18,258 matches
-
zborul, iar cârtița într-o clipă a intrat într-o groapă și tot săpa, în timp ce Căiță împreună cu Zvârluga, Trotinel și Ciric au rămas muți și priveau cu toții dâra de pământ și mușunoaiele făcute de cârtiță, în timp ce Stup a făcut înconjurul așezării lătrând. Căiță s-a speriat după ce a observat că, pe lângă ei trecea spre izvor înaintând cu greu un colos cu două capete. A înghețat, nu alta, Zvârluga a zis: -Unde am ajuns, fraților? a întrebat mai mult pentru sine, decât
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
justificate și legitimate de religii. Unul dintre principalele conflicte este ocuparea teritoriilor palestineze de statul Israel, care continuă de patruzeci de ani cu sprijinul Statelor Unite. Israelul, nepăsător față de rezoluțiile ONU și față de dreptul internațional, în loc să se retragă, și-a extins așezarea, considerând că poate rupe rezistența arabă prin războaiele inumane din Liban și Gaza. Și în acest caz este valabil avertismentul: Viața pedepsește pe cel ce ajunge prea târziu". În spatele zidului, precum cel al DDR, și într-un mediu ostil, nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
acest fragment este unul dintre cele mai relevante și bine argumentate dintre toate: alegea să explice și să contracareze, întemeiat, poate cel mai puternic argument extras din Biblie pe care s-a bazat și se bazează retorica anticremaționistă ortodoxă. Astfel, așezarea acestui citat într-un context mai larg, explicat de către un membru al Bisericii Ortodoxe Române (deși la acel moment exclus din rândurile sale) constituie una dintre cele mai relevante pagini de argumentație cremaționistă din România. Șerboianu mai arăta că acel
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
simțurile și urechile oamenilor, închizându-le prin învățături nesănătoase, împărăția neprihănită a spiritului divin, în care nici voi nu intrați în ea și nici pe cei ce vor să intre, nu-i lăsați; tremurați voi, răsturnători de credințe și drepte așezări sociale, cari vânturați marea și pământul, ca // să vă faceți un tovarăș de credință și, după ce l-ați convertit, faceți din el un fiul al pierzării, de două ori mai rău decât sunteți voi înșivă; tremurați voi, jefuitori și mâncători
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
obiectului estetic însuși, a operei imaginare și spirituale, nu se mai produce. A restaura înseamnă astfel a reconstitui acest substrat prin repunerea pe locul lor și în locul lor a vechilor săi constituenți sau, atunci când aceștia au dispărut, prin fabricarea sau așezarea unor elemente identice care să joace un rol identic, adică a căror percepere să permită redesfășurarea în dimensiunea estetică a imaginarului, pornind de la ele și figurată de ele, a aceleiași "opere". Restaurarea operelor de artă se impune ca o sarcină
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
copiilor romi nu se manifestă în cadrul comunității de origine, ci față de comunitatea majoritară. Acest fapt este cauzat, de exemplu, de retragerea copiilor de la școală, de relațiile de vecinătate defectuoase sau conflictuale (date fiind o anume instabilitate a domiciliului și o așezare marginală, la periferia localităților). În legătură cu familia monoparentală din comunitatea romă tradițională, remarc posibilitatea ca mama singură să se afle în situația respectivă pentru că tatăl este dispărut, plecat de lângă familie, aflat în detenție sau decedat. Divorțul este o modalitate improprie de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
economic general, politic și social. Potrivit lui C. Condureanu, "sistemul fiscal cuprinde un ansamblu de concepte, principii, metode, procese, cu privire la o mulțime de elemente (materie impozabilă, cote, subiecți fiscali) între care se manifestă relații care apar ca urmare a proiectării, legiferării, așezării și perceperii impozitelor și care sunt gestionate conform legislației fiscale, în scopul realizării obiectivelor sistemului"29. Sistemul fiscal este expresie a voinței politice organizate. Orice sistem fiscal are două caracteristici importante: Exclusivitatea, în sensul că se aplică într-un spațiu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
are două caracteristici importante: Exclusivitatea, în sensul că se aplică într-un spațiu geografic determinat, de către un singur colectiv pentru un buget sau un sistem de bugete (centrale și locale). Autonomie tehnică, ceea ce înseamnă că sistemul conține toate regulile privind așezarea, lichidarea și încasarea impozitelor. Statul este suveran în privința administrării fiscale a teritoriului său. Mai mult, el poate accepta coexistența a două sau mai multe sisteme fiscale autonome, dar care întrețin între ele anumite legături, cum e cazul statelor federale. Deci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
sintetice; de repartiție și de calitate. 3.3.3.2. Elementele constitutive ale impozitului a) Un prim element îl reprezintă faptul generator, adică actul sau evenimentul care creează impozitul; b) Sfera de aplicare a impozitului (teritorialitatea și subiecții impozabili); c) Așezarea impozitului (determinarea materiei impozabile); d) Calcularea impozitului, pe baza materiei impozabile și ratei de impozitare; e) Plătitorii de impozit și subiecții impozabili; f) Perceperea sau încasarea impozitelor prin plată directă, stopaj la sursă, vînzarea de timbre fiscale ș.a. 3.3
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
poate fi și un impozit bazat pe proprietățile contributive, măsurate prin puterea sau vîrsta autovehicolului. Iată deci cîteva ilustrări asupra dificultății de a determina capacitatea de plată a impozitelor. 3.5.3. Revelatorul prelevărilor obligatorii Această dificultate de a defini așezarea impozitelor, sau de a le ridica a încurajat practicarea de metode relativ puțin dureroase, deoare-ce contribuabilul nu varsă direct la Trezorerie ceea ce datorează. Este cazul Statelor Unite, cu prelevarea impozitelor pe venit la sursă, sau al Franței în ce privește încasarea TVA-ului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a urât pe Tim de la început; totuși l-a așteptat aproape douăzeci și șapte de ani. Dar iată povestea vieții lor; de fapt, mai mult a ei și a Vânătorului de lupi albi. Nimic nu mai mergea cum trebuie în așezare: nici meșteșugurile, nici negoțul, nici creșterea vitelor, care se tot îmbolnăveau; livezile doar mai aduceau câștig. Multă lume a plecat pribeagă; unele familii au ajuns în America. Și Tim a pornit într-acolo. Donna Iulia - așa-i zisese fotograful în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
gimnaziul într-un oraș mare, ar fi vrut să nu se mai întoarcă în târg. Urmase și trei ani la pension; nici tutorilor nu le-a fost ușor. I-au aflat și bărbat; Tim părea potrivit. Iulia a revenit în așezare: de acolo era și cel hărăzit. La vreo treizeci de ani; comerciant de postav; cam sfrijit, dar iute; ascuns după sulurile de țesătură, parcă stătea la pândă. S-a trezit în casă și în pat cu Donna Iulia; nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Călătorește, America e mare, își zicea Donna Iulia. Dar simte că-l aștept, altfel nu ar scrie. Pe plicuri, de câțiva ani, ștampilele arătau, mereu, alte localități. Noaptea le căuta pe hartă; un oraș îl găsise, era în vest. Cîteva așezări nu figurau; în astfel de locuri, nebăgate în seamă de mulți, se putea scoate câștig bun. Donna Iulia citea o carte despre America: nu era ușor acolo. Noaptea în somn, pruncul și bărbații o mușcau în continuare de sâni. Dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nu erau de prin partea locului, poate cel scăpat mințise. Dacă își omorâse tovarășul? Se petrec atâtea. Și un copil, cică, văzuse, de curând, într-o margine a târgului, o pereche de lupi albi. Animalele stăteau nemișcate și priveau spre așezare. La început a crezut că sunt câini, erau departe, dar după un timp au început să urle, ridicând boturile în aer. Sigur erau lupi, i-a văzut și i-a auzit! O femeie a zis că, într-un amurg, zărise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Sunt vânător de lupi albi din copilărie; tatăl și bunicul meu tot cu asta s-au îndeletnicit. Sunt cel mai priceput vânător de lupi albi! În trei ierni - înainte să fi plecat prin lume - am scăpat de la prăpăd tot atâtea așezări. Puștile mele cu foc repetat nu dau greș niciodată; cine dorește poate să se convingă!” I-a dus pe curioși la marginea târgului; acolo a cerut să i se arate orice țintă, până într-o sută de pași. Avea arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și altele. Liniștit, ieșea uneori în marginea târgului și își încerca armele. Dintr-acolo urmau să vină fiarele. Zgomotul împușcăturilor îi încremenea pe locuitori vreme de câteva clipe; se gândeau - cine știe - că era bine că Vânătorul poposise tocmai în așezarea lor, nu în alta. Împușcăturile nu le aduceau siguranță, ci doar o anume încredere. Despre lupii albi, un timp, nu s-a mai auzit nimic. Dar, într-o zi, un tăietor de lemne a găsit în pădure, mort, un cățel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
trecea de Donna Iulia. Mai citea, seara, uneori, din cartea despre America. A trecut și decembrie; jumătate din ianuarie. Despre lupii albi se vorbea tot mai rar. Mulți târgoveți și uitaseră. Aveau altă grijă: vulpile; în marginea de miazănoapte a așezării apăruseră o mulțime. Zeci. Peste o sută, socoteau, răbdători, unii. De unde? Speriate, alergând de colo-colo pe zăpada înghețată, erau vânate cu ciomagul, fugărite cu câinii și prinse; cele scăpate se întorceau cuprinse de o spaimă și mai mare. Cineva prorocise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
avut răgazul să-și încarce puștile. Văzând cum stau lucrurile, târgoveții ar fi sărit, care cum s-ar fi priceput, să-l ajute. Degeaba le spuse că vulpile erau semnul sigur al invaziei: credeau că iarna grea le mânase spre așezare. Duminică, la ceasul când lumea se pregătea să intre în biserică, Vânătorul de lupi albi, proțăpit în ușă, și-a ținut propria predică. „Nu e vreme de pierdut!” le-a zis celor adunați. „Primejdia e mare: o zi, două, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
câine, tot alb, a fost împușcat, la hotar, de către o strajă. Era al unuia dintre paznici, venise adulmecând urma stăpânului. Confuziile au născut un gând periculos: lupii albi puteau fi luați drept câini. Ar fi pătruns în târg nestingheriți! În așezare mai erau cel puțin zece câini albi. Târgoveții au socotit îndelung. Cineva a zis că animalele ar trebui ucise. Stăpânii s-au împotrivit: au hotărât să țină câinii închiși în magazii, în beciuri, chiar și în casă, nu cumva vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
greu. Când, într-un târziu, o cuprindea somnul, visa: Tim i s-a înfățișat, astfel, în câteva rânduri. Semn că urma să vină. Dintre toate, un vis i-a plăcut Donnei Iulia mult. Tim venise într-un automobil alb! (Prin așezare, de-a lungul vremii, nu trecuseră decât două, galbene). Tim era tot urât, dar se mai împlinise. Cu o mână conducea, iar cu cealaltă își flutura pălăria din fetru. Întreg târgul ieșise să-l salute! Au trecut două săptămâni; vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Poate femeia plecase din pricina sărăciei. Nu se înghesuiau clienții pentru a-și repara ornicele: în târg nu erau prea multe în vremea aceea. Cele mici, de buzunar, erau purtate la piept, lângă inimă, aveau mare preț. Mai băteau, atunci, în așezare, câteva pendule; ici-colo, zbârnâia câte un deșteptător. Într-un atelier de ceasornicărie, de obicei, în afara celor veniți cu treabă, mai intră o seamă de cunoscuți pentru a-i ține de urât meșterului ori numai pentru a-i risipi timpul; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pregătiți... Înseamnă ceva, nu?” Ceasornicarul a coborât de pe scară și a intrat în odaia sa, probabil să se odihnească, mulțumit de-acum. Rari erau aceia care mai treceau pragul atelierului. De aveau trebuință să repare vreun ornic, unii mergeau în așezarea vecină, cale de mulți kilometri; meșterul îi desconsiderase: nu te apuci să înșiri gogoși unor oameni în toată firea. Ceasornicarul nu s-a îngrijorat. Își vedea de meșteșug, dregând cu aceeași sârguință ceasurile, câte i se mai aduceau. În răstimpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
vârful turnului. Era o liniște în orășel de parcă încremenise totul în ziua în care s-a auzit pentru prima oară orologiul. Trei bătăi prelungi, puternice; multe geamuri au vibrat ușor. Nu era un început de oră; celelalte trei orologii din așezare bătuseră de vreun sfert de ceas. Sunetul fiecăruia era bine știut. Oamenii s-au dus cu gândul spre Ceasornicar: unii au luat drumul atelierului. Chiar se va întâmpla ceva? Javra aia bătrână o luase razna atunci când le vorbise; va trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și înmiresmată. Mai erau vreo douăzeci de minute. Și cei puși pe glume se foiau nițel nervoși. Aveau și ei griji, nu se socoteau niște gură-cască, chiar împlineau un act civic: vegheau. Nu trecuse încă ora și găzăria de la marginea așezării ardea. Flăcările se vedeau de la depărtare, se auzeau explozii; venea un miros greu. Nimeni nu scotea o vorbă. Apoi, cei strânși în dreptul orologiului au început să strige și să alerge spre incendiu. Poate era o coincidență. Profesorul de naturale de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
orașe, mereu mai mulți. Tăietori de lemne, păstori și schimnici; pescari dintr-un port îndepărtat; studenți și jurnaliști. Doi poeți și un romancier; pictori; dintr-o țară învecinată soseau grupuri organizate. Cele trei hanuri s-au dovedit neîncăpătoare. La marginea așezării au apărut corturi. Un întreprinzător a ridicat la repezeală două barăci, apoi încă una. Cei veniți închiriau locuri cu noaptea, cu săptămâna, cu luna, chiar și pe timp mai îndelungat, fiindcă erau unii care doreau să asiste la două evenimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]