3,115 matches
-
și să caute răspunsuri la întrebările care te macină. Împletitura șoaptelor ei vor șterge cu blândețea lor zbuciumul ființei tale. Căci mama va ști mereu să pună virgula acolo unde tu blochezi și închizi poate capitole. Ea naște speranța din abisuri închise sub pleoapele tale și-ți redeschide filele sufletului pe care tu scrii: renunțare. Mama este cel mai frumos basm al vieții unui om, este definiția ființei umane. Fără iubirea mamei, un copil se va asfixia emoțional, își va pierde
MAMA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366399_a_367728]
-
Pentru zâmbetul tău - un concert de viori, Ți-aș aduce, în vis, nemurirea din sori. Mi-ai lăsat, pe sub gând, o fărâmă de stea, Să-mi adune-n pocal tulburarea, în ea. Orișiunde ai fi, ești cu mine mereu, În abisuri, pierdut, nu simt cerul că-i greu; În genunchi, prăbușit, văd tunelul spre zori, Mă ridici c-un surâs, ce pe gene-mi cobori. De trecutul opac mă sufocă în chingi, Împletești dimineți și cu raze mă ningi; Jumătate de
ÎNGERUL DIN SUFLET de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366433_a_367762]
-
zvâcnire a sa, intimă, independent de considerațiile pur tehnice, imaginea jucând un rol esențial. “Zborul” - un motiv recurent-e asociat subtil cu rugăciunea, cu iubirea, cu însuși verbul poetic: “Rămâi cu mine, pasăre albă, /și nu voi mai privi niciodată în abis/ci numai cerul, casa mea și-a ta!” (“Îngerul păzitor”). Sau: “Doamne, nu mi-ai spus cât să urc/când ai pus în mine zborul.” (“Liniștea sufletului”). Sau: “Locuiesc în cuvânt/ Și zborul e limba pe care o înțeleg/cel
PREFATA- de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366459_a_367788]
-
de apă sărată ne biciuiau fețele. Nu prinsesem mai mult de 3-4 kilograme de pește și abia era ora nouă. Sub barcă se deschidea hăul când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns aproape la doi metri înălțime, însă erau largi. Când vedeam bărcile din jurul nostru deasupra valurilor, când dispăreau, parcă înghițite de hău. Cum aveam de tras la rame peste doi kilometri până la mal, contra valurilor, am hotărât
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366461_a_367790]
-
continuă) Nu îndurare ți se cade după a ta nesocotință, ci de căință și ispașă e mare, mare trebuință... Dar dacă viața-ți este dragă chiar cu torturi de nedescris, ți-o dăruiesc, ca traiul zilnic să te scufunde în abis: Un semn te va feri de moarte, luându-ți dreptul de-a muri până ce Eu voi socoti că le-ai plătit din plin pe toate. Scena 5 (Apare Ispititorul în chip de om, șchiopătând ușor și cu fața numai zâmbet
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
e. Schimb butucul. Ai auzit? - Da. Am auzit, acum sun după mașini. Nu am știut că mă dai afară azi... Sunt chei peste tot, albastrul dezleagă, bate un vânt fericirea spre nori, ascultă hăul în tine un nume, nemurire, iubire, abisul și eu. Suspinul mă leagă, o lacrimă pică pe mine de sus. Nimicul formează în jurul nostru un cerc închis ce strânge - răsfrânge și mai mult dorința ființării.. când întâmplarea te află, naști nefericire. Fetița își privește mama și plânge ușor
26 IUNIE 2010 de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366709_a_368038]
-
vezi? Putoarea cu brățară Era muiere doar pe din-afară Că pe sub poale Avea, ca omul, de toate, și două pistoale. Grație aceluiași magnetism poetic pe care-l exercită și ei, țiganii, sunt reconsiderați. Obârșia bulibașei, Regele Burtea, se pierde în abisul timpului și al universului: El a venit cu șirul lui de care Și armăsari din zarea cea mare. Călătoria migratoare a șetrarilor parcă plutește în norii legendei. Convoaiele lor străbat timpul și spațiul ca în apocalipsă: Cârduri, gloate, popoare De
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
de apă sărată ne biciuiau fețele. Nu prinsesem mai mult de 3-4 kilograme de pește și abia era ora nouă. Sub barcă se deschidea hăul când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns aproape la doi metri înălțime, însă erau largi. Când vedeam bărcile din jurul nostru deasupra valurilor, când dispăreau, parcă înghițite de hău.Cum aveam de tras la rame peste doi kilometri până la mal, contra valurilor, am hotărât
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365592_a_366921]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Eveniment > Comemorari > MAGDALENA ALBU - ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII Autor: Magdalena Albu Publicat în: Ediția nr. 585 din 07 august 2012 Toate Articolele Autorului Îl chema Luca și nu avea de unde să știe că abisul fără de fund al propriei sale morți avea să-l înghită cu destul de multă nemilă departe de țărâna care îi așteptase cu bucurie primul scâncet al vieții. Întunericul crâncen al nefiirii din glodul rece al altei patrii îl așteptase probabil îndelung
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
dovedește a fi un spațiu artistic al întrebărilor sensibile, vitaliste și al răspunsurilor sincere, gândite cu inima, cu sufletul, cu amintirile și cu fragmentele de pasiune. Căci numai inima nu minte! Toți știm asta, dar nu o recunoaștem! Cartea sondează abisul omenescului, devenirea pașilor încărunțiți, așteptările, regretul, încrederea și neîncrederea, o radiografie a ceea ce suntem, de fapt: egali în moarte! Mărturisirile cărții își au originea în experiențe autentice! Ele constituie scheletul pe care se sprijină cuvintele, fiindcă ele pot răspunde oricărei
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
până la un punct... punctul în care “conștiința de sine” poate fi “întunecată” de prea mult zel ... sau de prea multă “mărire”... Nici o zi nu este la fel cu cealaltă. Orice gând care se vrea concurent cu universul poate deschide un abis sufletesc, o spaimă în fața necunoscutului. În aceste zile, fragil și sensibil în fața realității brute, poetul ajunge să se considere un nefericit, un damnat al sorții, născut sub o zodie nefastă. Energia transcedentală a poeziei, ca rezultat al arderilor lăuntrice, aduce
NOI APARIŢII EDITORIALE. O ALTFEL DE ANTOLOGIE. CONFESIUNEA POETULUI, PROZATORULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365759_a_367088]
-
martie 2016 Toate Articolele Autorului Mă cheamă în fiece noapte Oceanul de umbre din vis Mă aflu la poartă la Moarte Și bat. Ea răspunde: deschis! Pătrund și o simt. Mă pretinde Oceanul de umbre din vis. Când groaza de-abis mă cuprinde Bat iar. Ea răspunde: închis! *** Referință Bibliografică: Coșmar / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1914, Anul VI, 28 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
COŞMAR de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366105_a_367434]
-
de greutatea versurilor cu formă fixă, unde trebuia să respecte anumite reguli. Autoarea, care se simțea „captivă în propria-mi libertate”, vrea să evadeze, să fie liberă, să zburde în voie, dincolo de timp, „pe apa gândurilor”, să se piardă „în abisul emoțiilor”, chiar în „eternitate”, acolo unde, în imagini închipuite îl va întâlni pe Eminescu: „Îl văd pe Eminescu/orizont al puterii,/ fără el granitul ar rămâne/secat de lumină.” Sufletul, pe care autoarea l-a trecut prin toate anotimpurile, prin
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
deșertăciune” mot-a-mot din titlul acestui volum, autorul ne îndeamnă să iubim chiar lucrurile fără preț, fără valoare din noi. În cuvântul de introducere al volumului, domnia sa denumește poezia acestui volum o „poezie biogenetică” pentru că, spune autorul: „încearcă să coboare în abisuri, să treacă dincolo de zăgazurile neauzului, ale nevăzului, în adâncul cunoașterii de sine, în lumea celulelor, a hematiilor, hormonilor, organelor generatoare și purtătoare de aceste omenești deșertăciuni, să le înțeleagă limbajul stărilor fiziologice, dându-le puteri magice, ca unor adevărate ființe
POEZIA BIOGENETICĂ A POETULUI DAN TIPURIŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366149_a_367478]
-
poetei este toamna, cu întregul ei cortegiu de tristeți peste care arunci năframa dorurilor, amintirilor zdrobite, a clipelor care „plâng neostenite”. Iar în cele din urmă, spune poeta „E-un farmec care tace și mă doare”, cu melancolii funciare și abisuri translucide. În viziunea autoarei, identitatea se poate regăsi prin iubire, care are puterea de a învia: „N-am cunoscut un alt fior mai mare/ Și nu cred că în lume-ar exista,/ Căci multe flori se leagănă sub soare// Dar
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
dor mă încovoi. M-ai trimis carte să-nvăț, la război doar m-am jucat, dorul urlă în juvăț, războiul l-am aruncat. Carte să-nvăț m-ai trimis, n-ai vrut la război să țes, doru-n mine e-un abis, nu din carte l-am ales. De știam că tine-a țese la război, nu să citesc buchia cărții pe-nțelese, rămâneam să te-ngrijesc Și-ți făceam paturi frumoase, te mândreai și tu cu ele: uitați fața mea cum
M-AI TRIMIS SĂ ÎNVĂȚ CARTE... de DORA PASCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366259_a_367588]
-
DEMON ȘI CREATOR Autor: Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 2055 din 16 august 2016 Toate Articolele Autorului Demon și Creator Mi-e dor de tine și acum, Cu șoaptele te învelesc, C-o umbră risipită-n fum Într-un abis mă prăbușesc. În visul însetat te strig, Doar numele abia-ți șoptesc, Umbră e ștearsă și mi-e frig, Să te sărut...abia-ndrăznesc. Te recunosc, simt că te-ating, Un foc sunt ochii de-i privești Și doar în
DEMON ȘI CREATOR de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366265_a_367594]
-
pale, Pe ultimul tărâm. Deplângem fără vină Căderea-n noaptea firii, Fără a ști vreodată, Că umbra e-a luminii. Din ziua muribundă Lumina stă să curgă, Prin geana ei plăpândă, Un suflet să o plângă. Și-n drumul spre abisuri Prin bezna ispășirii, Ridică din mormânturi, Speranța mântuirii. Referință Bibliografică: ULTIMA GEANĂ DE LUMINĂ / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2055, Anul VI, 16 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Dac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ULTIMA GEANĂ DE LUMINĂ de DANIEL DAC în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366264_a_367593]
-
natură divină, totul ar fi deșertăciune.”(...) Emilian Marcu Cronici. Articol apărut în revistă Convorbiri Literare. 2. „(...) Singurătatea omului în înfruntarea destinului și singularitatea poetului în încântarea dramei umane.« la un singur pas - de gândul “născut” /dintr-o spaimă -/se deschide abisul/starea de veghe te va purta pe fâșia îngustă/a nonsensului/mereu va exista o fântână/ la jumătatea drumului/tu vei bea însetat/și vei coborî - treaptă cu treaptă -/ spre infernul nedumeririlor... nedumeririlor.... » Uneori se pare ca singurătatea amplifica angoasele
TREI APARIŢII EDITORIALE ÎNTR-UN AN( 2011). VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361673_a_363002]
-
fiecărui an universitar, 7000 de locuri de muncă erau asigurate de odiosul și sinistrul Partid Comunist Român, pentru ingineri, economiști, juriști, medici, profesori, și alte, și alte profiluri și specializări. Și asta în fiecare an. Există succesuri care urcă în abisuri, și înfrângeri care coboară în amintiri siderale. Tabulhanelele și tumbelechiurile laudă succesurile prezentului, și ori scuipă, ori tac mâlc, la realizările unei epoci care nu a fost de aur. A avut, desigur, greșelile și păcatele ei. Dar a dat un
GALA UMORULUI CONCEDIAT de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361768_a_363097]
-
a lumii cu gâdilatul ironiei și umorului,inclusiv inteligența exprimării care duc la meditație. Citind cartea lui Ioan Marinescu-Puiu mi-am dat seama că limba română are posibilitățile infinitului în exprimare.Fericiți aceia care n-au amețit aplecându-se peste abisul ei. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Ioan Marinescu-Puiu- U-MOR de râs / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 369, Anul II, 04 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
IOAN MARINESCU-PUIU- U-MOR DE RÂS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361763_a_363092]
-
punerii la zid a ziaristului “vagabond de geniu”? După parcurgerea mai multor lucrări de referință am reușit să înțeleg îndeajuns de mult cum funcționează “sistemul” cu mecanismele lui ruginite și infecte. Astfel, pot afirma, fără îndoială că sinceritatea izvorâtă din abisurile sale sufletești, izvorâtă din setea de dreptate, avea să-l transforme pe Istrati într-un personaj incomod pe scena politică a lumii. Ajunsese să fie considerat un pericol, nu doar pentru ceea ce putea spune - credibilitatea lui nefiind pusă la îndoială
CONJURAŢIA ANTI-PANAIT ISTRATI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351742_a_353071]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > SPRE MARE Autor: Stella Reeves Publicat în: Ediția nr. 979 din 05 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului În disperarea vieții mele aici, amare Picioarele mă duc mereu spre mare Privesc abisul albastru-n depărtare Cu ochi închiși apoi visez la vremuri Trecute, când în exaltare pe-aici zburdam Castele de nisip noi construiam Și valurile albe, mici sau tumultuoase Cu mii de fibre minuscule și nisipoase Picioarele micuțe linistit ne mângâiau
SPRE MARE de STELLA REEVES în ediţia nr. 979 din 05 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351808_a_353137]
-
apoi în timpul nopții reaparîn visuri, în coșmaruri și plângând tresarMă zbat, mă lupt dar totul este în zadar.... IV. SPRE MARE, de Stella Reeves , publicat în Ediția nr. 979 din 05 septembrie 2013. Picioarele mă duc mereu spre mare Privesc abisul albastru-n depărtare Cu ochi închiși apoi visez la vremuri Trecute, când în exaltare pe-aici zburdam Castele de nisip noi construiam Și valurile albe, mici sau tumultuoase Cu mii de fibre minuscule și nisipoase Picioarele micuțe linistit ne mângâiau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
vreau să mă trezesc din acest vis Nu vreau să mă întorc la viața nouă, aici A-și vrea sa fiu și pe veșnicie să rămân. Citește mai mult În disperarea vieții mele aici, amarePicioarele mă duc mereu spre marePrivesc abisul albastru-n depărtareCu ochi închiși apoi visez la vremuriTrecute, când în exaltare pe-aici zburdamCastele de nisip noi construiamși valurile albe, mici sau tumultuoaseCu mii de fibre minuscule și nisipoase Picioarele micuțe linistit ne mângâiauCa în vis trăiesc momentele trecuteApoi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]