1,631 matches
-
independent de ceea ce se spune la 4.112, va putea fi înțeleasă în sensul că „deasupra sau dedesubtul științelor naturii“ stau tot propoziții, chiar dacă propoziții diferite de cele ale științelor naturii. În multe lucrări de comentariu și exegeză consacrate Tractatus-ului abundă exprimări semnificative din acest punct de vedere, ca „teorie a imaginii“ sau „doctrina a ceea ce se arată“. Doar prejudecata, pe care am ajuns să nu o mai recunoaștem drept o prejudecată, că orice contribuție filozofică trebuie să fie de natură
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ne situăm în acea perspectivă care ne îngăduie să vedem că folosirea multor cuvinte este tot atât de diversă ca și folosirea pe care o dăm banilor, atunci întrebări de tipul „Ce este propoziția?“, „Ce este timpul?“, „Ce este binele?“, întrebările care abundă în cărțile de filozofie, vor înceta să fie pentru noi întrebări importante. Odată cu aceasta, toate acele confuzii, dileme, încurcături și controverse pe care le provoacă încercările persistente ale filozofilor de a găsi răspunsul presupus corect la asemenea întrebări vor dispărea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
rezultatelor sale, măsurate prin raportare la însemnătatea și dificultatea obiectivului pe care îl urmărește. Dar și conștiința cât de important este totuși să facă ceea ce este în stare să facă în această privință. Prin descrierile unor situații adesea imaginare care abundă în multe dintre însemnările lui Wittgenstein, cititorul devine mai conștient de impulsuri și înclinații spontane ale gândirii sale. Însușirea remarcabilă a acestor descrieri este că ele sunt în măsură să arate că asemenea impulsuri și înclinații nu sunt câtuși de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
didactice, apologetul cosmografiei și al riturilor sacrificiale, în fine, zeul cunoașterii secretelor divine, amintește cumulul sugestiv de trimiteri directe ori aluzive la oracular și alchimic. Cititorii rafinați, degustători de intertextualitate savantă, vor sesiza, de bună seamă, că volumele lui Pendefunda abundă în referințe mitologice (Osiris, Urania, Cronos, Zeus, Apollo sau desigur, Mercur, adică Hermes) și citate latinești prin care sunt esențializate treptele, mijloacele sau principiile transformării alchimice (solve et coagula, ora et labora, albedo, nigredo, rubificatio). Adică, pentru neinițiații în tainele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a propriei ființe poate constitui limanul acestei automachii sau faceri de sine"), într-un discurs specific ce își arată la rândul său, fără rezerve, natura duală despre care vorbeam mai sus. Inclusiv într-un teritoriu liric presupus maiestuos, în care abundă realități esențiale ale ființei (ceea ce se marchează inclusiv prin utilizarea majusculelor ca Soare, Înălțime, Adâncime, Pământul, Oceanul etc.). Ajuns în fața uneia dintre "ușile oarbe ale tăcerilor", călătorul obsedat de Poarta Învierii și lumina mântuitoare cade într-un somn greu, nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
L'OEuvre. Claude se sinucide în fața tabloului sau, simbol monstruos al femeii-oraș, pe care nu a știut să-l descifreze. Pentru frații Goncourt femeia prezintă un pericol, un risc de nefericire, o simplă pierdere de timp pentru artist. Românul naturalist abundă în personaje că Germinie Lacerteux sau Gervaise Macquart, pentru care muncă socială nu constituie încă o istorie, ci o nouă aservire. Românul de la sfârșitul secolului al XIX-lea prezintă o listă întreaga de neajunsuri ale femeilor. Acestea ar fi: egoismul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
seducător, care destabilizează interlocutorul de gen masculin. Caracterul enigmatic bulversează interlocutorul, Pariziana devine un model prin manieră condescendenta de a accepta și manieră politicoasa de a refuza. Ea știe când să spună "da", când să spună "nu". Limbajul Parizienei nu abundă în explicații, el ține de momentele de suspans și de tensiune ale discursului 367. Zâmbetul politicos însoțește și dezorientează. Un anumit joc în relațiile umane se manifestă și în limbaj. Teatralizarea vorbirii Parizienei se exprimă prin tonalitate, dialoguri intime, tentația
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și note de George Volceanov. Tabel cronologic și studiu introductiv de Dumitru Dorobăț. Colecția Opera Magna, Institutul European, Iași, 2005. Răzbunare și disimulare Romanticul american Edgar Allan Poe a ajuns celebru, mai ales post mortem, pentru povestirile lui tenebroase, ce abundă în omucideri teratologice. Una foarte scurtă de altfel -, The Cask of Amontillado/Balerca de Amontillado pe numele ei, își propune ceva mai mult decît să relateze etapele unui asasinat monstruos. Vrea să descrie detaliile crimei perfecte. Să urmărim împreună fazele
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mică ruptură reprezentațională se produce în momentul începerii aventurilor pe Jane Guy, povestirea devenind ceva mai profesională, mai aplecată asupra detaliului marinăresc și făcînd, prezumtiv, intrarea în scenă a omului mării (Pym). Supoziția nu rezistă, însă, în totalitate. Detaliile tehnice abundă și în aventurile de pe Ariel și Grampus. În ciuda asigurărilor date de Pym la începutul cărții, textul și existența se suprapun ulterior pînă la indistinct, realul devenind ficțional, iar ficționalul funcționînd ca adevăr. Întorcîndu-ne la naratorul Pym, să remarcăm faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
la profesionalismul și maturitatea de pe Grampus și, ulterior, Jane Guy. Surprinzătoare este însă natura faptelor prezentate. Dacă la început acestea sînt însoțite de nenumărate detalii științifice, menite să le verifice autenticitatea, spre sfîrșit, ele cresc în dimensiunea lor fabuloasă și abundă în elemente supranaturale. Oricine observă diferența uriașă între maniera științifică, scrupuloasă, cu care naratorul prezintă cauzalitatea tuturor incidentelor neobișnuite pe care le trăiește în cala vasului Grampus din prima jumătate a romanului și stilul exaltat, aproape oniric, sub impactul căruia
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
la același Booker Prize), Saturday/Sîmbătă (2005, James Tait Black Memorial Prize) -, ar avea surpriza unei descoperiri para doxale. Un autor cu o viață de telenovelă "sublimează" foarte puțin (aproape deloc!) în operă din propriul tumult existențial. Proza lui McEwan abundă în analiză (intros pecție, investigație psihologică, excurs meditativ etc.), lăsînd "acțiunea" (căutată de cititorul consumerismului actual!) pe planul secund. Faptul nu se încadrează, repet, în așteptările celor care acordă prioritate biograficului în ficțional. CBE (Commander of the British Empire), laureat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
favorizată de practică, dar și firea omului sunt acelea care au făcut din posesorul unei diplome de "Doctor în Medicină și Chirurgie" (cu o teză din acest din urmă domeniu) unul dintre pionierii homeopatiei și medicinii naturiste în România (memorialistica abundă în relatări despre importanța pe care o acorda Voiculescu tratamentului naturist, dar și psihologic al bolnavilor). 1.1. Competența lingvistică 1.1.1. Titlul " Toate leacurile la îndemână" este explicat de Voiculescu în prefața intitulată "Cuvânt de lămurire": dicționarul respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de slăbit (autentic). Cum e posibil să se propună oamenilor mesaje atât de contradictorii? Ajungi să devii schizofren. A mânca sau a nu mânca? A slăbi sau a te îngrășa? Poate amândouă în același timp. În general televiziunea (și revistele) abundă în prezentări nerealiste ale femeii, promovând manechinele foarte slabe, siluetele zvelte și eterice. Dar, în același mod, incită la mâncare și nu întotdeauna la mâncăruri ușoare: fast-food, ciocolată, cartofi prăjiți congelați sau chipsuri etc. Cum poate reacționa mintea omului la
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
un gen suficient de rar pentru a-mi atrage și mai mult atenția nu poate decît să mă incite să fiu cu băgare de seamă. "Friedrich Nietzsche o fi Halal?" Genul acesta de întrebări, pe jumătate ludice, pe jumătate grave abundă în romanul scriitoarei Emmanuelle Pireyre, distins cu unul din cele șase mari premii literare franceze, Médicis pe 2012. Intitulată ironic Féerie générale, această nouă scriere a lyonezei de 43 de ani este imposibil de clasat. E drept că sunt vreo
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
falsă și tot așa pînă la surpriza finală, cînd ți-e dat să afli că, de fapt, nu a fost niciodată vorba de doi gemeni... ci de un singur personaj, că acel "noi" desemna un "eu"). Aluziile și frazele echivoce abundă, copiii, epocile, locurile se amestecă rupînd orice armonie livrescă sau pact interpretativ, descurajînd orice lectură lineară și monocordă. Ajungem aproape de graniță. Îi spunem Tatei să se întindă în spatele copacului cel înalt și să nu se miște. În curînd, la cîțiva
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
autobiografic, Roussy își bate joc de pactul romanesc în spiritul căruia cititorul ar fi cufundat, de la primul rînd, într-o lume ficțională logică și predictibilă în interiorul unui cadru dat. Or, scriitura crudă și scenele scabroase, de o oroare gratuită, care abundă în cele două principale romane ale sale Du sang sur la chair d'une pomme (Un înger care plînge) și Mon père est un fantôme (Tatăl meu e o fantomă) țin mai mult de o succesiune video de flashuri cinice
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
astfel, discursul filosofic va crea efecte estetice ce vor putea fi lecturate literar, iar discursul literar va produce o creștere a inteligibilității lumii, condiției omului etc., ce poate fi interpretată din perspectivă filosofică. Postmodernii au exacerbat aceste indiferențieri, romanele postmoderne abundând de problematici de natură filosofic-existențialistă, în timp ce scriitura filosofică a îmbrățișat o gamă largă de efecte literar-estetice, pe care le-a pus în aplicare în textele contemporane. O altă problematică valoroasă care apare în cadrul acestei discuții este aceea care reconectează postmodernismul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
știi să dispari. Nu servește la nimic să trăiești, trebuie să știi să seduci"519. Modul de dispariție, împreună cu sfidarea, conturează acum profilul seducției. Pentru Herman Parret 520, această fază rituală permite realizarea a numeroase trimiteri către opera grecilor, care abundă în figuri ale metaforei seducției. Mai mult decât atât, epoca elină ar deține, prin excelență, expunerea cea mai adecvată a acestei etape aurorale, deși, precizează Parret, orice text deține un anumit grad de transparență alcătuit din persuasiune, manipulare și seducție
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ale acesteia. Cele trei texte la care mă voi referi sunt Über das Programm der kommenden Philosophie (1918), Der Begriff der Kunstkritik in der deutschen Romantik (1920) și prologul la Ursprung des deutschen Trauerspiels (1928). Deși notațiile cu caracter epistemologic abundă, de fapt, în scrierile, fie ele și mai reduse ca dimensiuni, ale lui Benjamin, cele trei invocate aici prezintă cu precădere un discurs sistematic, construit în dialog cu autori și tradiții ale gândirii europene. Imposibil de clasat în paradigme sau
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ei felin, alteori predomină elementul ofidian sau, ca în acest caz, elementul aviar devine preponderent. În ciuda naturii de prădător nocturn a bufniței, conotația malefică pare să lipsească. De asemenea, lipsește acea litigioasă ambiguitate sexuală a sfincșilor și himerelor decadente, care abundă în pictura de sensibilitate simbolistă de la Gustave Moreau la Franz von Stück, de la Alexandre Séon la Jacek Malczewski. Sculptorul pare să se fi detașat de codul simbolico-mitologic consacrat, prin care bufnița o desemnează emblematic pe zeița Pallas Atena, pentru a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o hipersensibilitate ostentatorie. Și într-un caz și în celălalt, isteria devine expresia unei patologii asimilată feminității. "Această anatomie frenetică este în fapt limitată la corpul feminin și apare ca o contraparte a unui alt versant al iconografiei simboliste, unde abundă figurile de sfinți și de prințese îndepărtate, embleme ale castității și ale calmului meditativ. Efigiilor purității, mamă, logodnică, soție li se opunea astfel o feminitate perversă, care a cunoscut în literatura epocii o bogăție cu totul specială"357. Feminitatea circumscrisă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simultană spre spațiul ilimitat al visului și al unor libertăți de neconceput. Cât despre instrumentele muzicale, Hans Hofstätter consideră chiar că "o trăsătură la fel de evidentă în imaginile simboliste este reprezentarea frecventă de instrumente muzicale"390. Lirele (ca simbol al poeziei) abundă în pictura simbolist-decadentă, în special în relație cu Orfeu, ilustrativ pentru lirismul care se degajă din pictura și literatura decadentă sau simbolistă. Orfeu, fiul muzei poeziei și al elocinței, Caliope, și al lui Eagru, regele Traciei, devine una dintre figurile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sunt mesianici, sunt narcisiști. Telespectatorul trebuie să știe asta, să fie circumspect și să știe că povestea poate fi spusă și din alt unghi. Care sunt calitățile sau criteriile după care ar trebui apreciat un documentar sau un reportaj? Televiziunea abundă acum de documentare. S-ar putea ca, dincolo de ultraspecializarea acestui gen, să asistăm și la manelizarea sa. Chiar în interiorul documentarului se specializează, vezi, de exemplu, Animal Planet sau History Channel. Cred că subiectul asigură 80%-90% din succesul unei producții
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
În erupția Timpurilor moderne, totul pare a fi haos și conflict: lupte între clase, lupte între state, lupte între religii, lupte între idei. Antagonismele, cu instabilitățile și răsturnările lor, se fac simțite pretutindeni. Războaiele devin consubstanțiale statelor naționale. Crizele economice abundă. Aurul care se revarsă dinspre America aduce belșug, distrugere, delir. Or, așa cum au arătat, pornind de la puncte de vedere diferite, Joseph Needham și Jean Baechler 8, dezechilibrele, dezordinile și tulburările, departe de a stingheri progresele economice, sociale, politice sau culturale
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Scânteia, apoi Scânteia Poporului, va încerca să șteargă din memoria cititorilor îndemnurile pentru împlinirea cincinalului, dedicând rubrici întregi mesajului creștin ortodox. După cum vom vedea în capitolele următoare, în primul an al libertății, articolele cu rol nu doar informativ, ci formativ, abundă, pentru ca, apropiindu-ne de anul 2011, să constatăm o secătuire a mesajului religios și o distrugere până la anulare a rolului formator de care presa actuală pare că a uitat. Sub aspectul organizării redacțiilor și al implicării jurnaliștilor specializați în discursul
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]