1,350 matches
-
mă duc și le cer să mă întorc de tot în țară, și nici așa nu cred că o să le fie prea comod. Oricum, a doua zi a venit rezolvarea situației noastre, și tot cu ajutorul lui Patrik. Propunerea lui friza absurdul. Se interesase și aflase că românii construiau un baraj în țară și că aveau niște chartere lunare cu tot felul de utilaje, și nu-mi cerea mie decât să-l conving pe atașatul comercial al ambasadei să transporte și el
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
văd greșeala, nu mai pot afla de unde a pornit. Îl ascult și-i dau dreptate. Nimic din viața omului nu-i face un sens cînd acesta gîndește asupra ei. Iar cînd încearcă s-o schimbe, să-și construiască destinul prin absurdul pe care l-a întrezărit, se transformă în titan. Mușcînd din veșnicie a pierdut însuși sîmburele rațiunii. Atunci a declanșat ura. Și gînditorul și animalul se vor grăbi să-l ucidă și să-i ascundă trupul. Pentru că tot ce le
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sa. Avea mereu impresia că nu era suficient, că parcă îi scăpase ceva, și atunci căuta alte articole prin tot felul de jurnale literare. Materialul critic putea fi grupat în câteva categorii: spațiul și timpul, tipologia personajelor, ironia, farsa și absurdul. De multe ori i se părea că ideile se contrazic, că un paragraf îl neutralizează pe celălalt, că în subtext există o puternică ironie, de parcă cineva ar fi avut intenția de a-și bate joc de narațiune și de lectorii
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
există lucruri ce nu pot fi definite și clasificate. Pe de altă parte, lumea de posibilități apare mereu deschisă. Este ceea ce readuce în față principiul semiozei nelimitate, apt să genereze noi și noi interpretări. Am putea înțelege de aici că absurdul însuși - sub forma celor incongruente - își face loc în noile enciclopedii ale istoriei cognitive. În textele de limbă latină, incongruens apare frecvent ca un sinonim pentru absurdum. Iar cele incongruente și discordante participă la configurarea unui nou speculum mentis în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
să dăm exemple de idei absurde, ne orientăm imediat către zona de viață a celuilalt, a celui străin, convinși fiind că acolo vom găsi destule absurdități elocvente, strălucitoare. s-a impus deja un reflex vechi, ce constă în a identifica absurdul ca atare în lumea mentală a celuilalt. Adică a celui străin de limba în care vorbim, de credințele noastre sau de timpul în care trăim. Când citești, să zicem, Despre viețile și doctrinele filozofilor de Diogenes Laertios (secolul al IIIlea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
prim“). Într un lagăr din îndepărtata Siberie, propoziția de mai sus, rostită de APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 107 unul dintre paznici atunci când sunt inspectați deținuții nume rotați cu grijă, spune cu totul altceva decât în textul analistului. Ea poate descoperi absurdul lumii nemijlocite, un adevărat coșmar istoric, însă sub alte motive decât cele logic formale. Dar o propoziție deosebit de simplă, „Cezar este strateg“? Este oare evidentă în privința sensului? Nicidecum, câtă vreme este rostită neutru și atemporal, asemeni acelor propoziții infantile ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
care îi este proprie. Trebuie privită „ca un fapt demn de atenție“, de care să te poți mira sau în fața căruia să fii neliniștit. De exemplu, ideea că unele întâmplări nu au nici o cauză poate să ne apară absurdă. Însă „absurdul“ ei se sprijină pe credința - ea însăși lipsită de sens - că orice se înscrie într-o înlănțuire sigură de cauze. În unele situații, vorbirea își schimbă neaș teptat jocul de care ține, deschide noi alternative, sensul și non sensul fiind
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
se naște din însăși acea indiferență ce poate să devină gravă, terifiantă. Este o indiferență care neliniștește, amenințătoare. În fața ei, ne asigură filozoful german, te întâmpină simpla lipsă de sens. Și, deo potrivă, ceea ce se opune cu violență posibilității sensului, absurdul însuși. Astfel întâlnită, natura ne apare absurdă în ea însăși, simplă dezlănțuire de forțe fără nici o măsură. Este însă suficient de clară această idee? Înainte de toate, este ea de înțeles, așa cum ne lasă aceste pagini să o aproximăm? Să admitem
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
din daneză de Adrian Arsinevici, Editura Symposion, Iași, 1994, p. 68. Va face trimitere la o celebră spusă atribuită o vreme lui Tertulian, credo quia absurdum, și deopotrivă la unele locuri biblice relevante în această privință.</ref> De această dată, absurdul survine ca limită APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 129 124. a celor cu sens. Transcende sfera comună a sensului și acele preocupări omenești prin care sensul se acordă sau se retrage. Mă gândesc, deopotrivă, la ceea ce se poate descoperi în actul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
o privință, infirmă ideea simplei absențe a sensului în cele petrecute. Cei doi, care au îngenuncheat atunci în chipul cel mai firesc, au resimțit sigur altceva decât puterea oarbă a naturii în simpla ei dezlănțuire. 18. Dorința de a exprima absurdul ca atare Ca într-un fel de întrecere retorică, atemporală, s-au formulat propoziții absurde sub cele mai variate intenții. Un exemplu bine cunoscut este cel oferit de Noam Chomsky, mult reluat în scolastica acestui timp: „Colorless green ideas sleep
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
răspunde. Într-adevăr, este posibilă exprimarea a APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 137 135. 136. ceva absurd la orice nivel al limbii? Luând în seamă distincția pe care o face Coșeriu între desemnare, semnificație și sens, ce s-ar putea spune? Absurdul ar surveni la nivelul desemnării, ca incongruență totală între termeni („teorie gri“, „auriu verde“). La nivelul semnificației însă importă corectitudinea sau incorectitudinea celor spuse. Iar la nivelul sensului, adecvarea și inadecvarea lor. Ce rezultă de aici? Cele absurde nu sunt
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
trebui gândit altfel, consideră Noica. „Este deci absurd să spunem: omul e și altceva decât o ființă rațională. Fiind ceva rațional, el este tot ce este, chiar și ce, aparent, va fi el dincolo de rațiune. Omul e rațional chiar în absurdul său, chiar în exces. De aceea e și absurd (se poate sinucide, de pildă), pentru că e rațional. Cele ale firii nu sunt absurde, nu cunosc nici o formă de-a absurdului nostru uman.“<ref id="141">Ibidem, p. 121.</ref> Merită
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
formă de-a absurdului nostru uman.“<ref id="141">Ibidem, p. 121.</ref> Merită atenție această din urmă precizare, căci lasă a se vedea un alt înțeles al termenilor în discuție. Reiau ceea ce afirmă Coșeriu în paginile sale, anume că absurdul poate fi gândit și exprimat ca atare. Mai mult încă, exprimarea sa poate să-i producă bucurie celui care o face inspi rat, poate să-i satisfacă o anume dorință. Rudolf Otto vorbește la un moment dat despre farmecul deosebit
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
altă accepțiune decât cea comună. După cum singur spune, sunt utilizate „în virtutea unei anumite analogii“, încât „oferă posibilitatea de a desemna lucrul în atenție fără al epuiza cu adevărat“<ref id="143">Ibidem, p. 34.</ref>. Voi reține de aici că absurdul - în accepțiunea sa secundă, așa cum se anunță într-o povestire - poate fi oricând căutat ca sursă de uimire și de bucurie. În cele din urmă, s-ar putea formula o întrebare în marginea scandalului. Dacă absurdul poate fi gândit, atunci
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
reține de aici că absurdul - în accepțiunea sa secundă, așa cum se anunță într-o povestire - poate fi oricând căutat ca sursă de uimire și de bucurie. În cele din urmă, s-ar putea formula o întrebare în marginea scandalului. Dacă absurdul poate fi gândit, atunci există doar un mod de a gândi cele absurde, sau și un mod absurd de gândire? Întrebarea își află un impuls chiar în zona vorbirii: absurdul poate fi exprimat, ceea ce înseamnă că există atât un mod
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
s-ar putea formula o întrebare în marginea scandalului. Dacă absurdul poate fi gândit, atunci există doar un mod de a gândi cele absurde, sau și un mod absurd de gândire? Întrebarea își află un impuls chiar în zona vorbirii: absurdul poate fi exprimat, ceea ce înseamnă că există atât un mod de a exprima cele absurde, cât și un mod absurd de exprimare. Coșeriu îndrăznește să folosească expresia „gândire absurdă“ („lingvistul admite și suspendarea «extravagantă» [...], cu condiția să existe o coerență
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vieții te poate aduce în acel loc în care o asemenea spusă vine să lumineze partea ascunsă a istoriei omenești. Sau partea obscură a scenei de teatru pe care lumea însăși o reprezintă, după cum lasă a se înțelege scriitorul spaniol. Absurdul pe care-l invocă nu este cel la care se referă simțul comun sau logica celor patru principii. Iar descoperirea sa nu înseamnă abandonul rațiunii, ci orientează privirea către acea dispută realmente dramatică și indecisă pe care o reprezintă viața
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
explorează lumea paradoxului într-o altă manieră decât cea logică, intuind excelent sensul său existențial și religios. Într-un loc din Fărâme filozofice, va relua în formă abreviată o sentință mai veche atribuită lui Tertulian. „Intelectul zice că paradoxul este absurdul, ceea ce nui decât o maimuțăreală, fiindcă paradoxul e paradox, quia absurdum. Ofensa rămâne în afara para doxului și păstrează probabilitatea, în timp ce paradoxul este cel mai improbabil.“ Revin de aceea la câteva pagini din scrierile sale, în care paradoxul, invocat explicit, aduce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în cu totul altă privință. Nebunia despre care vorbește el când se referă la clipă și nebunia clipei înseși sunt două lucruri complet diferite. „Exprimarea ofensei este: clipa e nebunie, paradoxul e nebunie; ceea ce paradoxul pretinde este că intelectul este absurdul, ce repetă însă ofensa printr-o rezonanță, ca un ecou.“ Pentru intelect, paradoxul și clipa înseamnă simplă nebunie. Însă în lumina paradoxului, tocmai adevărul acestui intelect se reduce la nebunie. Nu e vorba aici de două oglinzi care, cu formele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și clipa înseamnă simplă nebunie. Însă în lumina paradoxului, tocmai adevărul acestui intelect se reduce la nebunie. Nu e vorba aici de două oglinzi care, cu formele lor diferite, ar sta față în față și fiecare din ele ar descoperi absurdul celeilalte. Căci ofensa este doar starea intelectului ajuns în paradox, fără asumarea acestuia. Iar clipa, cu puterea ei de transfigurare, îi rămâne exterioară, paradoxul însuși îi rămâne ex terior. Intelectul nu poate lua pe cont propriu așa ceva, nici paradoxul și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
paradox, fără asumarea acestuia. Iar clipa, cu puterea ei de transfigurare, îi rămâne exterioară, paradoxul însuși îi rămâne ex terior. Intelectul nu poate lua pe cont propriu așa ceva, nici paradoxul și nici clipa în care acesta survine. Nu poate admite „absurdul“ acestei clipe („paradoxul a făcut din intelect absurdul însuși“, afirmă Kierkegaard aici). Nu se poate situa la distanță de ceea ce proferează logica obișnuită a gândirii. 172 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 177. În acest loc, Kierkegaard îl întâlnește - și nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ei de transfigurare, îi rămâne exterioară, paradoxul însuși îi rămâne ex terior. Intelectul nu poate lua pe cont propriu așa ceva, nici paradoxul și nici clipa în care acesta survine. Nu poate admite „absurdul“ acestei clipe („paradoxul a făcut din intelect absurdul însuși“, afirmă Kierkegaard aici). Nu se poate situa la distanță de ceea ce proferează logica obișnuită a gândirii. 172 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 177. În acest loc, Kierkegaard îl întâlnește - și nu doar în literă - pe Tertulian din Cartagina. Referința
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
învățatului creștin este ușor de sesizat. „Ofensa rămâ ne deci în afara paradoxului, iar motivul ei este quia absurdum; intelectul nu a observat asta, însă a observato para doxul, care se ia acum după mărturia ofensei. Intelectul zice că paradoxul este absurdul, ceea ce nui decât o maimuțăreală, fiindcă paradoxul e paradox, quia absurdum. Ofensa rămâne în afara paradoxului și păstrează probabilitatea, în timp ce paradoxul este cel mai improbabil.“ Nu expresia în latină, reluată aici de două ori, ne trimite la ceea ce i s-a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
singur cu paradoxul, este admirabil înfățișată. O poți recunoaște la fel de bine și astăzi, căci între timp nu s-a schimbat aproape nimic. De altfel, nu cred că se poate învăța ceva cu privire la cele absurde. „Intelec tul zice că paradoxul este absurdul, ceea ce nui decât o maimuțăreală, fiindcă paradoxul e paradox, quia absurdum. Ofensa rămâne în afara paradoxului și păstrează probabilitatea, în timp ce paradoxul este cel mai improbabil.“ Cam același lucru afli și astăzi, chiar în forme mai abrupte. Înțelegerea față de acest quia absurdum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
o vizibilă simpatie. Anticipează în acest fel o mișcare nouă a gândirii, dinspre figura lui Socrate către cea a lui Diogene cinicul. Acest grec a reușit să-i șocheze pe cei apropiați cu PARADOX ȘI NONSENS 177 181. 182. 183. absurdul unor atitudini naturale, firești. La un moment dat a ținut să le arate unor prieteni că mișcarea, deși contradictorie pentru mintea noastră, este nemijlocit reală. După ce ascultă ce spun ceilalți, deodată, „fără să scoată un cuvințel, se învârti doar, de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]