacă firescul scenei o făcea mai mult sau mai puțin sinistră. Imediat ce se dădu jos din mașină, Maggie încercă să se orienteze. La prima vedere, aceste așezăminte evreiești chiar arătau ca niște suburbii americane transpuse în mijlocul Arabiei prăfuite, toate casele având acoperișurile roșii și gazoanele bine cunoscute. La un capăt de stradă, câteva adolescente jucau baschet, deși toate purtau fuste de blugi lungi până la glezne. Privea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de gîndire care constă În zugrăvirea din cîteva trăsături a caracterului unui personaj“. Să mă apuc acum să povestesc seara de neuitat pe care a petrecut-o micul nostru Iisus, premiat la limba franceză Într-unul dintre cele mai bune așezăminte școlare ale creștinătății, atunci cînd a fost primit acasă la un celebru psiholog elvețian și la soția acestuia, dl. și dna. Jean Piaget? Am obținut premiul trei la un mare concurs organizat În Învățămîntul secundar, la scară europeană, de către Uniunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lui Cagliostro la Roma. 1801 La Charleston este anunțată fondarea oficială a unui Rit Scoțian Antic și Acceptat, cu 33 de grade. 1824 Document al curții din Viena către guvernul francez: se denunță asociații secrete, cum sunt Absoluții, Independenții, Înaltul Așezământ al Carbonarilor. 1835 Cabalistul Oettinger declară să l-a Întâlnit pe Saint-Germain la Paris. 1846 Scriitorul vienez Franz Graffer publică relatarea unei Întâlniri dintre fratele său și Saint-Germain Între 1788 și 1790; Saint-Germain Îl primește pe vizitator răsfoind o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
atunci. Conferința de presă în care se anunțau finaliștii urma să aibă loc la Cathedral Court, unul din hotelurile de patru stele din Woodbury, datând de cinci sute de ani, preluat recent de Heritage Hotels, care se specializaseră în dotarea așezămintelor istorice cu dormitoare cu băi incluse. Reușiseră să-și atingă atât de bine scopul, încât un om de afaceri derutat, tânjind cu disperare după un gin tonic, rămăsese încuiat în odăița preotului și consumase tot conținutul minibarului până să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cadă mizerabilă. Cu toate astea, și Laurence și maică-sa insistară să meargă să le vadă. În cele din urmă, restrânseră opțiunile la două. Tawny Beeches, care oferea ultimul răcnet în materie de lux pentru persoanele în vârstă, și un așezământ mai modest, numit The Willows. Oare de ce, se întrebă Fran, căminele pentru bătrâni aveau nume dezgustător de rustice? Tawny Beeches nu era departe de centrul orașului, nu că li s-ar fi dat voie pensionarilor, presupunea, să se ducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dădu seama că mai era o jumătate de oră până la întâlnire. De ce naiba s-o fi grăbit Laurence așa tare să scape de Jack? Celor de la Tawny Beeches, după cum se susținea în broșură, le plăcea să se considere ca un așezământ de cinci stele pe piața căminelor de bătrâni. În antreu erau perdele cu falduri la fiecare fereastră înaltă și un aranjament floral uriaș, pentru care familiile pensionarilor trebuie să fi plătit o avere. Din nefericire, florile predominante erau crinii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Dar noi n-avem nimic de-ascuns aici. Izbucni într-un râs ca un clinchet de clopoțel, care trebuie să fi fost încântător pe vremea când era mai tânără cu treizeci de ani. — Ați dori să faceți turul minunatului nostru așezământ acum? De îndată ce lăsară în urmă recepția, Fran nu se putu abține să nu adulmece aerul. Ca și cum crinii n-ar fi fost deajuns, aici se simțea un amestec grețos de dezinfectant, urină și deodorant de cameră. — Deci, spuse pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de îndată ce ieșiră. Unde e următorul? — Care era problema cu locul ăsta? Are o reputație minunată. Necazul e, draga mea - știa că încerca să fie răbdător și deodată lucrul ăsta o enervă la culme -, că nu peste tot, mai ales în așezăminte de un asemenea calibru, primesc persoane alienate mintal. Nu e nici o problemă cu locul ăsta - cu excepția faptului că probabil îi obligă pe bieții pensionari să se îmbrace în costum ca să-și ia cina pe bază de supliment Bengers -, dar îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
n-are nici un rost să te ascunzi după deget. Fran porni grăbită pe aleea umbrită, nedorind să-l mai audă. De bună seamă, dacă se resemnau cu o astfel de prognoză, creștea și probabilitatea ca ea să se adeverească. Celălalt așezământ, The Willows, nu era chiar așa rău. Era mai mic, cu mai puține aspirații spre lux. Camerele comune erau mai prietenoase și fiecare pensionar avea propriul său dormitor. Acestea, descoperi cu bucurie, nu erau ca niște dulapuri făcute după același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe Ronan, care Își organizau viața În jurul viitorului copil. Iar Jeanne ocrotea tînăra pereche, Îi răsfăța, profitînd de absența lui Armelle, care se instalase la Brest pentru a fi În apropierea lui PM, aflat În stare de prostrație Într-un așezămînt psihiatric. În casa Le Bihan, Philippe se consacra cu totul bunului mers al Întreprinderii. Debarasat În mod dureros de matriarhatul strivitor care Îl anihila, el se dovedi un om eficace, fericit să descopere că era capabil de performanță. CÎt despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În timpul nopții, pământul se usca la loc și dimineața începea din nou să plouă cu bile, cam până pe la prânz. Atunci, pășind pe stratul subțire de gheață ce se transforma lent în apă, Elena și Ioana băteau teatrele, cafenelele și așezămintele culturale. Își făcură abonament la Institutul Francez, la Consiliul Britanic și la Institutul Goethe, unde Elena cunoștea o funcționară care le scuti de taxe. Se apucară conștiincios de prepararea eseurilor și de consultarea bibliografiei obligatorii. În lumina verde a bibliotecii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de consultarea bibliografiei obligatorii. În lumina verde a bibliotecii, atunci când Ioana se întorcea de la raft cu un volum din bibliografia facultativă, ochii Elenei străluceau: încă unul, parcă spunea, și-l depunea peste mormanul deja adunat. Fu o mare tristețe atunci când așezămintele culturale se închiseră și fetelor nu le mai rămase altceva de făcut decât să-și omoare timpul prin bărulețe și magazine. Conștiinciozitatea le descumpănise: terminaseră referatele și acum nu mai aveau nimic de făcut. Într-o vineri, se întâlniră întâmplător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
chestiune de timp, pentru ei... Iar, timpul nu mai însemna nimic decât așteptare... nu mai avea nici o valoare; timpul exista ca să fie consumat, și el se consuma singur. E impresionant dar și întristător!... ”- Pentru noi, a spus Sora Elisabetta, superioara așezământului, fiecare bătrân bolnav este o nouă variantă a lumii exterioare, și ne bucurăm atunci când îi putem ajuta...!” Lui Iorgu, Butea i s-a părut un loc binecuvântat, unde Dumnezeu a coborât pe pământ... unde Adam, încă n-a păcătuit. Aici
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sub razele severe ale unui soare de februarie, întocmai ca o pisică imensă și se spăla peste tot. Era un sanatoriu nemaipomenit de curat. Pe la 5,30, cu o oră, o oră și jumătate înainte de a se crăpa de dimineață, Așezământul psihiatric își scutura zgaibaracele, duhurile negre se reîntorceau aici să-și joace bărbunca, deasupra creierelor abolite de cunoștință ale internaților, peisajul clinic se reînsuflețea. Apărea supraveghetorul șef și cordaciul Mandravela, cu haita de malaci și asistente după el. Intra, lua
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prezenta separat și luxuriant viața Anei Pauker, intersectată de ani, acțiuni politice, perioade în care luase în greutate, abia apoi catadixind să treacă la personajul următor. - Ctitorii unei închisori - repetă Radu - sânt zugrăviți, cu cărbune, încă de la intrarea în piosul așezământ... Eventual cu familia... Mai ales cu acea parte a familiei de sex feminin... În conștiința acelorași meșteri anonimi. Acum amnistiați și expediați în concediu. Vezi masa din stânga... Și toți cei până la care se propagau cuvintele inexplicabilului Radu s-au întors
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
DANIEL BĂNULESCU Primul asalt al potopului, cu bobul mărunt și rotunjit ca al rulmentului, umflă și terciui tot ce însemna planșă, album, carton, pe o rază de 10 000 de metri. Dirijând, cu huiete de bande rulante, franjurile colorate ale așezămintelor siderurgice, fâșiile încocoloșite de apă ale imaginilor căminelor culturale, versetele mobilizatoare din gazete și din documentele de Partid, umplând, cu miile, gâtlejurile canalelor de scurgere, ținând și, cu fiecare ghiorțăitură, ștergând încă o dâră din îngrijorările Sinistratului, ce dormi, curățat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
periodice de perfecționare și făcea, împreună cu organele locale de stat, diferite anchete la fața locului, pentru a se constata anumite stări de fapt și a se aviza asupra măsurilor de îndreptare. footnote>. Prefectul supraveghea și inspecta toate serviciile publice și așezămintele publice din județ<footnote Cu excepția celor depinzând de Ministerele Apărării Naționale și al Justiției. footnote> cel puțin o dată pe an, raportând constatările sale ministerului respectiv. Prefectul era șeful poliției și jandarmeriei, cu dreptul de a lua toate măsurile pentru a
Sistemul administrativ românesc – inspiraţie franceză şi adaptare autohtonă by Dragoş Valentin DINCĂ () [Corola-publishinghouse/Science/208_a_439]
-
sunt afectate de o aceeași problemă. Și atunci, pentru a asigura o oarecare reprezentativitate, este de dorit ca invitații la discuții să fie diferiți sub aspectul altor caracteristici. Bunăoară, dacă interesează percepția și reacția locuitorilor unui cartier față de construcția unui așezământ cultural, participanții vor fi locuitori ai cartierului (trăsătura comună), din diferite puncte ale acestuia, de diferite profesii și vârste etc. (caracteristici de diferențiere). Interviuri de grup structurate se pot realiza și cu experți, acest tip de interviu fiind cunoscut în
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
sau domnul Hangerliu v-a propus spontan unul? - Nu-mi aduc bine aminte, cred totuși că, manifestîndu-mi dorința de a angaja un șofer, domnul Hangerliu a notat acest lucru. De altfel, domnul Hangerliu face parte din comitetul de conducere al așezământului, instituit prin actul de donație, acceptat de minister. - Ce impresie v-a făcut Ion Munteanu? - Excelentă. Corect, politicos, foarte bun mecanic. - Nu vi s-a părut nimic suspect în purtarea lui? - Nu. - Nici faptul de a arăta așa de distins
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Și asta nu vi s-a părut curios? - De ce? Un șofer de azi poate foarte bine să știe, catehnician, o limbă străină. Putea să fie german de origine. - Primea vreodată persoane străine în casă? - Pe cât știu, nu. El locuia la așezământ, unde avea o cameră la demisol. - Vă cerea concedii din când în cînd? - În general nu. Mă lua de acasă dimineața și mă lăsaacolo unde aveam nevoie a mă duce, apoi se întorcea la garaj, la Casa de Artă, de unde
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
restul? - Nu. Plecase prea departe, mi-a fost frică să las prăvăliasingură. O piesă la dosar din partea Casei de Artă: "Am onoarea a vă face cunoscut că, verificând colecțiile noastre, am remarcat lipsa unui stilet Renaștere florentină, înscris în inventarul Așezământului Boldescu-Kapri la nr. 146. Văzând fotografia stiletului din albumul de reproduceri fotografice ale obiectelor din muzeu, pe care îl posedăm, m-am convins că este identic cu piesa pe care mi-ați arătat-o. Ea a fost probabil sustrasă din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
văzut niciodată pe Pomponescu făcând cruce!"), cu atât mai plăcut surprinzător cu cât ateismul a început să se întindă printre bătrâni. ("Așa e!" s-ar fi strigat în sală, după gazeta favorabilă.) Patria noastră s-a rezemat în trecut pe așezământul Bisericii, adevărata păstrătoare a tradiției noastre, încît după mine și de aci înainte ideea de Stat rămâne împletită cu aceea de Biserică, și de aceea am primit cu mulțumire însărcinarea de a face planurile Catedralei Neamului. Așadar, domnule președinte, la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pui cu justiția militară? Are să măcheme, să mă tortureze cu întrebările. . - Am să mă duc eu în locul tău, de vreme ce tu eștibolnav. Nimeni nu chemă însă pe Suflețel și la proces nu se aduse niciodată vorba de trecerea lui Gavrilcea pe la așezământul Hangerliu. Probabil nici nu se știa și, de altfel, acuzații erau judecați pentru afacerea Dan Bogdan. Nu mai puțin, Suflețel ședea într-o continuă panică. - A venit, zicea infirmiera, un domn care dorește să vă vadă. Suflețel țâșnea în sus
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îl indispunea. Se întîmplă un lucru și mai paradoxal. Gavrilcea, care, fără a avea un rol clar în noul regim, era o forță de culise, un soi de comisar al guvernului, sugeră ideea să se glorifice jertfa lui Tudorel dîndu-se așezământului Boldescu-Kapri denumirea Casa de Artă "Tudor Ioanide". Un observator atent ar fi prins sub zâmbetul de capitulare al lui Gaittany o indispoziție secretă, înăbușită cu hohote de râs și o exuberanță suspectă. Găittăneștii aveau, ca și Hangerliii, un egoism familial
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]