1,220 matches
-
și nu va fi în stare să redea ceva din sublimitatea acestui spectacol. Și cu toate acestea, câte suflete nu încremenesc în vraja negrăită a contemplării lui! Am putea să înmulțim oricât aceste exemple. Dar e suficient pentru a demonstra absurditatea esteticii moderne, care ofensează cu asemenea idei magnifica frumusețe a naturii. E foarte adevărat că natura poate fi considerată cu un ochi educat artistic. Acesta e însă cazul unei minorități rafinate de cultură. El nu se aplică la aspectele mărețe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
făuritori de artă, convergente în recunoașterea unei misiuni de înnobilare și de regenerare prin frumos, întemeindu-se, între altele, și pe această conștiință a geniului, anumiți filosofi și teoreticieni estetici au exagerat o, preconizând substituirea religiei prin artă. Cu toată absurditatea lui legată de imposibilitatea traducerii în fapt, estetismul absolutist se întemeiază, netăgăduit, pe ideea puterii morale, pe care o atribuie artei, sau pe ideea funcțiunii ei sociale. Dar trebuie să observăm că tot din sfera gândirii și artei laice s-
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dintre cauzele multiple și efectele posibile; - abilități de înțelegere a relației exprimate prin simboluri (matematică, fizică, chimie); - utilizarea fină și nuanțată a limbajului; - capacitatea de analiză abstractă și de definire a fenomenelor aparent foarte dificile; - capacitatea de a sesiza ușor absurditatea; - capacitatea de a colecta informații; - capacitatea de a evalua șanse și de a organiza predicții plauzibile (U. Șchiopu, E. Verza, 1981, p. 200). În ceea ce privește învățarea, Piaget semnalează faptul că, după 10 ani, gândirea are tendința de a genera și explora
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
1985: Lupul frică n-are de mii și sute de oi; 1986: Lupul și singur fiind, nu se sperie de mii și sute de oi). La fel se întâmplă cu încercarea de a "neutraliza" această opoziție, fenomen care fie denotă absurditatea (A8048: Lup, și moș oilor, unde s-a mai văzut?), fie evocă timpuri imemoriale, mitice chiar (2058: De când se luau de gât lupii și mieii; 2059: De când lupul era cățel și se juca de-a baba-oarba cu mielușeii). De aici
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Reményi etc.) și să-și exprime considerația față de creatorii din partea de sud a Transilvaniei (Kacsó Sándor, Szemlér Ferenc, Olosz Lajos, Vita Zsigmond). Datorită acestui fel anume de a-i publica pe scriitorii transilvani, s-a scos, din nou, în evidență, absurditatea împărțirii Transilvaniei. Deși cei din comunitatea intelectuală nu făceau politică și, în mod conștient, încercau să se țină la distanță de problemele sociale, ei nu puteau omite spiritul epocii. Palatinus József, ziarist de extremă dreapta, a publicat, în aprilie 1942
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
și Artelor, Al. Lapedatu, ținut în Senat, cu ocazia votării legii prin care s-au stabilit atribuțiile patriarhului-regent, precum și soluția intermediară pe care acesta a propus-o: suspendarea funcției de patriarh, Nae Ionescu dovedește o dată în plus, pe baza canoanelor, absurditatea situației, întrucât suspendarea temporară a unui patriarh este o inovație surprinzătoare, neîngăduită de spiritul Bisericii și de canoane. Alegerea unei fețe bisericești pentru îndeplinirea anumitor funcții ecleziastice nu este numai o operație lumească, ci ea include și un element de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
aici, în zilele următoare, că punctual de vedere științific în așezarea Paștilor este o aberație condamnată în chip lămurit de Predanie; că hotărârea Sinodului este necanonică și că poartă toate stigmatele unui act schismatic, că ea închide o sumă de absurdități dogmatice și că numai motive extrabisericești au putut îndemna la un asemenea pas greșit". 8 Paul Sterian, Între isimerie și echinocțiu, în "Cuvântul", an V, nr. 1356, 30 ianuarie 1929, pp. 1-2. 9 George Racoveanu, Necanonicitatea hotărârii sinodale, în "Cuvântul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
favorită este, cum vedeți bine, o imagine care simbolizează cu cea mai originală exactitate doctrina "revenirii perpetue" a acelorași forme de existență - die ewige Wiederkunft a lui Nietzsche. Totodată ea rezumă o atitudine de o rară cumințenie în fața cauzalității și absurdităților în care ea ne învăluie. Cu genială pornire mintea română se transportă la cauza cea mare și esențială, și dintr-o lovitură taie firul explicațiilor obositoare". Nici diletantul, indiferentul de domeniul în care exersează, nu scapă de cerneala acidă a
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
descifrări ale manuscriptelor lui Eminescu, - (cît de "ipotetice" sunt unele se va vedea în paginile următoare) -, n-ar fi adus și informații, de cari un cercetător serios va trebui să ție seama. Acestea însă sunt înecate într-un noian de absurdități și inexactități". În spiritul disciplinei clasice se impunea publicarea integrală a operei eminesciene și apoi ar fi urmat studierea ei critică, or, cum consemnează I.E. Torouțiu: "S-a procedat anapoda, căci arareori ne-a fost dat să întîlnim un caz
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
provizoriu, nimic definitiv. De aceea pentru el moartea este o întîmplare lipsită de sens. Și pentru că moartea e lipsită de sens, e absurdă și viața sa ca atare, care tocmai prin "progresivitatea" sa lipsită de sens etichetează și moartea ca absurditate". Sînt remarci care cer o limpezire, dacă progresul are un sens dincolo de tehnică, dacă îl punem în slujba științei, în acest caz ea mai poate deveni o vocație cu sens? După această interogație urmează o alta, cu mai adînci rezonanțe
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
că se pot juca „de-a amăgitul” cu Dumnezeu. Cât despre formula “câte rele pe pământ, toate le-am făcut”, pe care unii o spun la spovedanie crezând că prin asta ei de fapt Își spun toate păcatele, este o absurditate. Rușinea pe care o simțim spunându-ne păcatele În Taina Spovedaniei este binevenită, face și ea parte din această Taină, căci mai bine să ne fie rușine de un singur om, preotul duhovnic, și prin spovedanie să scăpăm de acel
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92296]
-
avea haz. Am să iau ca reper istoric, domnia regelui Ptolomeu Filadelful(285-246 î.e.n.) cînd încearcă a sugera scrisorica ivritului că s-ar fi petrecut pățania. Atunci regatul Egiptului avea în hotarele sale Iudeea și Gaza. și ar fi o absurditate ca regele să trimită o delegație cu mare pompă să îi roage pe niște pîrliți de supuși să îndeplineas- că o poruncă dată de el. Mai este și aspectul cultural al scrisorii, grecii disprețuiau toate culturile celorlalte popoarele pe care
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
dovedesc tezele absolutismului, cum ar fi constituirea tribunalelor sau chemarea parlamentului. Acestea au fost întotdeauna constituite sau chemate pentru a servi puterii regale și au avut întotdeauna un caracter provizoriu și derivat. Ideea unui parlament permanent este, prin urmare, o absurditate. 1.2.2. Dreptul natural absolutist. Hobbes La fel ca Filmer, Thomas Hobbes a fost un susținător al monarhiei absolute. În 1640 a trebuit să se exileze în Franța, din cauză că susținuse monarhia absolută în timpul războiului civil. El a fost probabil
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și asta îi va putea fi de folos pentru propria lui salvare. Fiecare individ este responsabil pentru mântuirea personală, iar intervenția autorităților publice în chestiuni ce țin de libertatea convingerilor este nu numai o încălcare a dreptății, dar și o absurditate. Locke nu spune nimic despre dreptul de rezistență al supușilor față de un eventual abuz al suveranului în chestiunile religioase. El consideră că supușii au datoria de a se supune suveranului, dar vorbește despre "supunere pasivă". Această formă de supunere înseamnă
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
sângeroase din 1991-1992 și pentru separatismele actuale din cadrul Republicii Moldova, poate și de starea lamentabilă a economiei. În sfârșit, pe site-urile administrate de cercurile procomuniste de la Chișinău, circulă în ultima vreme următoarea lozincă: „6 secole de luptă împotriva româno-fascismului”. Absurditatea acestei formulări nu cred că mai trebuie comentată. Se pune întrebarea, întrucât adepții comunismului din Republica Moldova acuză minoritatea românească că ar dori să românizeze majoritatea moldovenească, cum se poate realiza românizarea unui popor pentru care până și cei mai acerbi
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
a acceptării CSI, sub masca democrației invocată în formă, dar batjocorită în fond” și „suntem în fața unui vârfuleț de aisberg retardat ideologic, ce caută o supraviețuire cu orice preț în fața avalanșei greu de stăvilit a poporului spre libertate”. Cât despre absurditatea tezei susținută de Moldovan alias Stati și de alți ideologi moldoveniști, conform căreia la baza alipirii Basarabiei stă acordul din 28 iunie 1940, consfințit în această formă la Paris în 1947, ei fac abstracție totală de la situația geo-politică din iunie
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
nu înainte însă de a menționa faptul că același Vasile Stati este autorul unui Dicționar moldovenesc românesc, publicat în 2003 și despre care însuși Ion Bărbuță, directorul Institutului de Lingvistică din cadrul Academiei de Științe a Moldovei, spunea că este „o absurditate, servind scopuri politice”. Ne punem însă fireasca întrebare, de ce a scris Vasile Stati Istoria Moldovei în limba română și nu în cea moldovenească sau, altfel numită, moldovană, conform dicționarului pe care probabil îl avea în pregătire pentru a fi publicat
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
care se roagă neîncetat. Cel care crede, se surprinde adeseori adresând, în gând, un crâmpei de rugăciune. La vreme de bucurie, ori la necaz, omul dă semne de credință. Dacă n-ar crede în Dumnezeu, rugăciunea omului ar fi o absurditate. Ar fi vorbire de unul singur, monolog fără sens sau dialog absurd. Despre cei care vorbesc fără interlocutor, zicem de obicei, că nu sunt întregi la minte. Pe cel ce se roagă, îl salvează de la această acuzație credința lui neîndoielnică
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Ideile au și o forță energetică intrinsecă. A vorbi, de pildă, despre libertate, democrație, drepturile omului etc. și a nu face nimic, chiar nimic, pentru a încerca, fie și într-o mică măsură, realizarea lor, este un nonsens, chiar o absurditate. Evident, un ideolog nu este neapărat și un om politic și, cu atât mai puțin, un elector de mase. Dar el nu poate să nu tragă, într-un spirit de consecvență logică, și unele concluzii de ordin practic. însuși faptul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de aproape sau de departe, cu mișcările de rezistență; ei au avut cel puțin un nepot în maquis. în felul acesta, în mediile literare a scrie și a fi rezistent au devenit sinonime 2. Ceea ce, în mod evident, constituie o absurditate. întreaga cultură făcută sub regimul Ceaușescu devine astfel de... rezistență. Unul din cele mai radicale proteste împotriva acestei aberații, al lui Virgil Ardeleanu, Rezistența prin cultură datează din aprilie 1991 3. Deci, dintr-o perioadă când fenomenul nu căpătase încă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cointeresări, de ipocrizii și ambiguități, de simulări și chiar farse administrative. Toate acestea amortizau, într-o oarecare măsură și de la caz la caz (căci în România totul a fost, este și, probabil, va rămâne multă vreme extrem de personalizat), șocurile și absurditățile venite de sus. Vom aminti, poate, altădată, cu titlu de exemplu precis, în detalii, condițiile adesea rocambolești în care am editat, între 1973-1980, Cahiers roumains d'ătudes littăraires, de departe cea mai deschisă și mai europeană publicație românească în limbi
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dar ne-a dat și o mare satisfacție: Uităm că, în momentul de față, în cultură, nu avem alt monument decât... ziarele, puzderia de ziare scrise în cea mai trivială limbă. Nu preconizăm, pe de altă parte, câtuși de puțin absurditatea transformării tuturor publiciștilor (și deci a întregii publicistici române), în mari erudiți, mari savanți, în șoareci imbatabili de bibliotecă. Departe de noi această idee cel puțin extravagantă. Ceea ce sugerăm pentru ieșirea din criză, în această fază de tranziție (ne-am
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a populației se modifică. De unde și importante mutații spirituale. în același timp, este de-a dreptul absurdă respingerea întregii culturi urbane pe criterii exclusiviste, pretins specifiste. A pluti, a ne reîntoarce mai ales, în plină utopie paseistă ruralist-folclorică, este o absurditate. Și, de ce, în definitiv, orașul românesc n-ar fi, prin totalitatea noilor sale experiențe, nu mai puțin specific? Se admite, de altfel, că acest specific evoluează, se îmbogățește prin note și nuanțe noi. Și el este, în definitiv, un produs
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în ambele direcții (...) Gore trece din prezent în trecut " (această parataxă a lumilor contrafactuale se întâlnește și în alte proze ale lui Eliade). Deși cele două lumi se întâlnesc și sunt evidente "numeroase comportări evidente ale spațiului sau ale timpului, absurdități din punctul de vedere al legilor fizicii", nu există niciun indiciu "în privința cauzelor, care să joace rolul unui semnal"227. La ieșire, își dă seama "că-l orbise lumina soarelui și că umblase în neștire, fără să se uite unde
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
frecvente afirmații de genul "Cercul este o elipsă cu distanța dintre focare egală cu zero". Aici avem două contradicții: "cercul este o elipsă" și "distanță egală cu zero". Care este secretul unei astfel de afirmații? Prima pare că este o absurditate, o imposibilitate. Această eroare e, însă, corectată printr-o afirmație tot imposibilă, adică printr-o contra-eroare. Întreaga expresie apare ca un echilibru între un dezacord logic și un contra-dezacord. În felul acesta, contradicția este întrebuințată ca procedeu. Diferența față de metoda
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]