6,958 matches
-
trebuie să știe acum că atât eroul povestirii, cât și faptele ce s-au țesut în jurul neobișnuitei sale persoane, mi-au parvenit întocmai în forma în care, după umilele mele puteri creatoare, luminate miraculos de o inspirație neașteptată, le-am așternut aici de față, netăgăduind că acestea ar putea fi atinse, totuși, și de un pic de... fantezie. septembrie, 2012 Istorisiri nesănătoase fericirii 21 Metamorfoză divină iecare om se naște orb în sufletul său. Puțini sunt, însă, cei cărora li se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
până când această îndeletnicire nobilă va dispărea în neguri de nimeni bănuite. Îngândurarea plină de jale și de amar a acelui necunoscut, lăsat în puterea lamentațiilor și care nu va mai privi, poate, niciodată cu nădejde în viitor, nu a fost așternută aici din vreun capriciu literar al meu, ci numai și numai pentru că știu că o astfel de viață plină de taine vibrează la unison cu atâtea alte vieți asemenea. Am făcut o necuviință mare, atunci când am ascultat la fereastră - nimic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
totuși, citeț. Am început să lecturez chiar de la prima pagină. Scria: Starea de spirit din această celulă nenorocită este cel mai nepotrivit lucru pentru cel care, aplecat către sinceritate, dorește să își pună gândurile în ordine și să și le aștearnă, după cum se cuvine, într un jurnal personal. Oricum, toate sunt doar cuvinte pe care le scriu, însă sentimentele cum aș putea să le exprim? Nu știu, dar mă încumet să încerc. O vorbă înțeleaptă spune că nu-i bine nici
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
72 Rareș Tiron Aici, însă, am început să mă cam poticnesc cu cititul, căci literele deveniseră din ce în ce mai hâde și mai diforme. Liniile fiecărui rând ajunseseră treptat, din drepte, în sinuoase de-a dreptul. Se vedea clar că mâna care le așternuse fusese condusă de un tremur nervos cu adevărat puternic și nestăpânit. Însă, cu o încordare solidă a atenției, m-am străduit, totuși, să continui să citesc. Mai departe, scria: Ei bine, această invidie odioasă, ce culege mereu putreziciune în locul unde
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
soluție acceptabilă. Pe el nici lumea în care trăia nu mai simțea că îl mai poate ademeni cu vreo ceva deosebit. Totuși, continua să o frecventeze, fiindcă ideea întotdeauna se naște în mijlocul societății, ca doar abia apoi ea să fie așternută, după cum se cuvine, pe hârtie, în liniștea tainică a odăii scriitorului. Iar acest lucru se întâmplă la toți scriitorii și nimeni n-ar putea nega vreodată, pe drept cuvânt, asta. Nici măcar răscolitorul sentiment de dragoste pe Osvald nu-l mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
iar altora, compasiunea pentru destinul lor dramatic. Nu dezmint că personajele pe care le-am însuflețit aici au și niscaiva influențe ale mele, autobiografice. De fapt, tot ceea ce vei citi tu, suflet bun, este doar reprezentarea simțămintelor mele pe hârtie, așternută după putere și talent. Am scris ceea ce am scris, iar asta mă face fericit. Și fericirea mea nu-i fericirea altora, precum nici fericirea altora nu-i fericirea mea. Amin! În continuare, în carte erau povestite cele ce au fost
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la An Garda Siochana, poliția irlandeză care se ocupă, între altele, de identificarea și de arestarea membrilor temutei mișcări ultranaționaliste IRA. Dacă întreaga poveste ar fi fost limitată la spațiul est-european, poate că nici nu m-aș fi obosit să aștern aceste rânduri. Dar punk-ul românesc este doar o imitație tardivă și palidă a fenomenului care atinsese, acum vreo douăzeci și cinci de ani, cote aproape globale. Tot mai mulți adolescenți delicați, însă lipsiți de un eșafodaj cultural solid plonjează cu voluptate în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
înțelegeam treptat, se pleca și nu îndrăznea să se mai ridice, Reiko își ridicase sprâncenele a mirare, iar eu îmi doream, pe jumătate vinovat, pe jumătate implorator, să plângă, să îi văd frumusețea supusă în fața mea. Ea vorbea. Povestea se așternea, suavă, la picioarele noastre. Atunci când, în iarnă, cu două luni înainte, veniserăm să cumpărăm dulciuri pentru o rudă a lui Reiko, bolnavă în spital, fusese comisă fărădelegea. Lui Reiko îi trebuiseră aproape trei sferturi de oră pentru a se hotărî
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
MAGNOLIA S-a întâmplat într-o vreme când m-am ridicat și-n vagonul vieții m-am urcat. Mi-am scos pana din pălărie și am hotărât, ca întâmplarea din pădure s-o aștern pe hârtie. Pe atunci animalele și cu păsările trăiau în profundă armonie. Niciodată nu se sfădeau, deși motive destule erau. Soarele se oprea în loc pentru a vedea dacă fagii își întind umbrele în linie dreaptă la douăsprezece fix când, Magnolia
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fie observat. -Știu, bunicule, ce am de făcut, să mă duc după apă vie în pădurea Suharău, a zis Magnolia fără prea mare bucurie. După ce bunicul și-a privit îndelung nepoata a observat că pe obrăjorii ei roșii s-a așternut o umbră de neliniște după ce i-a promis că va pleca după apă vie. Pentru liniștea lui, o întrebă: -De ce te codești când este vorba să te duci după apă vie? ... Care ți-e greutatea? ... a insistat moș Grigore
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fericire”. Totodată în pădure s-a împrăștiat zvonul că este o mare sărbătoare la care este invitată cu mic, cu mare, toată suflarea. Toată pădurea de fag a ținut umbră cu ramurile. Carii cerneau făină în fagii seculari, un codobelc așternea sidef pe drumul către altar. Pasărea măiastră, ciocârlia, era mare dirijor cu brotacul la trombon, rândunica la chitară, vrăbiuța la vioară, ursul la violoncel. Lupul își ascuțea dinții în coada unui miel, iepurele bătea step în pălăria unui vânător iar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
găsită Viorela, într-o zi Tulpina neagră a hotărât să trimită un mesager după ea. Viorela era singură într-o pădure la marginea satului. Când a găsit-o mesagerul, fetița tocmai a cules toate florile dintr-o poieniță le-a așternut pe jos și se rostogolea peste ele strivindu-le. -Tu ești Viorela? a întrebat mesagerul. -Da, eu sunt, dar tu cine ești? Și...ce treabă ai cu mine? -De ce rupi florile, apoi le arunci să le ardă soarele? Nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pământul dinspre miazăzi, și că de urletul tălăngilor au asurzit până și greierii. La auzul acestei vești, Uran s-a îndreptat spre ieșirea din adăpost, urmat de Amar. Afară era o liniște adâncă stăpânită de amenințarea morții, peste care se așternea încet zumzetul infernal al tălăngilor ce venea dinspre miazăzi și creștea în intensitate pe fiecare minut ce trecea, anunțând că nenorocirea care vine odată cu năvălitorii barbari se apropie. La un moment dat iscoditorul mincinos a explodat într-un nor de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mă simt că trăiesc pe pământ. Mă întorc pe meleaguri de către Dumnezeu știute, pe locuri unde în adânc mi-am lăsat copilăria, locuri calde și pline de emoții încercate, însoțite de durere și stăpânite de liniștea peste care s-a așternut un frumos trecut. Când eram copil seară de seară pe bolta cerească, căutam o stea. Una care să fie numai a mea. M-am oprit asupra uneia pe care o urmăream de mulți ani. Când am trecut la majorat steaua
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Ți-am zis doar. Mânia Domnului va ști unde să te găsească. — Mânia Domnului nu mă preocupă În noaptea asta. Pe când domniile voastre... Mascatul și dominicanul se ridicaseră În picioare. Noi am terminat, zise primul. Alatriste scrută fețele interlocutorilor lui. Candelabrul așternea peste ele, de dedesubt, umbre neliniștitoare. — Nu-mi vine a crede, spuse În sfârșit. După ce m-ați adus aici. — Asta, Încheie mascatul, nu mai e treaba noastră. Ieșiră luând cu ei candelabrul, iar Diego Alatriste avu timp să vadă privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Dar ochii lui erau categoric inteligenți și foarte vii; iar sprânceana stângă, arcuită mai sus decât cealaltă cu un aer perspicace, critic, Împrumuta un caracter viclean, de primejdioasă rea voință, expresiei - Întâi surprinse, apoi disprețuitoare și reci - care i se așternu pe față descoperindu-l pe Diego Alatriste. Era Luis de Alquézar, secretar privat al regelui don Filip al IV-lea. Și de data asta venea fără mască. — În concluzie, zise Olivares. Avem de-a face cu două conspirații. Una urmărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
acesta, îndurările sunt acelea pe care le-a vădit acum cu mine Dumnezeu, pe care, după cum am spus, nu-l opresc păcatele mele“, citi ea. „Mintea mi-e acum deschisă și limpede, fără umbrele întunecate ale eresurilor pe care le așternuse deasupră-i vătămătoarea și îndelungata citire a blestematelor cărți de povestiri cavalerești!“ Desigur, am spus eu. Recunosc fiecare propoziție. Bunicul mi-a povestit-o cuvânt cu cuvânt! îndrăznesc să spun că le știu pe dinafară. „Acum îmi dau seama de bazaconiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lămurită, își dădea seama că avea de-a face cu un om prăbușit în sine însuși, care credea că suferința rămăsese singurul mod de existență și singurul ei sens. Când el sfârși ce avea de spus, o tăcere grea se așternu în încăpere. Ei, așa e că nu merit nici o compasiune, nimic? zâmbi Bart cu amărăciune într un târziu, ca să destindă puțin atmosfera. Acum m-ai văzut în carne și oase și îți dai seama că nu a mai rămas mare
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
o amintire... și, la 21 de ani, m-am căsătorit cu Liviu. Nu te-ai cam grăbit? Nu, că eram topiți unul după celălalt! Am trăit o frumoasă poveste de iubire, foarte frumoasă... Rostind această mărturisire, pe chipul ei se așternu o umbră de melancolie. Își adusese aminte cât o ajutase Liviu ca să-și facă un drum, o carieră. Imediat după căsătorie, îi înzestrase atelierul de pictură așa cum îi ceruse, el fiind un nepriceput în ale artelor, după cum singur mărturisea. Totuși
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
rămâne oricum sora mea! Tu?... Și eu am să o iubesc oricum, spuse Arm repede, nu te îndoi de mine, vă iubesc mult pe amândouă.... Știam eu! răsuflă Crăița ușurată. Privirea ei se-ntoarse către Mădălina. O imensă tristețe se așternuse pe fața ei fină, de păpușă de porțelan. Arm, careși cunoștea fetele foarte bine, își dădea seama că face eforturi să nu plângă, să pară nucă tare. Crăița se strânse la pieptul lui Arm și stătu așa minute bune. Plec
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
a prins. Era doar un mijloc facil de-a câștiga bani, ca studentă. Nu-mi mânca mult timp, nu lipseam de la facultate, nu căram greutăți. Si puteam să-mi cumpăr cârpe, desigur! Apoi sunase și Mădălina. Un zâmbet dulce se așternuse pe fața Armancăi la auzul glasului cristalin al Mădălinei. Da, Arm era foarte legată de fetele ei și Bart se simți puțin sărac în comparație cu ea... Nu se lăsase însă cuprins de tristețe. Nu putea fi trist când era cu Arm
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cabinet, Armanca, cu privirea la profesorul Dehua, își împreunase mâinile și plecase capul și trupul. Prima reacție a profesorului Xiao Dehua, și a asistentului lui, Zhang Heng, fusese de nedumerire sau mirare. Apoi, înțelegând gestul Armancăi, pe fața profesorului se așternuse un zâmbet larg și-i răspunseseră amândoi cu aceeași împreunare a palmelor și cu aceeași plecăciune, mult mai adâncă. Te-am văzut aplecându-te în fața lui Dehua, nu este un gest umilitor pentru o femeie, o întrebase el. Nu este
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
el... Ce-și putea dori mai mult oare ? Întinse mâna spre ea, vrând să o atingă: Vreau doar să mă conving că nu visez... Apoi se trase și el mai aproape de foc. Privind la flacarile jucăușe, pe fața lui se așternu un zâmbet. Amintiri?... întrebă Arm. Da, amintiri... și ce amintiri!... Bart surâse nostalgic. Eram de vreo 14 ani și am răcit foarte tare într-o iarnă, țin minte că am stat în pat aproape o lună. Nu eram în stare
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
fel? Sau ți-a spus că pot fi simple născociri ale minții... În lucrurile pe care nu le știe, mama nu se pronunță. Și oricum, ea spune că paranormalul de azi este normalul de mâine... După confesiunea lui Arm se așternu tăcerea. O tăcere pe care Bart nu se putu hotărî să o curme decât într-un târziu, după minute lungi de reflecție: Ei bine, și?... Vrei să sugerezi că toate astea au vreo legătură cu noi?... zise, luând la rându
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mi cere să mă prefac că totul este în ordine, numai ca să fii tu cu sufletul împăcat... Te rog încă o dată, te rog din suflet să mă ierți, repetă Arm cu un glas abia auzit, după care în încăpere se așternu tăcerea. PARTEA A TREIA UN FOC CARE NU SE STINGE Liviu Liviu închise ușa camerei de hotel și așeză cu grijă sacoșele cu daruri pentru Crăița și Mădălina. Era foarte mulțumit, găsise cadouri frumoase pentru cele două fete ale sale
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]