1,095 matches
-
și mediul le exercită asupra omului au drept efect să contribuie la orientarea vieții instinctive spre bine, favorizînd trecerea de la egoism la altruism" (19, p. 41). Psihanaliza însăși nu-și propune altceva decît să pătrundă, prin analiza sa, în straturile abisale ale psihicului și să facă astfel posibil controlul omului asupra inconștientului. Sondînd în inconștientul pacientului său, psihanalistul aduce la nivelul conștiinței tendințe refulate care, odată relevate, încetează de a se mai manifesta morbid, transformînd conflictul patogen într-un conflict normal
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
metafizicieni (care mă detestă, fie ei și microfizicieni, fiindcă au rămas blocați în logica clasică a non-contradicției și identității), și aici e confuzia". Iar la sfîrșitul scrisorii, sale Lupasco adaugă: "Vă zbateți, cu o extraordinară și eroică subtilitate, între un abisal paralelism leibnitzi-an, fără armonie prestabilită, al necesității și contingenței nedeterminate, improbabile și totuși constructive, și logica contradictoriului, care le înglobează și le leagă. Dar eu cred că pînă la urmă punctele noastre de vedere se vor apropia. De aceea, aș
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cu dome niul psihologicului și cu problematica existențialistă) - inovarea formulelor estetice, abandonarea tiparelor narative tradiționale (narațiu nea heterodiegetică, perspectiva omniscienței, structurarea cronologică a diegezei, construcția „logică“ a subiectului etc.); proza modernă cultivă introspecția și retrospecția, analiza conștientului și a zonelor abisale ale ființei (subconștientul, inconștientul) - canonul modernității: o literatură a autenticității care adoptă frecvent persoana I narativă, principiul memoriei involuntare, pluriperspectivismul, construcția narativă multinivel, discontinuitatea narativă/fragmentarismul, inserțiile eseistice, structurile deschise etc. - personajele prozei secolului XX: nu mai reprezintă tipologii sau
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în tradiția pașoptiștilor, a lui Eminescu, Macendonski și Goga, dar și în aceea a lui Sadoveanu. În structura lui sufletească se adună elanuri, neliniști, aspirații, o chemare obsesivă a spațiilor silvestre, marine și siderale, a atitudinilor amețitoare și a adâncurilor abisale, a zvonurilor tăinuite. Este convins că viața trebuie trăită intens, febril, că sensul existenței este lupta. Asemenea creatorului Mioriței și asemenea lui Eminescu și Sadoveanu, pe care și-i recunoaște ca dascăli, tinde să dea fenomenelor proporții hiperbolice, are intenția
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
desprins din munții vineții, Cascade vuitoare port în mine [...] Pădurea care mi-i a doua mamă [...] Fremătător la ea mereu mă cheamă.” Regretul nostalgicului din Frămîntare intimă, dus în lume (clișeul Goga) și întors cu pas „împleticit”, descinde din fondul abisal, dintre înaintași: „Pădure, sora mea, la tine vin [...] Sunt vinovat c-am risipit în vânt, Din ce mi-ai dat, fuioare de lumină” Ursul, ciutele, râsul, păsările, jigăniile codrului, indicatori ai elementarității arhaice, participă la impresia globală de auroral; orice
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
încadrarea într-un întreg virtual care le subordonează unei demonstrații („stăpânii” absenți sunt bărbații). Animale bolnave, probabil cea mai cunoscută dintre cărțile lui B., e un fals roman polițist, de fapt un roman dostoievskian, centrat pe sondarea literară a psihologiei abisale și năzuind aproximarea sensului existenței umane, într-o originală viziune metafizică. Cartea a impresionat, probabil, (și) prin aspectul ei de „roman polițist” perfect construit. Intriga în sine e, totuși, destul de banală. Autorul a fixat locul acțiunii într-un orășel industrial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
personaje, se numără printre figurile memorabile ale puternicului roman. „Modelul” pentru Animale bolnave va fi fost, foarte probabil, Crimă și pedeapsă de Dostoievski, scriitor care - alături de Nietzsche și de Thomas Mann - e unul dintre maeștrii recunoscuți ai lui B. Psihologia abisală ocupă prim-planul și în Îngerul de ghips (1973), roman psihologist și eseistic, analiză a unui caz de decădere lăuntrică - voită, asumată ca o cale a cunoașterii de sine - a unui intelectual aparent rasat, doctorul Minda. Romanul Bunavestire, text-parabolă, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
divergența dintre aparență și esență. Poetica romanelor, stilul lor și tehnicile narative sunt indisociabile de mesajul vehiculat. Romancierul nu e în nici un caz un „stilist”, în sensul pedant al termenului, ori un calofil. Problematica intelectuală, morală, psihologică, filosofică, socială, sondarea abisalului, a abjecției, a slăbiciunii omenești, a fragilității și energiei lăuntrice, a putinței de mântuire nu sunt tratate descriptiv-expozitiv, ci sunt încorporate în text, așa după cum „materialitatea corporală, fizică, e trăită în romanele lui de-a dreptul, deloc abstractă, nici măcar «povestită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
înțelege pe Eminescu înseamnă participare la „sensul prezent” al Frumosului. Pe urmele lui Platon, Nietzsche și Heidegger, eseista vorbește de esența divină a poeziei. Conferind mitului funcție gnoseologică intercesivă, ca stadiu al legăturii inconștientului cu „recunoașterea conștientă”, cu ajutorul teoriilor psihologiei abisale jungiene și ale hermeneuticii heideggeriene, autoarea caută „sensul poetic” al tensiunii din valoarea etică a frumosului și a binelui atunci când vorbește despre „politeia” eminesciană. Planul empiric social-politic este dublat la Eminescu de un plan spiritual, de viziunea „epocii de aur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
prin cunoașterea trecutului. Lozinca românismului căruia îi dă glas Delavrancea este "pentru Patrie și pentru Rassă, înainte!". Copiii care formau auditoriul exaltatului literat sunt mânați să răspundă la chemarea Patriei, la strigătul războinic de împlinire a României și la freamătul abisal al Rasei: "Ne cheamă și Patria și România și Latinitatea" (p. 21). Biologizând națiunea, patriotismul este redus la instinct. Adresându-se unui public aflat în stare de minorat - juridic și intelectual deopotrivă 12 - Delavrancea nu este omul subtilităților conceptuale și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
căror împlinire își dau concursul literații României Mari. Niciunul însă nu plăsmuiește o poetică a românismului care să rivalizeze stilistic cu metafizica cronotopului românesc înfăptuită de Blaga. Coordonatele axiale ale spiritualității românești - spațiul mioritic și timpul ondulat - fuzionează în cronotopul abisal, noologic, al matricei stilistice de care este impregnată până în ultimele sale străfunduri ființa românească. Cu toate că se desparte, prin filosofia sa non-ortodoxistă, de "metafizica harică" înstăpânită în gândirea românească sub acțiunea lui N. Crainic, declanșând prin această erezie intelectuală "disputa metafizică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al cărui corifeu irecuzabil este Lucian Blaga - constituie chiar armătura conceptuală a unei filosofii a fenomenului cultural românesc. Instalând în subsolul expresiilor culturale ale spiritului românesc un inconștient colectiv structurat sub forma unei inescapabile "matrici stilistice", Blaga devine filosoful permanenței abisale a etnicului românesc. Prin fixarea duhului etnic într-o matrice stilistică apriorică și inalterabilă istoric ce îi pecetluiește inconturnabil orice expresie culturală, Blaga elaborează o seducătoare metafizică a permanenței existențiale românești. Seducătoare metaforic și răpitoare poetic, teoria filosofică a identității
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
va trebui să i se adauge în mod complementar cel de „inconștient” care cuprinde toate conținuturile posibile ale conștiinței care, la un moment dat, nu au un caracter conștient pentru individ. Acesta reprezintă de fapt regiunea inconștientului sau „psihologia profundă”, abisală a persoanei umane. E. Kretschmer vorbește, la rândul său, de „sferă” care este un domeniu conștient, foarte întunecat și foarte slab aflat la periferia câmpului conștiinței dar care se răsfrânge clar în viața conștientă. K. Schneider vorbește despre „planul profund
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ni se amintește că în cursul evoluției clinice a melancoliilor, ritmul somn-veghe este specific dereglat, ciclul menstrual sistat, precum și înlocuirea aportului ritmic de hrană și lichide cu anorexia. Ritmurile patologice se pot manifesta fie prin oscilări zilnice (circadiene) - de pante abisale dimineața și paroxisme nocturne - fie prin oscilați sezoniere, primăvara și toamna. Toate acestea pledează în favoarea unei interrelații strânse dintre endogen și cosmic, ca proces dinamic. Istoricul concepției despre endogenitate Evoluția istorică a concepțiilor despre endogen și fixarea cadrului psihopatologic al
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Noguchi (1876-1928) S.U.A. Pune în evidență Treponima palidum în leziunile cerebrale de natură sifilitică K. Jaspers (1883-1969) Germania Psihopatologia generală (1913) J. Wagner von Jauregg (1875-1940) Austria Malariaterapie(1917) A. Adler (18701937) Austria Psihanaliza C.G. Jung (1875-1961) Elveția Psihanaliza. Psihologia abisală H. Rorschach (1884-1922) Elveția Psihodiagnosticul E. Kretschmer (1888-1964) Germania Constituția și caracterul. Psihologia medicală (1924) C. von Monakow (1853-1930) Elveția Introducere biologică în studiul neurologiei și al psihopatologiei (1928) J.B. Watson (1878-1958) S.U.A Psihologia comportamentului (Behaviorismul) H. Wallon
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
membrii societății și să devină o formă de modelare a comportamentului lor. Această necesitate nu emană însă spontan din interiorul conștiinței (nu are, prin urmare, sorginte introspectivă), ci rezultă din acțiunea mediului social, care imprimă supraeului (înțeles în limitele psihologiei abisale freudiene) anumite reguli, iar acesta acționează, la rîndul lui, asupra eului. Modelarea de acest tip, realizată prin acțiunea (sistematică) a unei autorități și bazată pe influențare, devine optimă cînd creează convingeri fundamentate rațional și nu rămîne la nivelul unui factor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
aceasta nu se poate compara cu elementul popular și cu atît mai puțin se poate suplini prin acest element. Unitatea accentuată a limbii române populare (de fapt, a dialectului dacoromân) are cauze istorice și socia-le, iar nu cauze psihologice sau abisale cum crede Blaga, fiindcă deplasările de populație și lipsa unor orașe-state explică în mare parte situația 379. Determinarea filozofiei imanente a limbii Între analizele concepțiilor filozofice antice și moderne, B l a g a își exprimă opiniile și în legătură cu fenomenologia
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mai naiv, mai sănătos și mai organic decît echivalentul lui german, între cele două cuvinte existînd o diferență sesizabilă de orizont cultural integrat 382. Din acest motiv, dorul nu poate lipsi (fiind "organic") din caracterizarea "spațiului mioritic", generator al categoriilor abisale ce marchează construcția culturală a românului, devenind unul dintre elementele de nuanțare într-un spațiu semantic acoperit de noțiunile afine "dorul", "jalea", "urîtul"383. După Blaga, niciunul dintre cuvintele care desemnează aceste noțiuni nu este traductibil în altă limbă, ele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
acestui univers, limitat în aparență, o anume profunzime a sondării psihologice. Componentele realului, fără să fie pretexte analitice, potențează totuși notația caracterologică pe linia detectării unui nucleu dilematic al ființei. Tehnica de creare a psihologiilor compozite, speculate lucid, fără tentația abisalului, dar convingător la nivelul ansamblului comportamental, suferă din pricina manierei monocorde. Strict vorbind, romanul Racul este urmărirea unui proces de conștiință: tatăl moare, fiul îi regândește existența, presupunând o crimă și identificând ipotetic asasinul, rând pe rând, în douăsprezece personaje, toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
din Balcani violează femeia inamicului său etnic pentru a-i da astfel lovitura de grație. Sexul femeii inamicului său etnic devine astfel un veritabil câmp de luptă”), prin portretele pe care Dorra le trasează popoarelor din zonă și mai ales abisalului „bărbat din Balcani”, precum și prin subtilele (contra)transferuri între medic și pacienta sa. Pretextul clinic este dezvoltat și în Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal și alte piese (2001), unde un scriitor sovietic primește misiunea de a propovădui „adevărata” doxă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
construiască pe sine în acest spirit, riscăm a cădea în caragialesc. Și nu trebuie să se întîmple acest lucru, fie numai și pentru că sînt peste zece ani de când un Al. Paleologu atrăgea atenția asupra unui atribut determinant al caragialescului: este abisal". Dialog, Anul XX, nr. 134, ediție specială, decembrie 1989, p. 4) În aceeași serie au mai apărut (selectiv): Comisia de împăciuire, Daniel Vighi Contemporanii noștri, Gheorghe Drăgan Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa Cronica unei mari dezamăgiri, George Pruteanu Cum
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
tip de proces comunicativ, pe cel mincinos inclusiv: who, how, what, for what purpose to whom is it transmitted?3. Să urmărim, așadar, sub semnul acestor interogații, imperativul pe care (socio)logica mai sus amintită dublată de un subiectiv îndemn abisal îl impune conturării unei teorii a răului întruchipat ca minciună: "Înapoi la origini, în scopul (re)considerării lor!". 1. LA ÎNCEPUT A FOST MINCIUNA... !?: RĂSPUNSURI HERMENEUTICE După știința noastră, o atare interogativă sentință pe care un scrupulos cunoscător al textului
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
răului bine și binelui rău" [Isaia, 5:20]. În nevoia de recuperare a valorilor, de regăsire a unității cu cerul, se ascunde expresia cea mai profundă a nevoii de întoarcere a păcătosului (mincinosului) la locul păcatului (minciunii), poate dintr-o abisală și inconștientă nevoie sufletească de a se întîlni cu sine înainte de greșeală, cînd unitatea morală nu-i fusese încă destrămată. Poate că o atare căutare a purității, a "paradisului pierdut", a "unității primordiale" marchează și efortul presupus de construirea propriei
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Cluj-Napoca, 2002; Dorina Grăsoiu, Caragiale în presa vremii, București, 2002; Aurel Buzincu, Caragiale. Discurs și expresie, Suceava, 2002; Caragiale în Iașii „Junimii”, Iași, 2002; Constantin Trandafir, Efectul Caragiale, București, 2002; Marta Petreu, Filosofia lui Caragiale, București, 2003; Theodor Codreanu, Caragiale - abisal, Timișoara, 2003; Ioan Derșidan, Nordul caragialian. Periplul versiunilor, București, 2003. F.F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
jocuri erotice mediocre. Dar, deodată, ceva se produce, impalpabil, iar marea artă a autorului constă în identificarea și descrierea fină, dar neiertătoare, a momentului în care totul basculează, în care balonul viselor fru moase se sparge și protagoniștii înfruntă frigul abisal al neantului. Enigmatic, alegoric, răvășitor, scormonind întunecimile naturii umane pînă în adîncurile ei cele mai triste, cum ar fi meschina bucurie a lui Marcel, spre exemplu, veșnicul nemulțumit de soartă de a vedea prăbușindu-se universul celuilalt. Sau al celorlalți
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]