1,387 matches
-
În acest interval de timp, țara a fost condusă de patru suverani din familia de Hohenzollern-Sigmaringen. Monarhia a fost abolită la 30 decembrie 1947, în contextul comunizării țării de către Uniunea Sovietică. Pe fondul instabilității interne care s-a instalat odată cu abdicarea forțată a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, abdicare de care a fost responsabilă „"monstruoasa coaliție"”, a apărut ideea (mai veche de altfel) aducerii unui prinț străin. Sensul politic unei astfel de acțiuni era de a contracara poziția externă potrivnică formării statului
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
fost condusă de patru suverani din familia de Hohenzollern-Sigmaringen. Monarhia a fost abolită la 30 decembrie 1947, în contextul comunizării țării de către Uniunea Sovietică. Pe fondul instabilității interne care s-a instalat odată cu abdicarea forțată a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, abdicare de care a fost responsabilă „"monstruoasa coaliție"”, a apărut ideea (mai veche de altfel) aducerii unui prinț străin. Sensul politic unei astfel de acțiuni era de a contracara poziția externă potrivnică formării statului român unitar, existentă în rândul imperiilor istorice
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
octombrie 1918 a pornit revoluția Mijă-de-toamna, Consiliul Național Maghiar jură guvernul, soldații ocupă centrul orașului Budapestei. pe 11 noiembrie 1918 Carol al IV-lea al Ungariei îl desemnează pe Károlyi ca prim ministru prin prințul József. Consiliul național îi cere abdicarea regelui Carol al IV-lea. Pe 3 noiembrie 1918 la Padova Italia monarhia Austro-Ungară semnează cu Antanta acordul de încetarea focului Ungaria devine stat Independent mai tarziu tot în noiembrie 1918 ungaria a semnat la Belgrad un armistițiu separat, cu
Mihály Károlyi () [Corola-website/Science/302837_a_304166]
-
1638. Perioada Edo a fost epoca în care s-au creat instituțiile politice, economice și sociale, într-un mediu cultural specific, care au influențat (și chiar au determinat) evoluția societății japoneze până în zilele noastre. Ultimul shogun, Tokugawa Yoshinobu (1867-1867), după abdicare, nu și-a făcut seppuku, așa cum ar fi cerut tradiția, ci a trăit un timp în obscuritate, iar mai apoi a fost primit la curtea imperială. Societatea era împărțită în două clase în Japonia feudale, nobilitatea și țărănimea. Clasa nobilă
Shogun () [Corola-website/Science/302867_a_304196]
-
forțele politice de stânga și pe 7 noiembrie socialistul independent Kurt Eisner a proclamat în Bavaria o Republica a Sfaturilor după model sovietic. Stânga socialistă era însă divizată între Partidul Social Democrat German-SPD, care solicită armistițiul, eliberarea deținuților politici și abdicarea Kaiserului și Organizația Radicală Spartakus-USDP, ce propuneau o revoluție bolșevică. Pe 9 noiembrie, revoluția s-a extins la Berlin și socialistul Scheidemann a proclamat Republica în timp ce spartakistul Liebknecht a proclamat Republica Socialistă. Împăratul Wilhelm al II-lea a abdicat. Pe
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
populare. Deși doar câteva unități căzăcești au fost implicate în mod direct, trădarea lor, în special a gărzii personale a țarului, ("Konvoi"), s-a dovedit o lovitură năucitoare pentru conducătorii ruși, în frunte cu țarul Nicolae, și i-au grăbit abdicarea. În războiul civil care a urmat revoluției bolșevice, cazacii s-au aflat în ambele tabere implicate în conflict. Numeroși ofițeri și cazaci cu experiență au luptat de partea albilor, în vreme ce unii cazaci, în special cei mai săraci, au luptat în
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
după legea salică, principesa Margareta și surorile sale nu ar fi putut succede la tronul României (a se vedea și Ordinea de succesiune la tronul României). La 30 decembrie 2007, ziua în care s-au împlinit 60 de ani de la abdicarea forțată a regelui Mihai, acesta a desemnat-o pe principesa Margareta drept moștenitoare a tronului, cu titlurile de „Principesă Moștenitoare a României” și de „Custode al Coroanei României“, printr-un act care, în timpul formei de guvernământ republicane și în absența
Margareta, Principesă a României () [Corola-website/Science/303303_a_304632]
-
opozant marcant al Franței în timpul războaielor napoleoniene și a mai suferit câteva înfrângeri după Austerlitz. Căsătoria ficei sale Maria Luiza de Austria cu Napoleon din rațiuni de stat pe 10 martie 1810 este cu certitudine cea mai severă înfrângere. După abdicarea lui Napoleon ca urmare a războiului celei de-a șasea coaliții, Austria a participat drept statul proeminent al "Sfintei Aliate" la Congresul de la Viena, care a fost marcat vizibil de Kemens Wenzel, cancelarul lui Francisc, prinț de Metternich. Epilogul acesteia
Francisc I al Austriei () [Corola-website/Science/303343_a_304672]
-
este numele sub care este cunoscută o încercare eșuată de lovitură de stat condusă de generalul Lavr Kornilov împotriva guvernului provizoriu și a prim-ministrului Alexandr Kerenski în septembrie 1917, în perioada dintre abdicarea țarului Nicolae al II-lea și izbucnirea Revoluției din Octombrie. Prospătul numitul în funcție comandant suprem al armatei ruse, generalul Kornilov, a decis să intervină în situația haotică din Rusia, după evenimentele din iulie. Kerenski a afirmat mai târziu că
Afacerea Kornilov () [Corola-website/Science/303371_a_304700]
-
Termenul (în limba germană: "Deutsches Kaiserreich") se referă de obicei la Germania începând cu fondarea ei ca stat național unificat la 8 ianuarie 1871 și până la abdicarea ultimului kaizer, Wilhelm al II-lea, la 9 noiembrie 1918. Germanii, când vorbesc despre "Reich"-ul din perioada domniei kaizerilor, folosesc de obicei denumirea "Kaiserreich", acest termen fiind folosit și de istoricii ne-germani. Cuvântul „kaizer” (scris uneori și „kaiser
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
regimului Antonescu împreună cu familia în țară și a deschis la Bran Spitalul „Inima Reginei”, care a funcționat prin eforturile sale. În acest scop, principesa nu a ezitat să mențină legături cu noii lideri comuniști ai României. La scurt timp după abdicarea la 30 decembrie 1947 a regelui Mihai, nepotul ei, Ileana a fost nevoită să părăsească din nou țara, proprietățile fiindu-i confiscate în cursul anului 1948. Pentru a-și întreține familia în exil, Ileana a ținut cuvântări despre România și
Ileana, Principesă a României () [Corola-website/Science/302860_a_304189]
-
flotă franco-otomană apăra sudul Franței. Henric a capturat orașele episcopale Metz, Toul și Verdun și a învins armata habsburgică în Bătălia de la Renty în 1554. Încercarea franceză de a invada Toscana în 1553 a eșuat în Bătălia de la Marciano. După abdicarea lui Carol Quintul în 1556 și după împărțirea Imperiul habsburgic între Filip al II-lea al Spaniei și Ferdinand I, punctul central al războiului s-a mutat în Flandra, unde Filip în alianță cu Emanuel Filibert de Savoia, a învins
Henric al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/302890_a_304219]
-
de lege. La scurt timp după eliberare, și-a reluat activitatea revoluționară ilegală. A fost închis din nou, timp de un an, pentru tipărirea de materiale considerate subversive. După ispășirea pedepsei s-a mutat în Caucaz, unde a stat până la abdicarea țarului Nicolae al II-lea. În această perioadă și-a pus numele Kirov. L-a ales ca pseudonim literar, aidoma altor lideri bolșevici contemporani. Kirov este derivat din Kir, varianta rusă a numelui Cir, al celebrului șah al Persiei antice
Serghei Kirov () [Corola-website/Science/299466_a_300795]
-
statale, primul rege al României, schimbare consfințită prin amendarea constituției. Țara a devenit „Republică Populară” la 30 decembrie 1947, în urma unei lovituri de stat comuniste în cursul căreia Regele Mihai I a fost forțat să semneze un act nelegal de abdicare și apoi să părăsească țara împreună cu restul familiei sale. În 1866 Alexandru Ioan Cuza, principele Moldovei și al Munteniei, a fost înlăturat de la tron printr-un complot pus la cale de partidele vremii. Puterile europene au recunoscut Unirea Principatelor din
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
cu Petru Groza. Când comuniștii și-au întărit îndeajuns poziția, au făcut presiuni asupra Suveranului să părăsească tronul, primul-ministru Petru Groza și secretarul general al partidului Gheorghe Gheorghiu-Dej șantajându-l pe rege, la 30 decembrie că dacă nu își semnează abdicarea în acea noapte vor fi omorâți 1000 de studenți arestați pentru că manifestaseră în favoarea regelui. În această situație gravă Mihai a spus: Nu va curge sânge din pricina mea!" și a semnat abdicarea. După câteva zile, însoțit de regina mama Elena, de
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
rege, la 30 decembrie că dacă nu își semnează abdicarea în acea noapte vor fi omorâți 1000 de studenți arestați pentru că manifestaseră în favoarea regelui. În această situație gravă Mihai a spus: Nu va curge sânge din pricina mea!" și a semnat abdicarea. După câteva zile, însoțit de regina mama Elena, de mătușile Ileana și Elisabeta, regele părăsește țara. În noaptea de 3 spre 4 ianuarie 1948 la granița româno-iugoslavă trenul Suveranului a fost oprit detașându-se vagoanele cu bagaje. Așa că regele Mihai
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
său. A fost numit un guvern provizoriu, iar mai mulți membri ai fostei familii imperiale au fost arestați, inclusiv fostul țar, fosta țarină și copiii lor. Nici un membru al familiei Romanov nu a mai locuit în Palatul de Iarnă de la abdicarea din 1917. Nicolae al II-lea, soția sa și copiii lor au fost ținuți în captivitate până când au fost împușcați la Ekaterinburg în 1918. Ceilalți membri ai fostei familii imperiale au avut o soartă similară sau au fugit în exil
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
din Italia, și părțile occidentale ale Croației și Poloniei. Începuturile sale converg către data încoronării lui Carol cel Mare (denumit si Charlemagne - 742/814) cu ocazia Crăciunului din anul 800, de către papa Leon al III-lea și a durat până la abdicarea lui Francisc al II-lea, în anul 1806, în timpul războaielor napoleonene. Limba oficială a imperiului a fost limba latină, alături de care germana a fost ridicată la statut oficial de-abia în timpul domniei lui Iosif al II-lea, împărat romano-german. Alături de
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
de dezlegarea supușilor acestuia de jurământul de fidelitate. Principii laici au început să se agite, iar episcopatul, care trecuse de partea regelui, a înclinat spre papalitate, raliindu-se deciziei de destituire. Într-o adunare ținută la Tribur, prinții au cerut abdicarea lui Henric IV, dacă excomunicarea nu era ridicată. Izolat de toți cei care l-au sprijinit, eșuând în încercarea de a convoca concilii la Mainz și Worms, pentru a contracara decizia pontifical,Henric a trebuit să se supună. A inițiat
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
de aventuri că Tarzan sau desene animate ca Felix the Cat având succes. Regele George al V-lea a murit in ianuarie 1936 , iar Eduard i-a succedat la tron ca regele Eduard al VIII-lea care a domnit până la abdicarea sa din decembrie 1936 din motivul său de a se căsători cu americanca Wallis Simpson. Albert și-a luat titlu de George al VI-lea, pentru a sublinia continuitatea politicii tatălui său și restaurarea încrederii în monarhie.Riscul crescut al
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
administrație. După doar putin peste un an de guvernare a micului principat al familiei sale, Karl Anton a abdicat în decembrie 1849 în favoarea vărului său îndepărtat, regele Prusiei iar Hohenzollern-Sigmaringen împreună cu principatul vecin de Hohenzollern-Hechingen, au fost anexate Prusiei. După abdicare, Karl Anton a devenit o figură proeminentă în politica Prusiei. După căderea guvernului reacționar Manteuffel în 1858 și asceniunea Prințului Wilhelm ca regent (din motive de sănătate ale fratelui său), a fost numit un nou guvern, liberal moderat, cu Karl
Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen () [Corola-website/Science/304488_a_305817]
-
Paris la trei zile după Waterloo, Napoleon încă spera într-o rezistență națională concertată, dar populația și Parlamentul nu mai doreau o asemenea luptă. Politicienii l-au forțat pe Napoleon să abdice a doua oară pe 22 iunie 1815. În ciuda abdicării împăratului, luptele sporadice au continuat la granițele de est și în suburbiile Parisului până la semnarea încetării focului pe 4 iulie. Pe 15 iulie, Napoleon s-a predat britanicilor la Rochefort. Aliații l-au exilat pe Napoleon în îndepărtata insulă din
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
datorită eforturilor de război, proastei organizări și nemulțumirilor populare. Deși echiparea armatei s-a îmbunătățit, lipsurile alilmentare din cele mai importante orașe ale Rusiei au dus la numeroase mișcări populare de protest, ceea ce au provocat uzbucnirea Revoluției din Februarie și abdicarea țarului Nicolae al II-lea. Numărul uriaș de soldați căzuți în luptă creat sentimente de numulțumire și de nesupunere în rândul trupelor, sentimente care au fost exacerbate de agitatorii bolșevici, dar și de noua politică a guvernului provizoriu față de armată
Frontul de răsărit (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/304694_a_306023]
-
de șicane din partea lui Carol. În cele din urmă, principesa Elena a preferat să părăsească România (1932), fiindu-i permis să își vadă fiul timp de 2 luni în fiecare an și stabilindu-se la Vila Sparta din Florența. Odată cu abdicarea lui Carol al II-lea, dictatorul Ion Antonescu i-a cerut să se întoarcă în țară, Elena revenind în septembrie 1940 în România și primind titlul de "Regină mamă" și apelativul "Majestate". A devenit cel mai apropiat consilier și confident
Regina mamă Elena () [Corola-website/Science/303742_a_305071]
-
popoare”. În urma loviturii de stat de la 23 august 1944, dictatura antonesciană a fost înlocuită (după trei scurte guverne constituționale) de dictatura Partidului Comunist din România, monarhia fiind tot mai izolată și în imposibilitatea de a se opune comunizării țării. După abdicarea forțată a Regelui Mihai, Elena a împărtășit soarta fiului ei, trăindu-și restul vieții în exil, la Florența. În ultimii ani s-a mutat, din cauza sănătății, la Lausanne, apoi la Versoix. Regina Elena a ținut jurnal, care nu a fost
Regina mamă Elena () [Corola-website/Science/303742_a_305071]