2,758 matches
-
din toate părțile. Vântul făcea pânzele să fâlfâie, iar ploaia lovea din lături trupurile marinarilor care munceau. Luând aminte la furtuna dinainte, negustorii din cabina cea mare și solii își urcară deasupra încărcăturii desagii de pe polițe și își legară strâns așternuturile și hainele tot deasupra încărcăturii, ca să nu se ude. Curând valurile începură să împroaște puntea. Se izbeau înverșunate de carena înclinată și răsunau în coastele corăbiei. Solii se pregătiră pentru ce era mai rău. Legară o funie de salvare între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pornesc în călătoria asta. Chipul plecat al lui Tanaka era înnegurat de tristețe, iar glasul îi tremura de parcă ar fi plâns. Pe înserat samuraiul trecu pe la cei trei însoțitori ai săi. În loc de odăi, negustorii și însoțitorii primiseră la mănăstire niște așternuturi de paie întinse pe coridor și acestea erau camerele lor de dormit. Cum îl văzură pe samurai, cei trei se ridicară. Samuraiul îi chemă printr-un semn la marginea coridorului. Simțind ceva de rău augur în înfățișarea sa țeapănă, însoțitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sarcină de îndeplinit, zise samuraiul coborându-și și el glasul ca să nu-l audă Tanaka. Dar a aflat fără îndoială că suntem în Puebla. Am sentimentul că o să se arate iarăși. Se lăsă noaptea. O dată isprăvită cina, se întinseră în așternuturi ascultând dangătul prelung al clopotului care răsuna și aici, la fel ca în Mexico. Clopotul bătea necontenit în catedrala din piața mare a orașului, ridicată cu treisprezece ani în urmă. Ascultându-l, japonezii, obosiți după drumul prin deșert, căzură într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în lumânări, Nishi zise cu glas însuflețit în întuneric: — Acum că o se ne întâlnim cu regele, putem să ne socotim însărcinarea ca și încheiată. — Asta dacă o să ne întâlnim cu regele față în față, zise samuraiul răsucindu-se în așternut cu fața spre Nishi. Însă... nu știu dacă e adevărat ce spune senior Velasco. — Și eu am aceeași părere ca și Hasekura, se auzi vocea lui Tanaka dinspre fereastra deschisă. După aceea, toți trei rămaseră tăcuți și duși pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe care le-o trimisese cu puțin timp în urmă: „Vă scriu pe fugă. Am ajuns la Tsukinoura. Toate sunt bune. De îndată ce ne isprăvim treaba o să mă întorc iute, iute. V-aș scrie mai multe, dar...” Nishi se întoarse în așternut, pesemne că nu putea nici el să adoarmă. Când samuraiul tuși ușor, Nishi zise în șoaptă: — Încă... nu-mi vine să cred că suntem acasă. — Nici mie, scăpă samuraiul un oftat. A doua zi după-amiază mesagerul se întoarse cu porunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
atunci când greșesc viteza unui film la cinematograf. Apoi muri. Râul mare cu două brațe Partea Întâi Trenul merse mai departe, până dispăru din vedere În spatele unui deal acoperit cu trunchiuri arse de copaci. Nick stătea pe legătura de pânze și așternuturi pe care hamalul o dăduse jos din vagon. Nu se vedea nici urmă de oraș, nimic În afară de șine și de ținutul ars. Cele treisprezece localuri care se aliniaseră cândva pe singura stradă din Seney dispăruseră fără urmă. Fundația hotelului Mansion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să vedem și orașul și portul În spatele căruia se Înălțau dealurile cu stânci și ultimele raze ale soarelui oglindite În apă. În timp ce se-ntuneca trecurăm pe lângă o fermă care ardea În mijlocul câmpului. Mașinile se opriseră de-a lungul șoselei și așternuturile și alte lucruri din casă erau Împrăștiate pe câmp. Erau mulți oameni care se adunaseră să vadă casa arzând. După aceea se Întunecă de tot și intrarăm În Avignon. Oamenii se tot urcau și coborau. Francezii care se Întorceau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rea, a fost din cauza gripei spaniole. Înainte să mori te Îneci În muci, nu poți respira, și iată și cum Îți dai seama dacă pacientul a decedat: la sfârșit redevine copil mic, chiar dacă Își păstrează forța de bărbat, și umple așternuturile, ca pe un scutec uriaș, cu o vastă, ulimă, galbenă cataractă care continuă să curgă și să picure și după ce el s-a dus. Așa că acum aș vrea să fiu marorul morții unui autointitulat Umanist, asta pentru că un călător perseverent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Întregul cer pe umerii lor. Fiind o societate matriarhală, femeile muncesc, administrează banii, sunt proprietarele caselor și cresc copiii. În acest timp, bărbații călătoresc agățați de cozi de comete, ca să zic așa. Sunt burlaci, iubiți și unchi, trecând dintr-un așternut În altul fără să știe care copii sunt ai lor. Dimineața devreme pleacă cu animalele la păscut și se mai Întorc doar la apus. Iar acolo sus, pe pajiști, stau și rulează țigări și Își cheamă animalele cântând cântece de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Stai, să-mi iau Întâi valiza. Heidi scotoci după echipamentul medical cu care venise, pe când ceilalți scormoneau prin bagajul de mână după alte obiecte folositoare: o căciulă de lână drept pat pentru cățelușă. O mănușă de spălat pe față drept așternut. O fundă drăguță pentru când va fi sănătoasă și Își va linge cu entuziasm salvatorii pe față. În timp ce Harry, Esmé și Marlena aveau grijă de cățelușa bolnavă, restul grupului s-a dat jos din autocar, urmând-o pe Lulu. Dwight
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Seamănă cu niște colibe tiki. —Adorabil! Într-adevăr, bungalow-urile aveau o Înfățișare rustică și fermecătoare. Bennie intră În căsuța lui. Interiorul era din Împletitură de ratan, podelele erau acoperite cu preșuri de cânepă, iar paturile identice joase erau Îmbrăcate În așternuturi albe simple de in și acoperite cu o plasă din voal pentru țânțari. O, acest ultim detaliu Îl Încânta, romantism tropical amintind de nopțile de-odinioară În care trupuri transpirate se uneau protejate de plasa din voal. Pe pereți erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un obicei ciudat; singur în întuneric simțeam cum conștiința mea se ascute. Stăteam față în față cu mine pe întuneric. Într-un fel, eram atras încă de mic de ceva asemănător retragerii în Aum. Îmi plăcea să dorm înfășurat în așternuturi. Dacă îmi acopeream capul cu cearceaful, intram în altă lume. Încă eram conștient, dar în același timp alunecam pe tărâmul viselor. Aici puteam călători liber oriunde voiam. Mi-am construit propria viață spirituală sub cearceafuri. Era cazul să renunț la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
paie ca boul, și șarpele se va hrăni cu țărînă. Nici un rău, nici o vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfînt, zice Domnul. $66 1. "Așa vorbește Domnul: "Cerul este scaunul Meu de domnie, și pămîntul este așternutul picioarelor Mele! Ce casă ați putea voi să-Mi zidiți, și ce loc Mi-ați putea voi da ca locuință? 2. Toate aceste lucruri, doar mîna Mea le-a făcut, și toate și-au căpătat astfel ființa, zice Domnul. "Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ale soartei, destine anonime, mici bucurii sau neștiute drame ale semenilor. Le vegheau visele, rătăcind prin labirintul fără ieșire al târgului, încercând să și imagineze, pe după obloane închise și perdele înflorate, trupurile lor lungite în poziții incomode, între faldurile unor așternuturi îmbibate de transpirație... trupuri abandonate cu voluptate somnului, ca într-o simulare tainică și rituală a morții. Filip mergea și povestea fără să se oprească și în curând rolurile se inversară. El deveni animatorul și călăuza nesfârșitelor rătăciri, purtându-l
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
doar suntem oameni cumsecade. Apoi cu glas poruncitor strigă: Marandă! De nu știu unde, își făcu apariția o bătrânică subțire și iute. - M-ai chemat? - îl întrebă ea cu glas aproape răstit. - Du pe domnii profesori la cameră și dă-le și așternuturi că or să stea la noi. - Tot acolo? Că mai este și celălalt. - Lasă că se înțeleg ei, nu-i treaba ta. - Bine, cum zâci tu. Apoi către noi: Haideți cu mine să vă arăt unde o să stați. Bucuroși că
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
sigur că va avea o noapte liniștită, de vreme ce veniseră clienți noi la purici. A doua zi s-au schimbat lucrurile. Moșul a dat dispoziție Marandei: - Ascultă, Marandă! Arunci la naiba salteaua ceea plină de purici și dai la domnii profesori așternuturi curate și adumi și mie un ogheal nou dintr-acelea de-acolo. Când auzi Maranda, se și stropși la el: - Da' ci, ai murit?! Di-acolo nu-ț aduc ninica! Acelea îs pentru înmormântare! La domnii profesări am eu grijâ
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
de-a lungul mării, prin micul port în întuneric complect, afară de luminița lui Mihali. Apoi Ioana mă conduce până în camera mea, aprinde lumânarea sprijinită intr-un pahar, trage perdeaua, mai mult în glumă, căci nu trece nimeni pe drum, aranjează așternutul pus pe podea. Ioana a adus un covor de la Cavarna, el îmbracă toată camera, e singurul lux în pustiul acesta. O ultimă îmbrățișare, apoi Ioana dispare după ce mă roagă: "Să te culci repede (își închipuie că citesc până tîrziu), căci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o ocazie care a complicat încă: din pricina unei timidități stupide, am reținut pentru iubita mea o cameră separată, n-am vrut să o culc la mine deocamdată, din jenă ca să nu explic hotelierului vizita și să-i cer un nou așternut, să întreb dacă prețul suferă o schimbare și mai ales să nu fiu întrebat cine este Ioana. Îmi repugna să mint și, totodată, nu puteam spune adevărul nici chiar unui străin, pe care n-aveam să-l mai văd, probabil
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
așa... Câte o lăbuță pusă sub obraz ca un om sau în sus, rezemată de perete... Și coada lui caraghioasă, care face volute ca un șarpe. Câteodată, când merge, și-o aruncă în sus ca o rachetă. Noaptea doarme pe așternutul meu, drept pe piept, și de multe ori mă simt înțepenit, dar nu îndrăznesc să-mi schimb poziția, căci mi-e milă să-l trezesc din somnul lui dulce de înger transformat în pisic. Oricât l-aș mângâia, niciodată nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o dată cu noaptea, care în sfârșit a pus stăpânire deplină pe întreaga lume. Câteodată abia îl ating pe Ahmed de frică să nu-i fac rău și alteori îl apuc de ceafă, strângând cu putere, și-l arunc de la distanță pe așternut. Când Ioana este prea rea cu mine și n-o mai pot opri, și când vreau ca starea de armonie să revie cât mai repede, utilizez un mijloc perfect întotdeauna: mă prefac că subit nu mi-e bine, exagerez nervii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
treabă, să fi slăbit cu două kilograme de când o îngrijește pe Viky, să nu mai aibă oră de somn și nici timp măcar ca să se spele cum trebuie, iar noaptea nu poate să se dezbrace complect ca să se odihnească în așternut. În timp ce eu, cel care ironizez, nu sunt în stare de astfel de sacrificii și, în cazul morții lui Viky, m-aș ascunde pe cât mi-ar fi posibil, ca să escamotez toată acea situație penibilă și m-aș jena tot timpul de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o femeie frumoasă. Audbert ridică din umeri și privi drept în ochii migdalați ai celui cu care vorbea. — Important e că își face bine treburile și nu mă sâcâie. Dacă vrei, în seara asta ți-o trimit să-ți încălzească așternutul. — Balamber surâse: — Cunosc ospitalitatea ta și îți mulțumesc. Știi, și lui Atila îi plac tare mult femeile burgunde. Se întrerupse pe neașteptate și râse scurt. Apoi, scuturând din cap, observă: — Nu e numai un mare conducător, știi, e și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în spatele fiecărui copac, al fiecărui tufiș se putea ascunde un pericol pentru el și pentru tovarășii lui; astfel că foșnetul frunzișului, stârnit brusc, ori chiar numai zgomotele mici, neașteptate, pe care animale nevăzute le făceau din când în când pe sub așternutul de frunze, îl făceau să stea în permanență într-o stare de alertă. Nu pentru că nu s-ar fi încrezut în Audbert: țărănoiul ăsta căpos se temea, în mod cert, prea tare ca să le joace vreo festă. Oricum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu facă vreun gest neașteptat și violent, cu consecințe imprevizibile. Ceilalți își strângeau degetele pe amulete și se uitau în jur neliniștiți, cercetând lada descoperită, micul spălător cu o găleată de metal lângă el, vreascurile uscate, sacii cu cereale și așternutul - nimic altceva decât o împletitură din trestie, cu o piele de berbec veche și zdrențuită întinsă peste ea; în sfârșit, pe niște etajere lungi și strâmbe de lemn se vedeau, într-o dezordine de necrezut, vase pentru gătit, cutii, amfore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ale soartei, destine anonime, mici bucurii sau neștiute drame ale semenilor. Le vegheau visele, rătăcind prin labirintul fără ieșire al târgului, încercând să și imagineze, pe după obloane închise și perdele înflorate, trupurile lor lungite în poziții incomode, între faldurile unor așternuturi îmbibate de transpirație... trupuri abandonate cu voluptate somnului, ca într-o simulare tainică și rituală a morții. Filip mergea și povestea fără să se oprească și în curând rolurile se inversară. El deveni animatorul și călăuza nesfârșitelor rătăciri, purtându-l
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]