6,323 matches
-
întreb ceva... (în cameră se făcu brusc tăcere): Lucrezi cumva pentru Securitate?... O tăcere și mai apăsătoare urmă după această întrebare. Felicia vru din nou să protesteze, dar Victor i-o luă înainte, hotărât să îndepărteze o bănuială atât de absurdă în ceea ce-l privea. Domnule Măgureanu, vorbi el cu glas stăpânit și categoric, eu n-am lucrat și nici n-am să lucrez vreodată pentru o instituție represivă. E ultimul lucru care mi-ar trece prin minte! E, he, he
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vine din partea fiicei sale! I-adevărat! Dar ea mi-a suflat prietenul care zicea că are gânduri serioase... Ce gânduri serioase, Sorina? Atunci cum de te-a schimbat pe tine cu maică-ta? Că mi se pare ceva de domeniul absurdului! Iată că l-ai verificat fără voia ta, presupun, înainte de a-i pica în mreje... Un aventurier și nimic mai mult!.. Un seducător de suflete labile!.. Chiar așa și este, tata! Vai că bine le mai zici! Dar n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
De același autor: Iadul de paradă, poeme, Editura " Deșteptarea", Bacău, 1996. Prizonierul prizonierului, poeme, Editura "Cartea Românească", București, 1998. Teatrul Bacovia, 50. Subtitlu: Frumoșii nebuni ai marilor iluzii, Editura "Plumb" Bacău, 1998. Agonia umanului, eseuri, Editura "Plumb", Bacău, 2000. Amanții absurdului, poeme, Editura "Junimea", Iași, 2002. Oaspetele, roman, volumul I, Editura "Cartea Românească", București, 2004. Oaspetele, roman, volumul al IIlea, Editura "Universitas XXI", Iași , 2007. Mariei, lui Adrian și Tiberiu Moto: "Ucenicii sau apropiat de El, și L-au deșteptat, strigând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ascult cum proiectează o nouă întâlnire, dar nu pentru vreo nuntă sau înmormântare, ci așa, de pamplezir, că o viață are omul și trebuie să ne mai destindem și noi. Întâlnire în care, evident, nimeni nu crede. Scene de teatru absurd. Rămânem ionescieni pe vecie. Și mă înspăimânta faptul că trebuia să ajung în România pentru a fenta gropile patriei, pentru a căuta leac pentru diaree, la nicio oră după ce-aș fi mâncat într-o bodegă, pentru a înjura în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
chemarea către orizonturile zădărniciei, așa cum credeam până acum. Toată truda sa face parte dintr-un proiect al demnității. Rostogolind la nesfârșit stânca spre piscul muntelui, el reia truda știind că aceasta este munca lui. Sisif trudește tăcut în acest univers absurd, sfidându-i pe zei. El știe că zeii mizează pe o nouă revoltă a sa, pe refuzul său de a accepta statutul de prizonier al absurdului. Firesc, această nouă revoltă ar urma să fie primită cu alte represalii. Dar strategia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
reia truda știind că aceasta este munca lui. Sisif trudește tăcut în acest univers absurd, sfidându-i pe zei. El știe că zeii mizează pe o nouă revoltă a sa, pe refuzul său de a accepta statutul de prizonier al absurdului. Firesc, această nouă revoltă ar urma să fie primită cu alte represalii. Dar strategia lui Sisif este cu totul alta. El caută și găsește fericirea tocmai în această sfidare eroică a zeilor care l-au pedepsit. Își asumă destinul, acceptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nevoie de cineva care să, căruia să-i pot vorbi...,spuse amețit, necăjit, mâhnit. Dar ce se întâmplă, mai precis? Uite, eu am făcut planuri pentru a petrece vara cu familia cumnatei mele în Alpi. Și acum vine cu pretenția absurdă de a pleca din țară, cică vrea să vadă Europa! Și mă mai și înnebunește cu crizele ei de gelozie, cum că între mine și sora ei ar fi ceva! Prostii.... Nu te mai consuma atât. Dacă nu puteți ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
afectez; nu-mi iese. Apoi măcar să-i iau durerea, împărtășindu-i-o. Dar are ea nevoie, îi pasă ei? Și cât timp merg simt că obosesc, întrucât totul se învârte și nu știu, nu pot ajunge. Este absurd. Da, este absurdă ceața grea ce nu mă lasă să mă mișc, este absurd că nu mă văd prin ea, și este și mai absurd să nu pot ajunge unde vreau, întrucât nu înțeleg de ce nu ajung. De ce, dacă eu fac tot posibilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
animalele, care se apără doar de pericolul imediat, nouă ne e teamă de un absurd, un haos, dar nu de acela natural, ci de acela provocat de oameni. Căci iată, spațiul în care mă aflu eu acum e tot la fel de absurd și implacabil, dar așa e el, iar ceilalți se controlează și spațiul nu mă mai deranjează. Într-adevăr, dacă societatea ar deveni amenințătoare, cum ea stăpânește întreg globul, unde să-ți mai trăiești viața, cum să scapi? Dincolo de toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se adaptează strict biologic, și cu nevoia noastră patologică ne asortăm trupul și sufletul -de a ne găsi drumul, locul). Și în această îmbrățișare ce durează veșnic, îi transmit toată grija, iubirea, protecția mea, și el știe, și, în acest absurd, doar acest lucru îl susține, îl mângâie. Și pentru mine face același lucru. Și în această îmbrățișare: De vorbă cu o persoană: Nu, nu-nțeleg absolut nimic. Dar dacă simți nevoia să te explici, să știi că te ascult. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
iubiri, făurindu-și, astfel, modelul perfect de fată, la care privea cu aspirație. Își dorea să fie nici prea tânără, nici prea bătrână; nici prea înaltă, nici prea scundă; nici prea grasă, nici prea slabă ș.a.m.d. Dar era absurd și contrar cu totul bunului simț! Se pare, însă, că folosea cuvintele „absurd” și „perfect” ca sinonime. Prostul de el! Chiar nu știa că veșnica lege a selecției nu ține seama de modele? Însă avea să afle aceasta curând, căci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
frapante: pe de o parte, menținerea pedepsei cu moartea (cazul infamant al Statelor Unite), pe de altă parte, inițierea unor "războaie juste", menite a restabili echilibrul tulburat în chip "nedrept". George W. Bush ignoră, probabil, faptul că la originea neocruciadelor sale absurde din Afghanistan și din Irak stă strania și contestabila doctrină a lui justum bellum, expusă pe larg de Toma d'Aquino în Summa Theologiae și rafinată ulterior, printre alții, de Hugo Grotius, de Samuel Pufendorf și de Christian Wolff. Acest
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în teribile arcana coelestia) și fentarea grațioasă a legii se găsesc la loc de cinste. Astfel, îmi vine destul de greu să pricep febra activității de dragul activității, cu prețul sacrificiului vieții personale și afective, ori respectarea maniacală a regulilor celor mai absurde. Până la urmă, nebuni suntem și noi, balcanicii extravertiți, cu pretențiile noastre de trândăveală levantină, și ei, germanii sau niponii introvertiți, cu seriozitatea și cu politețea care te calcă pe nervi. Omul este mult prea profund pentru a se simți perfect
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dar nu de pe premise etico-teologice, ci în numele unui respect intrinsec față de viață. Prezentat ca act oarecum firesc, fără condiționări induse religios, suicidul își pierde din aură atunci când individul realizează că moartea voluntară nu aduce cu sine nici o soluție la problema absurdului aparent ce învăluie existența și că, dacă există o cale de ieșire din marasm, aceasta nu rezidă în abdicări timpurii. Personal, găsesc sinuciderea mai mult inestetică decât imorală. Dar altfel au stat lucrurile de-a lungul istoriei. A. Alvarez, în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai stranii. Iat-o îmbrăcată într-o cămășuță albă dantelată. "Vă rog" oare cum altfel s-ar putea traduce limbajul ceremonios pe care cei doi îl folosesc, deosebit de cel standard-neutru pe care îl adoptă prietenii între ei, decât prin acest absurd pronume de politețe? "vă rog să vă desfaceți puțin picioarele, haideți, vă rog, mama dumneavoastră nu va intra, nu vă fie teamă, faceți-mi pe plac". Ea ascultă, pierdută, mâna lui o ajută și, strecurată între genunchii crispați, o desface
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fabulos care, asemenea unei meduze tremurătoare cu mii de tentacule, inspirând și respirând în unison cu timpul eternității, concentrează în sine energia vitală a corpului unic japonez, a oricărui grup japonez, oricât de mic ar fi el, femeia alesese un absurd joc de mimă. Își cumpărase locul în grup cu prețul acestei minciuni grosolane, acestui fals care îi desfigura nu numai trupul, chinuit mă întrebam: cât oare poate rezista așa? Ea nu s-a gândit la asta? ci și sufletul, incapabil
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
infinit mai onest să admitem că respectăm, în egală măsură, toate religiile, dar că salvarea sufletelor noastre este o problemă care rămâne să fie dezbătută strict între noi și Divinitate. Pentru aceasta însă, avem permanent grijă să nu declanșăm neocruciade absurde, menite a recolta prozeliți, și să nu vă obosim pe dumneavoastră, lectori nevinovați, cu baroce detalii inutile. Pe scurt, pentru noi cel puțin, semantica adverbului "acasă" nu trebuie căutată nici în ideea de topos, nici în cea de religie, după cum
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
îi prevedea astfel sfârșitul, care, în opinia sa, va veni cu o siguranță "matematică". De aceea, îndruma populația să nu se neliniștească, dar atrăgea atenția că Biserica nu trebuia să rămână fără reacție, "să nu ia atitudine împotriva acestui obicei absurd și neuman, demn de sălbatici și barbari, iar nu de omenirea veacului XX, pretinsă civilizată, să nu combată reclama de bâlci ce se face cremațiunii"212. Aici rolul Bisericii devenea fundamental, această instituție având datoria sacră de a străjui tradiția
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de omenirea veacului XX, pretinsă civilizată, să nu combată reclama de bâlci ce se face cremațiunii"212. Aici rolul Bisericii devenea fundamental, această instituție având datoria sacră de a străjui tradiția și "să lupte cu ultima energie împotriva oricărei înnoiri absurde, frivole și vătămătoare de suflete"213. Deși aprecia deciziile sinodale din 1928 și 1933, ce au avut un rol de descurajare a cremațiunii, Mihălcescu opina că aceste măsuri erau încă insuficiente. Acest fapt se datora acțiunii cremaționiștilor care dibuiseră alte
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în artă, venirea în sine a forței și astfel consistența vieții, ci, dimpotrivă, ceea ce, ca punere la distanță de sine, trebuie să elimine coerența acestei consistențe și să o expulzeze de-a dreptul în dispersia și în diseminarea incoerentului și absurdului. Ireal deoarece în proiectul acestei expulzări, dacă acesta ar ajunge până la capăt, ar fi abolită tocmai realitatea afectului. Faptul că acest proiect nu ajunge la capăt și că afectul nu este niciodată descărcat de sine înseamnă: plictisul subzistă tot atâta vreme cât
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
vezi totuși că odată cu această trecere perpetuă de la o imagine la alta și de-a lungul seriilor lor schimbătoare mass-media își realizează esența? Actualul nu doar este incoerentul și insignifiantul, el trebuie să fie astfel. Cu cât televiziunea este mai absurdă, cu atât își împlinește mai bine menirea. Mijloacele de comunicare pervertesc tot ce ating. Dacă li se întâmplă să întâlnească în calea lor ceva important, chiar esențial o operă, o persoană, o Idee -, prin chiar faptul de a instala acest
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
comunicării se identifică cu actualizarea fenomenologică a cunoașterii de comunicat, în noeza sa și în noema sa. Teza unei transmiteri a cunoștințelor care să se producă independent de aceasta, de deținerea ei și de reactivarea sa în relația învățător-învățăcel este absurdă. Un pedagog ignorant este un cerc pătrat. Ce cunoaștere trebuie să transmită Universitatea în această transmitere care constă în co-repetarea de către educator și de către elev a cunoașterii transmise -, este cea de-a doua întrebare pe care ne-o punem, singura
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pare deplasată. Impactul principiului galilean nu se traduce numai prin refluxul disciplinelor literare, ci și, în interiorul fiecăreia dintre ele, prin subversiunea lor internă. Motivul acestei zdruncinări este general: de fiecare dată când se poate și în toate modurile posibile, chiar absurde, obiectul ultim al cercetării, adică umanitatea transcendentală a omului, se vede înlocuit, la capătul unei alunecări frauduloase de care nici măcar nu ne mai dăm seama, de un substituit oarecare care pretinde a fi echivalentul său dar a cărui alegere depinde
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sine, primește, dimpotrivă, o semnificație dogmatică, așa cum se întâmplă odată cu pozitivismul, filozofia este condamnată la moarte. Nu discutăm aici despre faptul că această eliminare dogmatică a subiectivității, și aceasta într-o problematică a cunoașterii a cărei esență este subiectivă, este absurdă, că ea conduce la fondatorul pozitivismului la o imensă contradicție care capătă forma revenirii masive a sentimentului în chiar acel loc de unde viața tocmai fusese alungată. Ne vom mulțumi să cercetăm soarta rezervată filozofiei în Universitatea neopozitivistă. În afara refluxului său
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fi făcut să se pună în locul ei, ca să își dea seama ce-ar fi însemnat pentru ea un copil în acele împrejurări... O cracă tăiată de sub picioare, și pentru ce? Nu erau ei destul de fericiți și așa? Desigur, nu era absurdă, mai târziu, după ce avea să își facă un nume, să devină o balerină de reputație națională și internațională, atunci da, puteau lua în calcul și o asemenea perspectivă. Avea să-i dăruiască un copil, cum să nu!... Și când avea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]