9,827 matches
-
propriei sale posibilități, condiții pe care, absorbită de munca sa, nu are timp să le examineze, este o sarcină pe care și-a luat-o asupră-i filozofia clasică. Se arăta atunci că până și cea mai elaborată și mai abstractă cunoștință se produce în interiorul unui prim acces la lume, presupunând deschiderea prealabilă a acesteia. Aceasta este constituită de formele a priori ale intuiției și de categoriile înțelegerii, în ultimă instanță de Ek-staza ființei care le fondează la rândul lor. Condiția
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și sistematic care a cufundat modernitatea în situația nenorocită care îi este proprie, și ea este cea pe care trebuie să o analizăm minuțios mai departe. Să observăm în primul rând că autonegarea vieții nu se rezumă la o afirmație abstractă, la un oarecare principiu general de analiză, la o ipoteză de lucru susceptibilă a face lumină asupra unui grup de fenomene care își au de altfel specificitatea și teleologia lor proprii. Este vorba mai curând de un proces concret, imanent
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
auto-afectare a ek-stazei sale. Această revocare a subiectivității lasă de asemenea să subziste, în autonomia lor aparentă, formele geometrice, ca forme ale trăirilor naturale înseși, astfel încât fizica și științele care i se asociază păstrează această referire principială la o natură abstractă pe care o iau drept natura reală. Însă ce poate lăsa într-adevăr să subziste, în cazul științelor umane, în calitate de referință sau de temă posibilă, această eliminare radicală a subiectivității? Într-un anumit sens: nimic. Iată de ce spunem întâi de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fi, nu are, din acest motiv, nici o importanță, dacă o excludem pe aceea de a constitui "obiectul" unei științe noi, politologia. Până unde poate merge astăzi carența referențială, indigența ontologică a științelor umane? Oricât de nesemnificativ, de arbitar delimitat, de "abstract" ar fi obiectul supus tratării matematice, nu trebuie oare ca el, dacă știința al cărei obiect îl constituie trebuie să păstreze un raport oarecare cu omul și umanitatea sa, să poarte în sine măcar urma sau umbra vieții? Categoriile transcendentale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dublului său ireal, această viață transcendentală însăși. Independent de această obiectivare și redus la un element natural, la un fapt de a fi, lipsit de capacitatea subiectivă de a simți și încerca, un atare conținut nu este decât un termen abstract; nu este nimic care să semene cu un corp uman, mai precis cu ceea ce poartă în sine în mod principial puterea de a simți lumea și de a se raporta la ea, cea, mai cu seamă, de a se simți
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sa considerate, e-adevărat, potrivit existenței lor originare, așa cum se trăiesc și se încearcă ele însele în absoluitatea și deplinătatea concretizării lor, însă așa, cel puțin, cum se reprezintă ele sub aspectul unor esențe ideale? Oricât de ireale și de abstracte ar fi reprezentările sale (și astfel esențele înseși ca esențe ideale), ele rămân purtătoarele, în conținutul lor reprezentativ, proprietăților inerente modalităților vii ale subiectivității absolute și le exprimă pe acestea. Ca atare, ele nu au nimic de-a face cu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
această știință nu se clădește decât printr-o serie de abstractizări pornind de la viață, în procesul care îi substituie acesteia echivalenții obiectivi ideali cuantificabili și matematizabili, în așa fel încât aceștia din urmă care constituie obiectele științei (munca drept muncă "abstractă", "socială", mai precis drept durată obiectivă a acestei munci obiective, valoarea drept reprezentant al acestei munci abstracte și, astfel, drept reprezentare a reprezentării muncii reale) nu au sens decât în interiorul unei referiri principiale la viață. Pe de o parte, ei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
îi substituie acesteia echivalenții obiectivi ideali cuantificabili și matematizabili, în așa fel încât aceștia din urmă care constituie obiectele științei (munca drept muncă "abstractă", "socială", mai precis drept durată obiectivă a acestei munci obiective, valoarea drept reprezentant al acestei munci abstracte și, astfel, drept reprezentare a reprezentării muncii reale) nu au sens decât în interiorul unei referiri principiale la viață. Pe de o parte, ei prezintă referitor la aceasta duplicarea teoretică menită să facă posibilă, sub aparența unei cunoștințe obiective, o măsură
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
comunități, asemenea unei părți într-un organism, într-un întreg. Fundamentală este cooperarea, nimeni nu tinde să ia locul altuia. Într-o societate deschisă, legăturile sunt mediate, impersonale. Ca atare, indivizii nu se cunosc direct, trăiesc într-un mediu cumva abstract. Pozitiv este faptul că ei intră liber în relații unii cu alții, inclusiv în relații competiționale, de concurență. În acest context, mi-am propus să reiau distincția popperiană în legătură cu tipurile de familie. Astfel, familia tradițională ilustrează ca tendință preponderentă o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de tipul învățăcel-discipol, care presupun posibilitatea de a alege. În cazul familiei, este cunoscută expresia „rudele nu ți le-ai ales, ci ți-au fost date de Dumnezeu”. Legitimitatea rațională sau legală prezintă o relație de supunere impusă de reguli abstracte; are o natură impersonală. Autoritatea legală este conferită prin recunoașterea de către părinți a copilului ca legitim, ceea ce atrage o serie de drepturi și obligații din partea acestora față de copil. O altă modalitate de instituire a autorității părintești prin forme legale se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în familia mea, a vecinului sau a părinților mei femeile muncesc mai mult acasă, își petrec mai mult timp împreună cu copiii decât bărbații lor, ci, în general, în majoritatea familiilor, lucrurile stau astfel. Așa se ajunge treptat la o construcție abstractă, care permite observarea unor aspecte structurale privind relațiile dintre oameni, ca relații de putere. Altfel spus, este doar o modalitate de a analiza din perspectiva a ceea ce este considerat drept „natural” sau atribuit prin educație, prin cultură, ca fiind propriu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în sfera privată a familiei. În 1832, John Stuart Mill împreună cu Harriet Taylor scriu lucrarea Eseuri despre căsătorie și divorț 22, una dintre puținele abordări liberale clasice privind viața în sfera privată. Drepturile omului nu trebuie înțelese într-un mod abstract. Trebuie privite în corelație cu utilitatea lor, în măsura în care vor duce la consecințele așteptate. Datoria morală este aceea de a-și realiza propria fericire. Aceasta se poate înfăptui fără ca cineva din afară să se amestece în aspectele de viață care îl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Dependență și autonomietc "6. Dependență și autonomie" Dependența a cunoscut de-a lungul timpului registre de semnificație diferite. Semnificația inițială a verbului a depinde se referă la o relație fizică, în care un lucru este condiționat de altul. Semnificațiile mai abstracte - sociale, economice, psihologice și politice - au fost la origine metaforice. Dependența poate fi abordată în următoarele sensuri (N. Fraser, L. Gordon, 2001, p. 57): • economic, în care o anumită persoană depinde de altă persoană/alte persoane sau de altă instituție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cu nici o strategie de emancipare. În feminismul comunitarian se subliniază, în acest sens, că personalitatea unui individ este puternic marcată de apartenența sa la comunitate. Orice individ reflectă suma de determinații care îl condiționează. Ca atare, nu este un atom abstract, ca în abordarea liberalismului clasic, ci un om concret, cu nevoi particulare și cu practici specifice de satisfacere a acestora, într-un mediu sociogeografic dat. Orice persoană traversează în drumul său spre autonomie (situație care face mai îndreptățită abordarea atomistă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
om concret, cu nevoi particulare și cu practici specifice de satisfacere a acestora, într-un mediu sociogeografic dat. Orice persoană traversează în drumul său spre autonomie (situație care face mai îndreptățită abordarea atomistă, de tip liberal a individului ca agent abstract, rațional) perioade îndelungate de dependență. Sinele se formează parcurgând experiențe semnificative în diverse tipuri de relaționări în timpul copilăriei (M. Minow, M.L. Shanley, 2001, p. 128). Există o mare diversitate de comunități, în care religia, nivelul general de instruire și ocupațiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
familii complete. Astfel, aceste persoane sunt tratate ca defavorizate, ca persoane care, experimentând dependența economică, au un status precar. Corelat acestei stări, se poate ajunge la închiderea în privatitate, la izolarea și marginalizarea persoanelor din familiile monoparentale: În calitate de concept politic abstract, privatitatea semnifică granițele de includere și excludere socială. În primul rând, are semnificația hotarelor de includere și excludere ce separă cetățenii de guvernare, în sensul separării persoanelor și instituțiilor „private” de autoritatea „publică”, exercitată de salariați, agenți și agenții guvernamentale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de seamă la prețurile practicate sau la calitatea serviciilor. Faptul că Statul, teoretic cel puțin, nu va da niciodată faliment dă mai multă încredere populației. Lumea știe că "o mînă spală pe alta și amîndouă spală obrazul", dar măcar în abstract au pe cine da vina. Neîncrederea în sectorul privat a fost alimentată și de eșecul multor întreprinderi private puse să funcționeze în regim de prețuri administrate și să practice protecție socială. Fenomenul este cu atît mai marcant în țările ex-comuniste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
nu spune nimic precis sau verificabil, iar economiștii s-ar ocupa cu raționalizarea aleatoriului, cu anestezierea clienților și cu întreținerea unei aparențe de logică în haosul pe care-l administrează. Victimele economiei ar fi "victime curate", obiecte ale unor mecanisme abstracte, ale unor forțe invizibile, de care nimeni nu se poate face răspunzător. În ce privește mondializarea, ea ar reprezenta, înainte de orice, o schimbare de scară, de intensitate, de celeritate. Ea desemnează momentul istoric în care pămîntul devine conștient de limitele sale, iar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
festivalul). Să nu credeți însă că "Forfest"-ul este o împărăție exclusivă a artei sunetelor. Se înfruptă din ofertele manifestării inclusiv servitori devotați ai artelor vizuale. Bunăoară, în acest an, la Galeria Artuš, ne-am putut delecta cu limbajul gestual abstract, subordonat realului și perfect controlat, în special în zona cromaticului care reverberează, duios și sensibil, cu muzica spectrală, al pictorului romașcan Iosif Haidu. De altfel, prezența românească a fost una de anvergură, remarcabilă prin consistența proiectelor derulate aici. E suficient
De la arsenal la ofrande by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8057_a_9382]
-
vrea să spună aici? Dar nu spune asta, spune altceva. Dar de ce nu spune asta? Sunt niște povești, de fapt, parabolele. El spune parabolele care, până la urmă, duc la adevăr, adevărul care nu se spune ca la filosofi, în mod abstract, ci se spun niște povești extraordinare, citite de două mii și atâția de ani de toată lumea și comentate, tot așa, de toată lumea", a afirmat criticul literar. Manolescu a mai spus despre "Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste" că este o carte
Cartea Anului 2012 a fost desemnată () [Corola-journal/Journalistic/80703_a_82028]
-
idei declamate în pustiu. Cuplată însă la spiritul epocii și la evenimentele vieții sale, opera danezului capătă o înfățișare tragică: lupta unui filozof căutînd căi de mîntuire religioasă. În fond, Kierkegaard întruchipează stihia paradoxală a filozofului care, sastisit de demonstrații abstracte, începe deodată să se roage lui Dumnezeu, lepădîndu-se de mofturi estetice și de rigori etice. Iar ceea ce impresionează astăzi nu e atît sinceritatea observațiilor privitoare la etica iubirii - a căror cutezanță trebuie să fi sunat, pentru spiritul încorsetat al convențiilor
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
iau decizia de a mă tunde din nou, deși îmi crescuse deja părul aproximativ 10 centimetri. În Funeralii fericite a fost nevoie de mine tunsă la zero pentru un singur moment cheie. Personajul meu s-a vrut a fi unul abstract, iar după acel moment cheie, publicul va ințelege exact cine sunt și ce importanță am pentru Lionel”, a declarat Crina Semciuc. Filmul Funeralii Fericite relatează povestea lui Lionel, interpretat de Horațiu Mălăele, care, reîntors din Franța, ajunge, împreună cu doi prieteni
Crina Semciuc, muza lui Horațiu Mălăele în Funeralii Fericite by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78822_a_80147]
-
mai mult, să caute această apropiere, între pictor și ideologia artistică oficială se stabilește o relație strînsă prin același mecanism psihologic, bizar și complicat, pe care l-am sugerat și în cazul lui Ressu. într-o perioadă în care pictura abstractă și, în general, tot ce ținea de expresia experimentală, erau sancționate drastic (de la denunțul public și pînă la interdicția, impusă artiștilor, de a picta), în care culoarea însăși, utilizată într-o perspectivă retiniană, de descendență impresionistă, suporta acuza gravă de
Artiști și vremuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7002_a_8327]
-
le face o propunere inedită: să-și numească pruncul Dada, pentru a primi în schimb 10.000 de dolari. În acest fel, cei doi pictori intenționează să marcheze 100 de ani de la apariția dadaismului - curent artistic modernist, 'care folosea arta abstractă și un limbaj adesea copilăresc, pentru a ridiculiza absurditatea lumii contemporane', informează publicația britanică The Independent. Copilul rus Dada trebuie să devină al doilea în 'rețeaua mondială' de copii cu acest nume. Până în 2016, când va fi marcat jubileul, ar
Dada, numele copiilor care vor marca jubileul de 100 de ani de la apariţia dadaismului () [Corola-journal/Journalistic/70163_a_71488]
-
de Manolescu, privitoare la istoria locală a contingentei (de data aceasta) metafore. Până la apariția lui Eminescu, pașoptiștii se exersaseră mai cu seamă în tropi rudimentari, de felul epitetelor ornante sau, eventual, al sinecdocelor și metonimiilor. Așadar, drumul de la concret la abstract se dovedea, pe atunci, impracticabil. Iată motivul pentru care versul "Braț molatec ca gândirea unui împărat poet" i se va fi părut exagerat atât de regulamentarului Maiorescu. Peste un veac, Nicolae Prelipceanu nu mai are parte de nici o astfel de
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]