8,856 matches
-
la trecerea timpului. Habar n-am cum Îmi venise În minte numele lui Adam Adam, deși, dacă stau și mă gândesc bine, În spatele aparenței de hazard pur, o oarecare logică fâlfâia, totuși. Cam inconsistentă, cam anemică, dar nu cu totul absentă. Știam din experiența de reporter că puține lucruri fac mai multă plăcere intelectualilor din afara Capitalei ca dialogurile despre personalități ilustre ale istoriei ori ale culturii naționale care se născuseră, activaseră sau numai poposiseră Întâmplător pe meleagurile respective. La auzul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
șofer profesionist, dar cu niște ochi imenși, neverosimil de verzi, ținea În mână un mic banner inscripționat cu numele meu și cu sigla Congresului. Nu părea nici mirat, nici deranjat de Întârziere. Mi-a urat bun venit cu o voce absentă și mi-a făcut semn să-l urmez În parcare. Tot prin semne, mi-a indicat mașina și mi-a sugerat să iau loc pe bancheta din spate, ceea ce aș fi făcut oricum. Chiar m-am bucurat că ne despărțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și să mă așez Înapoi pe locul meu. Ceea ce am și făcut, nu Înainte de a-l Întreba dacă nu dorește un pahar cu apă - avea o sticlă la piciorul fotoliului și, pe parcurs, mai sorbise de câteva ori, mecanic și absent. A fluturat din nou degetele, iar de astă dată am fost sigur că Înțeleg corect semnificația mișcării: refuza. Secundele se scurgeau cu Încetineala agonică a ultimelor picături de sânge ce părăsesc trupurile Îndurerate ale muribunzilor. Mă rugam În gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a scos Însă nici un cuvânt. Tipul a crezut că tace pentru că nu Înțelesese foarte bine cazul și i-a mai istorisit o dată detaliat faptele, cu toate dedesubturile și implicațiile lor posibile și imposibile. La sfârșit, același rezultat: poetul Îl privea absent și nu spunea nimic. Excedat, omul a mai luat-o și a treia oară de la capăt, străduindu-se să fie cât mai limpede și să-l facă pe interlocutor să Înțeleagă până la urmă cum devine cu Încurcătura lui. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de-afară, ce venea zilnic, pe la orele 5, să ceară capul lui Ximachi și fiindcă nu-i răspundea nimeni, pleca derutată pe la casele ei. Primul care sparse tăcerea fu papagalul. — Ce-i de făcut? - întrebă el gânditor. — Nu știu - murmură absent Ximachi vistiernicul. Cu riscul de a-mi pierde ciotul de limbă pe care-l mai am, simt nevoia să sugerez că stăpânul nostru s-a cam țicnit. Auzi dumneata, să facă alianță cu Papa împotriva turcilor! Ori bătrânețea i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
diferită de alte rase. Acum, așezat acolo, privind puținul ce rămăsese din ceea ce fusese căminul său, Gacel Sayah demonstra încă o dată că pentru cei din stirpea lui timpul nu avea nici o importanță întrucât, în ciuda faptului că stătea liniștit și aproape absent, mintea sa se agita ca ramurile unui salcâm bătut de vântul puternic. Își dădea seama că drumul pe care-l alesese nu va duce la nimic. Își dădea seama că nu putea înfrunta, fără alte arme în afară de vechea pușcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
halbe și radiotelegrafistul a desfăcut sub masă capacul de tablă cu un cuțit și palmele i s-au umplut de monezi la plecare zăpada scîrțîia ca sticla pisată am trecut de Pantelimon domnul acela care șade pe scaun și privește absent pe fereastră seamănă cu un buldog și femeia În picioare cu șoldul strivit de umărul lui e ca o pisică Înfoiată gata să-l sfîșie amîndoi Într-un pat mîini moi respirații transpirații cățelușul meu pisicuța mea cărnuri albe grase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de la mine. Te-am folosit În toate felurile cu lăcomie și nerușinare, uitîndu-te din ce În ce mai mult. Te-am supt cît am putut și-n pîntecul tău fierbinte m-am bălăcit și am lăsat urme adînci În materia ta somnolentă. Păreai mereu absentă, nici nu știu dacă În vis măcar te-ai cutremurat vreodată de violurile mele repetate. O legătură ciudată și periculoasă ne ține laolaltă, semințiile vechi ar putea povesti mult mai multe despre infinitele chipuri ale devorării și ale plăcerii. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-ți place nimic insinuant nimic senzual ca-ntre băieți și ea nefiresc de frumoasă parcă se furișează cineva pe lîngă ziduri păstrează distanța Îmi păstrez ritmul simt frica În gît aș lua-o la fugă mai bine mă prefac destins absent merg relansez plus plus plus pînă cînd se retrage pokerul lor dacă m-ar vedea ei acum ea În special transpirat tot și vorbind de unul singur batjocura și umilința rîsul amfiteatrului cînd am intrat În pufoaică și cu cizmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aveți un alt glob să mă pot hotărî unde să mă stabilesc nu știu cum să scap de frica asta dacă află că unchiul meu a fost bancher și tata arestat În 1952 pentru un denunț fals mai bine mă prefac destins absent ca atunci cînd am cunoscut-o elegantă frumoasă degajată femeia asta nici nu mă observă și seara primul telefon vreau să-ți citesc poeziile la Întîlniri tăceam vorbea ea și avea impresia că sînt un interlocutor ideal tac tac tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vreți să ciocniți un păhărel cu noi... ia și mata, doamnă Norico, că-i țuică curată, Îți rămîne capul limpede și nu moaie vreju, așa zicea răposatu omu meu. țpe fața lui nu se clintește nici un mușchi. Ochii Îi rămîn absenți să nu fi auzit? hohotul ei de rîs sună stingher și umilit se uită aproape speriată cînd la mine cînd la el În clipa asta sînt cu totul de partea doamnei Oprișan cîtă distanță și cît refuz În căderea acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
distanță acestor resturi promițătoare. Într-o dimineață de iunie betoniera e scheletul unui animal preistoric. Parcă au trecut milioane de ani de cînd Își dezvelește aici la marginea orașului trupul nerușinat și sfidător, milioane de ani de cînd se macină absent și răbdător În rădăcinile unui oraș prefăcîndu-i arborii și iarba, câmpurile de rapiță, lintița mătăsoasă de pe buza bălților, pîlcurile de ciulini și măcieșul feciorelnic În blocuri de piatră și beton, În pereți ermetic Închiși, sterilizați, albi, albi, după chipul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
jumătate adormite, cum se Îndreaptă apoi cu pași siguri de asediator spre una din mese, scrie repede ceva pe o foaie de hîrtie, ruptă neglijent dintr-un notes, apoi Își scoate cheia din buzunar, o lasă acolo În fața femeii total absente și pleacă fără o vorbă. După vreo jumătate de oră femeia se ridică, ia cheia, o vîră În poșetă și dispare pe aceeași ușă glisantă. Titi aude jetul sonor al dușului Împroșcînd pereții vanei, vede un trup alb care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
adio de la viață. — Sper că glumești. E ridicol să — Nu te-ai gîndit niciodată ce căuta Albu În lumea noastră, În dormitorul tău, de ce se agăța ca un naufragiat de Niki Bârsan? O petrecere adevărată! Și? Tăcură un timp privind absenți coloanele de cruci aliniate haotic după o ordine a hazardului. Citeau mașinal nume și profesii - miniștri, comersanți, doctori, prefecți, pianiști, soții și mame iubitoare. Wanda se opri lîngă o bancă de piatră ascunsă Într-un boschet de trandafiri sălbatici. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
visează să-și spînzure pisica, două cumetre așezate alături visînd fiecare gospodăria celeilalte, un bărbat cu barbă Înghiontit de trei proaspăt bărbieriți, o femeie borțoasă care vorbește ungurește și cei de pe scaune se fac că nu o văd... fețe indiferente, absente, acoperind o frică ce se zbate ca o maimuță turbată În cușcă, oameni urmăriți alergînd Înlăuntrul lor besmetici, lovindu-se de gratiile coastelor, sîngerînd acolo și urlînd Înfundat, fiecare călău e victima altui călău și aceeași mască mortuară pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai zbate În cîteva strîngeri de mînă, În cîteva zîmbete, Într-o bolboroseală neînțeleasă, apoi se cască un gol. Moare ceva În fiecare. O parte dintr-un prezent imediat este amputată. Începi să simți durerea aceea perfidă a unui organ absent. Începi să-l regreți cu toate resentimentele anterioare, pentru că orice resentiment e o implicare, un transfer afectiv ca iubirea. Vreme de cincisprezece ani Niki Bârsan existase acolo, În fiecare din ei, era negativul lor pe care-l urau și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pariu că se uită de sus la noi, bieții PR. —Baby, vrei să bei ceva? a întrebat-o Tim pe tonul de „e momentul să taci din gură acum“. —Phil mi-a promis că îmi ia el, a răspuns Baby absentă, uitându-se ca întotdeauna după oameni cunoscuți. Era complet imprevizibilă în ceea ce privea ideile, tonul vocii, sau orice aducea a asalt incognito. A, uite! exclamă ea făcând strident cu mâna astfel încât toată lumea din club să se holbeze la ea. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
zero, Mircea simțea asta, dar nu știa cum să transpună acest gând în fapte. În clipa în care Mircea ieși din spital, era un om distrus. Fără dorințe. Fără idealuri. Se uita la tinerii care forfoteau în jurul lui pe stradă, absent, întrebându-se numai dacă vreodată Măceș va păți la rândul lui ceea ce pățise el. Fără îndoială că da, se gândea Mircea, era în firea lucrurilor, atât timp cât vor mai exista oameni, dar asta nu-l încălzea cu nimic. El, EL!, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și tropăind cu picioarele desculțe în urma dădacei care deja o luase la fugă înfricoșată, urlai sălbatic: - Întinde-o! Ei, vezi că te ajung, tule-o de aici! Dar spectacolul pe care l-am dat în dimineața aceea în fața ochilor albaștri ai absentei Sonia Minț nu s-a limitat la scena aceasta. Tot ce am făcut atunci era destinat Soniei pe care mi-o închipuiam cum mă privește și cum mă urmărește necontenit, cu încântare. (Atribuiam încântarea ei tocmai schimbării care intervenise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să vorbesc acum despre ceea ce am făcut atunci. Iag tăcu un timp, privind când spre mine (care îi răspundeam cu un zâmbet fericit și stupid), când spre Sonia. Treptat, ochii lui decolorați, la început holbați la auzul declarației Soniei, apoi absenți din cauza încordării interioare, luară o expresie șireată. — Permiteți-mi, totuși, Sofia Petrovna, spuse el și, luând păhărelul și dând pe gât lichiorul, făcu mișcarea de clătire a gurii, de parcă ar fi băut un elixir pentru dinți pe care îl va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
casă. Maricel rămăsese lângă ei și nota ceva pe un carnețel, probabil comanda pentru tot grupul, după care dispăru din nou dincolo de perdeaua de mărgele. Toma se lăsă pe spate în scaun și își aprinse o nouă țigară. Se juca absent cu vârful acesteia în scrumieră, construind diverse figuri din movilița de scrum adunată acolo. Vecinii lui din celălalt capăt al terasei șușoteau între ei, adunați toți cu capetele aplecate peste masă. Hotărât lucru, ceva nu era în ordine. Trecuseră minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că propun același lucru dar ca și cum ei ar fi făcut descoperirea. Nu-i nimic, el nu era rău de pagubă. Dacă vrea el să facă așa, n-are decât. E bine că venirăm aici să căutăm prin pădure, spuse el absent, schimbând vorba, dar numai noi doi n-o să putem face mare lucru. Pentru treaba asta e nevoie de mai mulți oameni care să scotocească zona. De dimineață, Cristi sosise la secție cu mașina lui și îl luase pe tânărul agent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se spune că nu au mai putut veni înapoi la mal. Lacul e blestemat, sufletele celor înecați nu vor să-i lase pe cei ce se apropie să mai plece. Era frig, vecinătatea apei făcuse temperatura să scadă. Cristi privea absent spre lac. Apa era calmă, fără nici un val care să-i încrețească suprafața. O ceață ușoară prindea să se înfiripe deasupra, apropiindu-se încet de mal. Hai să ne întoarcem! spuse dintr-o dată Ileana. De ce, s-a făcut prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
excursia lor de ieri, dar Cristi nici nu se așteptase la așa ceva. Îi spusese s-o facă numai ca să scape de gura lui. Ori poate, cine știe, se punea Vasilică pe treabă și aducea lista? Stătea rezemat de mașină, fumând absent. Privirea îi rătăcea dincolo de drum pe versantul muntelui. Dacă în spatele său, panta cobora abrupt spre vale, de partea cealaltă coasta era mult mai lină. Dincolo de arboretul de pe marginea drumului forestier pădurea se întindea întunecată. Printre molizii de un verde închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ascult cu toată atenția. Mă întreb dacă are rost să-mi răcesc gura de pomană din moment ce tu nu ești dispus nici măcar să asculți ce am de spus. Te rog! Puțini dintre noi se aventurează pe Muntele Rău, spuse Ileana, aparent absentă. Și totuși, se întâmplă în fiecare an. De cele mai multe ori este vorba de străini care, neștiind despre ce este vorba, ajung acolo. Muntele își ia tributul de fiecare dată. Iartă-mă că intervin, o întrerupse Cristi, nu vreau să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]