1,168 matches
-
după ce că n-ai loc să te miști... Sunt romanele vieții mele, i-am spus. — Ferească Dumnezeu de-un cutremur, că te-ngroapă de viu sub toată arhiva asta. Iar pompa hidroforului cu huruitul ei abia de l-a lăsat să ațipească, Însă de-acum va ști unde să tragă când s-o mai nimeri prin București, până la iarnă sau la toamna ailaltă, vere, cine știe ce-o mai fi până atuncea și ce s-o mai alege? Dis-de-dimineață am luat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
din lanul ceapeului Glina, care pornea din fundul curții și se Întindea cât vezi cu ochii, până-n zarea vegheată de turnul castelului de apă alimentându-se din lacul Cernica. Ne mai lungeam În iarbă și ne holbam la cer până ațipeam, mai dădeam o raită prin porumb după un braț de știuleți, căci misiunea noastră era să demontăm pe măsură ce ne soseau piesele, dar piesele Încă erau pe drum. N-apăruse nici rezervorul și nici motorul, și nici tabla pentru podeaua cabinei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
puțin? Nu mai era chiar nimic de văzut, și oricum sosise momentul să-l luăm mai din scurt pe Hansi. Continua să ne dezamăgească. Pe lângă că o lăsase moartă cu granița, nu era ceea ce părea să-l arate costumația. Cât ațipise azi-noapte, am avut destul timp să-l căutăm pe-ndelete prin buzunarele blugilor ăia noi și prin buzunarele cu fermoare ale nenorocirii ăleia de scurtă cu guler de miel, și să constatăm că n-are un leuț chior. Ce are de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu mai poate de dorul lui, și pe de altă parte dă ochii peste cap ca să se vadă odată scăpată de el și de neamu’ lui de țigani. Motănica se legăna ușor În scaunul-balansoar, ca-n bătaia unei adieri binefăcătoare. Ațipise cu bărbia În piept, Încotoșmănată În halatul ei de molton vinețiu și Încinsă cu fulare peste mijloc și peste frunte, cu toate pisicile În poală Îngrămădite una În alta și torcând la unison. Steluța se făcuse covrig În pat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Acum dorințele se identifică unor impulsuri spirituale. Sunt în perfectă sintonie cu Aia; trupurile noastre se întâlnesc și comunică singure, își vorbesc, se ating, se iubesc de parcă lucrul ăsta ar fi dincolo de voința noastră. Așa a fost prima dată. Eram ațipit; mâna Aiei mi-a atins delicat pieptul și deodată un curent suav mi-a străbătut întreg trupul. Era vorba de o dorință complet diferită de cele care au marcat intensa mea activitate de campion al posesiei! Experiențele mele anterioare mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
unei stele; soarele și luna îl vor cununa. Complexitatea acestui cântec, născut sub un cer „barbar”, a deșteptat în mine o adâncă nedumerire. Păstorul pune accentul pe dimensiunea zalmoxiană, asumată, a morții, neglijând orice preocupare subiectivă de răzbunare. Înec Am ațipit puțin după-amiază și am visat ceva foarte ciudat. Mă aflam în pendularea mea obișnuită de-a lungul țărmului, împreună cu câinele ce se arunca voios în toate direcțiile, alergând după pescărușii ce zburau la mică înălțime. Deodată mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Dar unde au dormit? M. M.: Jos, pe caldarâm, unde să doarmă? Pe terasa de la Cina, în magazinul Stirex, în fața CC-ului. Nu prea s-a dormit. Perioada asta a fost între vis și realitate. Stăteai, practic, și moțăiai acolo, ațipeai, te trezeai, iar dormeai. Deci, a fost, știu eu?, o trezie, o stare de veghe. S. B.: Da, o stare de veghe intermitentă, cu scurte momente de somn. Cum v-ați descurcat cu condițiile traiului cotidian: hrană, condiții de igienă
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Vedeți? Așa se întâmplă. Exact ca și în cazul cu elicopterul care nu era. S. B.: Un singur militar n-a tras. Unul Axinte, cu locașul de tragere chiar lângă al meu. M. M.: Cum așa? S. B.: Păi, el ațipise și, până s-a trezit, s-a terminat "serbarea". M. M.: S-a oprit focul. S. B.: Exact. El era din ciclul I. Cum s-a oprit focul l-am auzit: "Tovarășu', da ce s-a întâmplat?" "Păi, s-a
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
terminat "serbarea". M. M.: S-a oprit focul. S. B.: Exact. El era din ciclul I. Cum s-a oprit focul l-am auzit: "Tovarășu', da ce s-a întâmplat?" "Păi, s-a tras, dar de ce întrebi?" "Păi, eu am ațipit". Vreau să spun că toată noaptea nu am simțit frig, a fost o noapte călduroasă. Eram doar în mantale, în locașurile alea de tragere, pe pământul gol. Am stat până dimineață, la ora opt, în dispozitiv. De seara de la opt
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
la opt. Momentul critic a fost de pe la ora cinci și jumătate, când s-a făcut frig, și gerul ăla de dimineață, că era totuși iarnă, m-a trimis într-o stare de somnolență. Aveam numai imagini de acasă. M. M.: Ațipeați un pic, închideați ochii, vă trezeați. S. B.: Exact. Știam că sunt în locașul de tragere, dar aveam în față imagini de acasă, imagini cu familia, cu prietenii, cu camarazii. M. M.: Se derulau. S. B.: Se derulau așa de
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
ne culcăm, rupți de oboseală, după o zi plină de surprize și inedit. Luna Își strecoară discret razele diamantine prin perdeaua transparentă a ferestrei, vântul susură printre crengile bătrânilor arbori, florile Își Închid corolele parfumate, păsările Își Întrerup concertul și ațipesc În cuiburi... Ceasornicul bate miezul nopții, și o liniște firească se așternu peste Întreaga suflare adormită. Pleoapele devin tot mai grele și somnul mă cuprinde Încet, Încet. Adorm visând falnicii munți Înzăpeziți, ghețari și lacuri de cleștar pe care plutește
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
O petală se desprinse, descriind spirale largi În cădere. O altă petală Îi urmă candidă...Vântul adiind ușor mai luă una... Mă trezesc meditând: Frumusețea este aceeași când cade În adierea vântului... Zgomotele străzii se estompează treptat și Întreaga natură ațipește. În scurt timp și noi plutim În lumea miraculoasă a viselor. 415 A doua zi plecăm cu trenul expres spre Yogyakarta, cea mai populară destinație turistică din insula Java. Pe durata lungului traseu de circa 8 ore, admir, de la fereastra
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
că În barăci nu era lumină. În prima zi deja ni s-a spus, dar nu ne-a venit să credem. S-au auzit mașini afară, au tras cu pistoale, cu arme, au strigat, au țipat, dar eu nu știu cum am ațipit puțin, iar când mi-am revenit și am văzut, așa, multe figuri chele, m-a apucat isteria, că dacă nu-mi dădeau palme verișoara mea și prietena mea, care erau acolo cu mine, cred că aș fi Înnebunit imediat. Au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lui Tică Voicescu, s-au dus la întâlnire. După rugăciunea de seară (de la ora 21), în drum spre dormitoare, s au strecurat din internat pentru a fi prezenți la ora 22 la locul indicat. La ora 23 era gata să ațipesc. Patul lui Marin, aproape de al meu, era liber. Ca să nu fie observată lipsa celor plecați, deranjam pătura și cearceaful, creând impresia că respectivul elev este plecat la spălător sau în alt dormitor. Deodată ușa s-a deschis și s-a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nișa goală, în care îmi închipuisem eu că s-ar afla ușa secretă pe care o să se ivească doamna Chorney, reclamându-și drepturile asupra casei. Ședeam pe perne, pândind ușa camerei lui Hartley și ascultând. Uneori, când o auzeam sforăind, ațipeam și eu. Desigur, stăteam des și cu ea în cameră, discutând sau încercând să discut, sau, în deplină tăcere, îngenuncheam alături de ea, mângâindu-i mâinile și părul și dezmierdând-o așa cum ai dezmierda o pasăre. Picioarele îi erau goale, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
scoteau la baie... iar oala încercam s-o păstrez curată, să n-o folosesc, pentru că neavând voie să dorm sau să mă întind, o întorceam cu fundul în sus, și m-așezam pe ea, îmi puneam paltonul pe cap și ațipeam așa... Nu se poate vorbi de somn și, totuși, nervos, adormeam... Primul moment de cumpănă l-am avut în acea primă noapte... Nu puteam să mă întind pe pat, am luat pătura aceea și am împachetat-o în câteva, am
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
miezul nopții.” (I. Slavici, Mara, 248) • expresii impersonale: „Mi-e frică și astăzi de el.”, • adjective (mai ales prin intermediul predicatului analitic): „Niciodată toamna nu fu mai frumoasă Sufletului nostru bucuros de moarte.” (T. Arghezi, 31) • interjecții: „Despre ziuă, când s-ațipească și el, haț! îl ie d-ei iar în brațe...” (I.L.Caragiale, IV, 303) Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, circumstanțialul temporal fixează în enunț: • momentul desfășurării unei acțiuni verbale (al manifestării unei însușiri a subiectului): „Cucoanele erau nervoase
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cânta boreal la pian aplecată și muzica o împrejmuia în cercuri ca și cum în apă când arunci o auroră într-o zi de miercuri Pianul nu se afla în odaie și nu era nimeni doar câteva pustii de scaune pe care ațipiseră părelnice umbre friguroase din nordice saune. PARIS Totul s-a spus ieri la colțul străzii Luxembourg Era sâmbătă ea avea o pereche de sâni stereo El își clătina burta plină cu bere Ea avea unghiile roșii El era mecanic la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
era coerentă și lucidă. Doamna s-a uitat la mine cu milă și m-a rugat frumos să nu o mai întorc înapoi, să o las să plece. Și pe ea am urât-o. După ce a plecat salvarea, a mai ațipit un pic. A trecut vărul meu pe la noi, nu mai rețin cum a aflat. Mă agasa cu întrebări de genul: de ce nu am spus familiei? cum am rezistat așa singură? I-am spus și eu că mama ei știe, dar
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
omul cel tare care caută nemurirea: somnul, ca un vânt puternic, a năvălit asupra-i!" (203-204). El doarme șase zile și șapte nopți fără întrerupere, și când Utnapiștim îl trezește, Ghilgameș îl mustră că 1-a trezit după ce abia a ațipit. Cedează însă în fața evidenței și începe să se vaite: "Ce să fac, Utnapiștim, încotro să mă duc? Un demon a pus stăpânire pe trupul meu; în camera în care dorm locuiește moartea, și oriunde aș pleca moartea e lângă mine
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
adus de la Fălticeni de mic, de la un medic, mă atașasem mult. Foarte afectuos, gelos chiar, mă urmărea cu o atenție deosebită când scriam, așezându-se deseori pe paginile albe, împiedecându-mă să mișc pixul sau creionul pe foaie... După masa, când ațipeam un pic, se tolănea pe pieptul meu, băgându-și botul până aproape de gură, încât îi simțeam răsuflarea... Avea un efect soporofic... dormeam amândoi în neștire, uneori câte un ceas întreg... La trezire îl dam jos de pe mine, el nedorind asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
pe care le poți bifa, întâlniri la care poți merge, paneluri sau expoziții. După proiecțiile din săli, care durează până pe la 1 noaptea, sau suprapuse parțial cu ele, mai există proiecțiile în aer liber, unde în ultimă instanță poți și ațipi. Numai dacă ai mașină, poți încerca sistemul drive-in, de la Iulius Mall - chestie nouă (printre alte chestii noi). » Mi-a plăcut formularea președintelui Consiliului Județean Cluj, cum că TIFF-ul mai „adaugă în acest an o petală“. N-am reținut la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
o alintă, iar peste un minut Mara râde din nou. Se face seară. Ne pregătim de plecare. Le spun la revedere gemenilor, dar ei nu-și ridică privirea din telefoanele din care se aud împușcături. Când ajungem acasă, Mara a ațipit deja pe umărul Roxanei. În lift, o pup pe frunte. Îi conduc până la ușa casei și le spun noapte bună. Paul zâmbește. Bucurii. Îi zâmbesc, apoi merg spre ușa casei mele. Anticariat Bătrânul nu s-a lăsat înduplecat. I-am
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
cap, apoi mă uit la mare. Închid ochii, ascult valurile. Un timp nu ne mai spunem nimic. Mi-e puțin frig. Deschid ochii, mă uit la ea. O întreb cât timp a trecut. Cam un sfert de oră. Ce, ai ațipit? Ca moșii? Îi spun că nu. Îi spun că ascultam valurile și că, pentru o clipă, m-am rupt de orice poveste reală. Ți-am făcut câteva poze. Cu telefonul. Zâmbesc. Mergem? Îi fac semn că da, apoi pliez scaunele
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
fost incredibil. Face o pauză scurtă. În fine. Terminaserăm și stăteam la reveneală, amândoi. El era lungit pe burtă. Și am început să-l mângâi pe spate. Ușor, așa. L-am mângâiat vreo cinci minute. După aia m-am oprit. Ațipeam. Și el zice: mai mângâie-mă puțin. OK. Îl mai mângâi cinci minute. Și iar mă opresc. Și el iar zice: hai mai mângâie-mă puțin. Și tot așa. După vreo oră eram deja obosită, mă durea mușchiul ăsta de la
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]