11,260 matches
-
suferinței pe care, în registre diferite, fiecare actor o poartă, o mărturisește, o duce ca pe o cruce. Toată povestea este plasată într-un spațiu în care iluzia de vis, de aproape și departe, de magie și halucinație provocată de aburul tăriei sau al drogurilor, iluzia, deci, nu dispare nici o secundă. Scenografia Liei Dogare - poate una dintre cele mai emoționante și mai funcționale din ce am văzut în ultima vreme - este dură și poetică, în același timp. Ca și textul, ca
Portret al artistului la maturitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4571_a_5896]
-
-o.”. La două secole după aceste aiureli spontane, citim, în Marea Pipeadă, următoarele: „Medii noi răsar în care/ Întrupez cuvântul rar:/ Lohilovis ca o boare./ Într-un zbor zvâncnind agale/ Spre Harald valsă cu jind/ O falfală, iz de mare,/ Abur din palatul tiz./ În eter pluteau voalde/ Sub zaimful colosal/ Croșetat ca fald-visare/ Din lumină de smarald./ Dar în transparent, neclare,/ Puncte fine de pigment/ Lasă formele să zboare,/ Plămădind aluat rebel.” (p. 42) Puțin după jumătatea Marii Pipeade, un
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]
-
desprins din timp“ - pe munte, într-o pădure întunecată - se petrece un misterios război transcendent între cer și măruntaiele pămîntului: „Undeva deasupra, în văzduh, valuri imense se loveau și zgomotul lor străbătea pînă jos, ca într-un fund de mare. Aburi reci, umezi, cețoși treceau vîjîind printre brazi și, sub bătaia lor, ramurile nemișcate sunau cu un zăngănit de arme“. Fraze nu numai de mare proză, ci și grele de o tainică încărcătură hierosonoră. În jurnalul său, tocmai cînd scrie acest
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
care va dori să-l înștiințeze că, în timp ce el bântuia ca un strigoi prin Hyde Park, deplângându-și iubita și soarta, știința a evoluat într-un ritm amețitor iar acum călătoriile în timp au devenit la fel de reale ca motoarele cu aburi. Privește această broșură dacă nu mă crezi, îl îndeamnă el, întinzându-i un fluturaș pe care se poate citi o reclamă la Societatea de Călătorii Temporale Murray care oferă - într-adevăr, la un preț cam piperat - călătorii în Londra anului
Pe urmele timpului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5529_a_6854]
-
strălucitoare a Vieții în Univers...”. „Artistul nu este un producător obișnuit, ci un creator, deși rezultatul creației sale este destinat, ca și cel al producției, consumului social.” Deosebirea dintre ele este însă esențială, spune Ursachi., conchizînd: „Nici una din mașinile cu aburi din vremea lui Baudelaire nu mai este astăzi socialmente funcțională; poemele lui Baudelaire însă nu numai că prin trecerea vremii și consumarea lor de către generațiile de public nu și-au pierdut valoarea, ci dimpotrivă...” Plecînd de aici, îmi vin în
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
la fel cum eu un străin pentru el asemănători cu rubedeniile din fotografii în ceea ce mă încăpățânez să numesc casă fiindcă nu știu ce alt nume să-i dau, prea mare pentru noi cu vreo doi, trei palmieri și bunica - Grădina un abur de praf de pușcă urca de pe crucile soldaților când oamenii din târg, de atâția ani decedați, au început să ne înconjoare, în lunile revoluției armata și țăranii au încercat să ne fure casa (ceașca bunicii temurând pe farfurioară, bunica impasibilă
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
nu a mai fost organizat din secolul al XVII-lea, de pe vremea regelui Charles al II-lea. Cele peste 1.000 de ambarcațiuni, venite din diverse zone ale lumii, au parcurs aproximativ 11 kilometri pe Tamisa. Vaporașe cu vâsle, cu aburi, cu motor, veliere - caiace, gondole, vaporașe și baleniere - au luat startul spre celebrul Tower Bridge, la ora locală 14.30 (16.30, ora României). Îmbrăcată într-o haină albă, regina Elisabeta a II-a a urmărit marea paradă împreună cu prințul
Jubileul de diamant: Spectacol grandios pe Tamisa () [Corola-journal/Journalistic/58141_a_59466]
-
nu mai e neutră, dobîndind note etnice, grație unor inserții silvatice și campestre, „de acasă”: „Libertatea se desprinde din coji de copac, / de mii de ani dospește în întunericul trunchiului/ cum un clei de omizi, / se desprinde cu fluturi și aburi luminați de fulgere” (Neliniștea minții lumina). Nu absentează nici o figurație bisericească, astfel dozată încît să nu dăuneze ansamblului măcar „eretic”, dacă nu pur și simplu impiu: „Aripi de înger / bat în aripile noastre / care se desprind de fier/ ca rugul
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
cu tihnita lor terasă și tarta delicioasă a Rozicăi. Gazdele noastre ne poartă la geometricele grădini Bahai ale orașului, mai aruncăm ocheade și după urmele templierilor haifiți de odinioară, avem acces la marea zărită mai întâi de sus, într-un abur de făgăduință, apoi de aproape, unde e mai puțin magică. Seara e un mic Turn Babel la festivalul pe poezie Nisan: nu știm ce poeme ne sunt traduse în idiș și arabă, așa încât, străinii, vom citi la nimereală. Recitativele sunt
Poezie în Țara Sfântă by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5610_a_6935]
-
desprins din timp» - pe munte, într-o pădure întunecată - se petrece un misterios război transcendent între cer și măruntaiele pământului: «Undeva deasupra, în văzduh, valuri imense se loveau și zgomotul lor străbătea pînă jos, ca într-un fund de mare. Aburi reci, umezi, cețoși treceau vîjîind printre brazi și, sub bătaia lor, ramurile nemișcate sunau cu un zăngănit de arme». Fraze nu numai de mare proză, ci și grele de o tainică încărcătură hierosonoră. În jurnalul său, tocmai când scrie acest
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
Omagiu pentru Haï-Ku. Înaintarea ei artistică, în multe privințe atipică, ne-a pus în fața unei nete surprize, la expoziția precedentă, din 1996. Îmi răsar în minte notațiile de peisaj moldovenesc, acum vreo 15 ani, la Tescani, pe locuri legănate în aburul unei atmosfere enesciene, foarte aproape de Moineștii unde umblase Luchian. Parcă ferindu-se de orice ieșire precipitată în arenă, își amenaja o zestre taciturn acumulată, pentru manifestările expansive din acești ultimi ani. Vitală și directă, nu se încurca în vreo pedanterie
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
simbol, capul de bour!.. În fond, acum ar putea să cadă cortina înflorată: conștiința de piață s-a implementat în toți componenții partidelor politice! Poate doar Cetățeanul turmentat să mai rămână o vreme cu o conștiință turmentată, doar el, în aburii și în damful produselor distileriilor și butoaielor cetățenilor neturmentați încă de fericire, să mai vadă în prezența lui Agamiță doar un prim pas spre împlinirea rostului său agamitic de întemeietor, sub munte, al noului cult - al moaștelor binefăcătorilor neamului! Moaștele
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
scena cu care debutează filmul, absolut neverosimilă și în același timp ridicolă în altă convenție estetică decât aceea a regiei de operă - cântând ocnașii trag la otgoane enorme pentru a scoate la mal un vas avariat care se pierde în aburii trompe-l’oeil-ului din background - poate fi foarte bine Corul Robilor din Nabucco a lui Verdi schimbând deșertul cu marea. Filmul lui Tom Hopper este fără îndoială o melodramă care extrage din substanța romanului lacrima ca și musicalul de altfel
Revoluție și postișe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3701_a_5026]
-
el/ taie capetele cailor/ și caii aleargă nechezînd cu sînge,/ ca niște mese roșii, fugite pe străzi/ de la cina cea de taină.” Să revenim însă la Elegia întîi de la care am plecat. După enunțul ipotezei, apare și demonstrația, învăluită în aburii hipnotici: „Aici dorm eu, înconjurat de el./ Totul este inversul totului...”. Acest „el” de care vorbește poetul poate fi divinitatea sau însuși universul cuprins de somn: „Șirul de bărbați îmi populează/ un umăr. Șirul de femei/ alt umăr.//...// Bat din
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
literară, figuram și eu cu Cartea de iarnă. Cîștigasem primul concurs la care nu participasem.” (pp. 53-54). Venirea „nordicului” vizionar de la Echinox la Cenaclul de Luni dominat de „sudicii” ironici și intertextuali va căpăta, în istorisirile postrevoluționare, aspecte epopeice. Sub aburul legendelor urbane, de care este întotdeauna nevoie, fapt e că un cenaclu și un critic al lui preferînd un anumit tip de poezie (cea postmodernistă, in statu nascendi, în 1981) au receptat profesionist un altul, empatizînd cu autorul care-l
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
care un personaj-narator este, aproape singur, „turist în luna lui noiembrie” într-o stațiune autohtonă. Aici apare și sintagma „turiștii toamnei”, și ea aduce cu sine o întreagă atmosferă învăluitoare și melancolică: „O anumită melancolie, asemeni unei delicate emanații de aburi, se simțea peste tot. Dimineața, rotocoalele de ceață pluteau aproape magic peste râu. Cele mai înalte stânci se învăluiau temporar în somptuoase mantii de nori. Turiștii toamnei erau oarecum diferiți de cei ai lunilor de vară fierbinți”. De fapt, scriitura
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
e așa de cald, vorbi către sine. - Lângă mormanele astea e întotdeauna mai cald, spuse Iadeș, care se întinsese de-a dreptul pe jos, rezemându-și capul pe traista colțuroasă. Dacă te uiți așa, într-o dungă, vezi cum ies aburii.. - Cum faci să te uiți într-o dungă? întrebă Chisăliță. - Te uiți fix, ca lupii, și cu ochii mici. Dacă stai așa, vezi dintr-o dată multe lucruri care înainte nici nu ziceai... - Care-i prostul? întrebă Pârnaie, căutând, totuși, de-
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
scânteietoare ale cuțitului, veni șuieratul ascuțit al arătării, care își băgă vârfurile degetelor în gură și suflă peste ele năprasnic. În fața acestui șuierat rău prevestitor, care sugera că în afară de ei ar mai fi putut fi careva primprejur, Pârnaie ciuli urchile. Aburii care mocneau se înmulțiră. Cioburile reîncepură să sclipească, de parcă ținuseră minte soarele care trecuse de partea cealaltă, și se înmulțeau, ca strivite sub tălpi. Se iscă din senin un vânt care agită bălăriile. Și atunci, din spatele zimților, al grohotișurilor, de după
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
spectacol extrem de puternic și de coerent cu demersul propriu al regizorului, cu o amplasare vastă a acțiunii, a construcției pe limită de cuțit a poveștii sexuale și erotice, așa cum Shakespeare însuși o face în piesa lui. În noaptea de Sînziene, aburul desfrîului, al ierburilor și halucinogenelor, al sunetelor senzuale nasc desfrîul peste tot și în oricine. Momente întregi vorbesc despre harul acestui regizor de a duce cu el atît actorii mari, cu enormă experiență, dar și pe cei foarte proaspeți, amatori
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
asemenea abordări a literaturii, de siguranța afirmațiilor, de cultura decis protestatară pe care o degajau textele criticului; interesul general pentru doctrinele politice radicale se dubla în cazul de față cu o curiozitate intelectuală legitimă la un public abia ieșit din aburii romantismului întîrziat. Contrazicerea deschisă a autorității maioresciene nu putea să nu stîrnească simpatie, mai ales în rîndul tinerilor. Astăzi însă, o sută de ani mai tîrziu, vocea lui Gherea sună cu totul altfel: e o premoniție, deocamdată vagă, a terorii
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
să se mulțumească nici în artă cu idealismurile, simbolismurile și fantaziile romantice; alături cu enorma dezvoltare a științelor exacte, formula naturalistă în artă se impunea. Omenirea civilizată, care a biruit forțele oarbe ale naturii și a pus în serviciul omului aburi și electricitate, necesar trebuia să ajungă la o literatură care tinde să pătrunză viața socială a oamenilor" (O problemă literară, 1895). Ce-i drept, caracterul științific al unei astfel de estetici nu fusese deocamdată nicăieri probat, deși criticul speră cu
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
cealaltă, lăsată în urmă la Yazd și Teheran, se face firesc, dar parcă abia înapoi pe terenul așa-numitului exotism care a consacrat-o își dă autoarea măsura întregului talent: aici, unde dervișii nu sunt îngropați, ci se transformă în abur parfumat care stăruie în aer înaintea nopților cu lună plină (cum se întâmplă cu Yassin, tatăl lui Shams, bunul prieten al lui Omar), unde o simplă incursiune într-o ceainărie devine prilej pentru dezlănțuirea simțurilor. Pentru prima oară însă (sau
Lumile lui Omar cel orb by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3631_a_4956]
-
poetul își face și propune, o poezie fără viscere, ocazii, subiecte, eschive - dar cu mistere străvezii? Într-o poezie ce va figura, cumva, într-o viitoare Opera omnia, și chiar așa intitulată, citeam: „Din suflet iese Forma sa cum un abur care năzuiește la o altă Formă și rămâne așa o vreme adăstând-o dar dacă n-o mai găsește nu se mai poate întoarce înapoi”. (vezi R.l. nr 33, 14 august 2013)
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
zeul cu trupul de fum/ în locul cel mai strâmt cu putință/ unde lucrurile potrivnice se netezesc/ cum ar fi cel dintre ființă și neființă/ dintre lumină și umbră, cuvânt și tăcere/ dintre zîmbet și melancolie/ dintre somn și trezie./ Tu abur și ceață și fum, tu iarbă a fiarelor/ prelinsă/ răcoare a lacrimii care sfîrîie pe obraz/ ca pe o plită încinsă/ apropiete cu talpa veșnic desculță și desperecheată/ a zeului-negură, a păsării zeu;/ o ceață subțire/ răspîndește lumea, nepregătită încă
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
n-ar mai fi avut putere să și le smulgă din noroi. Sub ploaia măruntă care topea orice contur, noul drum dura aproape o săptămână. Nu se puteau număra morții, căci, pe acest drum cețos unde nimeni nu vedea decât aburii albăstrui ai propriei respirații, celor care cădeau, carnea, înmuiată de ploaie, le era la fel de moale și de lipicioasă ca și lutul argilos. Erau călcați în picioare de către cei din spate și carnea lor era amestecată, ca într-un aluat negru
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]