2,940 matches
-
dramatice (formula „teatrului în teatru“ sau strategii ale teatralității postbelice prin care se „deconstruiesc“ relațiile: personaj- spectator, personaj-actor, față- mască, iluzie scenică- realitate etc.). FUNCȚIA POETICĂ/STILISTICĂ/ESTETICĂ este centrată pe mesaj, vizând activarea resurselor de expresivitate ale limbajului. Prin accentuarea acestei funcții este pus în valoare mesajul însuși, care nu mai este un simplu instrument de transmitere a informației, devenind un text interesant, formulat imprevizibil, original. Accentuarea acestei funcții este evidențiată la nivel semantic (sensuri conota tive/figurate, jocuri de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ESTETICĂ este centrată pe mesaj, vizând activarea resurselor de expresivitate ale limbajului. Prin accentuarea acestei funcții este pus în valoare mesajul însuși, care nu mai este un simplu instrument de transmitere a informației, devenind un text interesant, formulat imprevizibil, original. Accentuarea acestei funcții este evidențiată la nivel semantic (sensuri conota tive/figurate, jocuri de cuvinte, expresii și locuțiuni populare etc.) și stilistic (registre sti listice, figuri de stil), la nivel formal (elemente de versificație, așezarea specifică în pa gină pentru textul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
proza rimată - sau creații dramatice (de exemplu, teatrul poetic al lui Victor Eftimiu, Înșir’te mărgărite, Cocoșul negru sau drama în versuri Vlaicu Vodă de Al. Davila). Subiect controversat pentru poeții și teoreticienii ultimelor două veacuri, prozodia (gr. prosodía - intonare, accentuare) vizează ansamblul de procedee și tehnici formale pe baza cărora este creat discursul poetic, reguli metrice relativ stabile utilizate în compunerea versurilor și a strofelor. Ritmul poetic reprezintă o succesiune recurentă de unități prozodice echivalente, numite picioare metrice. Acestea se
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
utilizarea unor termeni neo logici din domeniul filozofiei și al celorlalte arte, din sfera științelor exacte sau a unor creații lexicale originale etc. diversificarea registrelor stilistice, contaminarea acestora în același text: laic și religios, colocvial și neologic, argotic, ironic etc. - accentuarea elementelor de sintaxă poetică: discurs înlănțuit liber prin tehnica ingambamentului, dislocări sintactice, topică afectivă - radicalizarea nivelului stilistic: înlocuirea metaforei plasticizante cu figuri de stil moderne - „metafora revelatorie“ sau ermetică, predominanța metonimiei, frecvența construcțiilor oximoronice etc. - diversitatea elementelor de versificație, de la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
metalingvistic, la tehnici narative, între care, conform studiului despre cele Cinci fețe ale modernității al lui Matei Călinescu, se numără: - dublarea și multiplicarea începuturilor, a finalurilor și a acțiunilor narative - tematizarea parodică a autorului/a cititorului (cititorul „implicat“ devine personaj) - accentuarea relativității valorilor prin suprimarea opoziției între acțiune și ficțiune, între realitate și mit, între adevăr și minciună, între original și imitație - autoreferențialitatea și metaficțiunea ca mijloc de dramatizare a inevitabilei învârtiri în cerc - la nivel stilistic, se remarcă utilizarea parodică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
verbele de aspect imperfectiv creează un plan de adâncime care pla sează momentele de evocare a procesului creator (mă reîntorceau, îmi redeșteptau nostalgii, simțeam, știam, scriam, cunoșteam etc.) întro durată indeterminată./ Valoarea stilistică este cea descriptiv evocativă, cu rol de accentuare a viziunii subiective, imprimând evocării actului creator o perspectivă progresivă și un caracter dinamic. 8. Fragmentul citat aparține genului epic. O primă trăsătură ilustrată este prezența instanțelor comunicării narative - narator și personaje. Astfel, în fragmentul citat, se evidențiază prezența unui
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
consider că, prin acest vis, relația dintre Ilie și Niculae Moromete actualizează mitul fiului risipitor, exprimând ideea că valorile tatălui sunt duse mai departe de către fiul său. În primul rând, în romanul lui Marin Preda tema familiei se dezvoltă prin accentuarea unui conflict între generații, soldat cu plecarea feciorilor „în lume“. Răzvrătirea fiilor mai mari (Paraschiv, Nilă și Achim) împotriva autorității paterne, culminează cu fuga lor la București, dar este urmată de împăcarea cu familia. În al doilea rând, între Ilie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
România, ce avea să intre în vigoare pe 31 august 621. Bucureștiul a reacționat așa cum era de așteptat. Măsurile luate de SUA confirmau practicile "discriminatorii" la care recurseseră acestea împotriva României în ultimii ani și Washingtonul se făcea vinovat de "accentuarea deteriorării" relațiilor dintre cele două țări622. Cu toate acestea, Legea prelungirii acordurilor comerciale nu afectase prea mult valoarea în dolari a importurilor americane din România. Valoarea totală anuală, pentru cea mai mare parte a anilor 1950 era de circa 375
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
desemnează o dimensiune existențială ce implică nevoia de echilibru, ordine, armonie și mai ales primatul rațiunii, putându-se asocia, în acest sens, cu ceea ce Friedrich Nietzsche numea viziunea apolinică, tipologie așezată în contrast cu cea dionisiacă marcată de frenezia trăirii, vitalitate și accentuarea laturii afective.8 În secolul al XIX-lea, la început, se creează și substantivul clasicism care desemnează o anumită școală literară, coagulată în jurul unei doctrine estetice, care, în cazul de față, presupune principii precum imitația anticilor și a naturii, finalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
se creează și substantivul clasicism care desemnează o anumită școală literară, coagulată în jurul unei doctrine estetice, care, în cazul de față, presupune principii precum imitația anticilor și a naturii, finalitatea morală a artei, subsumarea creației la un set de reguli, accentuarea rațiunii ca element esențial etc. O dezvoltare a acestor principii se va realiza în subcapitolul următor. Deși se mai fac echivalări totale între noțiunea de clasic și clasicism aceasta este o greșeală întrucât ultimul termen ar trebui aplicat "doar fenomenelor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
critice atestă faptul că doctrina clasică se realizează în plină luciditate rațională, cu o destul de dezvoltată conștiință de sine.17 Această autoreflectare trebuie percepută, astfel, în liniile dorinței de a stabili anumite repere concrete, imuabile, în ceea ce privește creația, repere care, dincolo de accentuarea nevoii de ordine transpusă la nivel estetic, se subordonează, de fapt, aspirației către perfecțiune. Clasicismul francez a fost un curent care, prin toate mecanismele sale, și-a propus cel mai îndrăzneț scop, dar și cel mai ispititor, desigur, acela de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
însă de trecerea spre o nouă etapă literară pe care o marchează invariabil astfel de conflicte, acestea au totodată rolul de a scoate în evidență mai pregnant și principiile ideologiei care este contestată căci orice antinomie, orice dihotomie, presupune o accentuare reciprocă a termenilor. Așadar, Disputa nu a avut doar rolul de a marca sfârșitul clasicismului, dar și de a duce la o reluare, în manieră polemică, de această dată, a ideilor ce constituiau esența edificiului clasic. Este prima "bătălie" pe
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
poată îndrepta stilul unui scriitor, scoțând la iveală până și cele mai mărunte cusururi, fără a pricepe o iotă din ceea ce a vrut să spună sau din limbajul de care s-a folosit."92 Absolutizarea în negativ a criticii prin accentuarea diletantismului și a caracterului distructiv ("Eu sunt cea care am descăunat inteligența și învățătura din împărăția poeziei." spune la un moment dat zeița) este oarecum nedreaptă, având în subsidiar poate o mică răzbunare literară a autorului. Dincolo însă de aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
absoarbă pe cealaltă. Se accentuează, astfel, originalitatea în gândire și în creație a lui Dryden sau Pope, permițând identificarea pe deplin a unei epoci clasice în literatura britanică.138 Clasicismul francez a reprezentat doar o putere fertilizatoare, furnizând trăsături precum accentuarea formei, structurarea conținuturilor, ordinea, trăsături ce nu erau native englezilor, dar pe care aceștia au fost dornici să le învețe și să le prelucreze în stil propriu. O altă periodizare și o altă viziune propune Henri Peyre care încadra etapa
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
moral al ideilor (chiar dacă există libertatea alegerii în ceea ce privește obiectul redat), astfel încât "se nu veteme legile morali și ale umanităței [...] pentru că poetulu, ca și ori care scrietoriu, compune și scrie în numele și interesul omenimei, alu căruia principiu e moralitatea și adeverulu." Accentuarea plasării actului artistic într-o sferă profund etică, atât din punct de vedere al mecanismelor interioare, cât și al efectului exercitat asupra cititorilor, asociată cu statuarea importanței modelelor și cu numărul copleșitor al exemplelor din scriitorii clasici pentru ilustrarea conceptelor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de a se considera neoclasicismul drept una din multiplele fațete ale modernismului. Dincolo însă de asemănările cu neoclasicismele altor epoci, această nouă revizuire a valorilor fundamentale ce se subsumează viziunii clasice, a căpătat două dimensiuni importante una ce ține de accentuarea unei componente polemice, iar cea de-a doua privind existența unui sentiment de nostalgie față de timpuri mult mai puțin agitate. În ceea ce privește aspectul polemic, acesta se datorează în principal situării într-un moment ce presupune o posterioritate față de manifestările romantice deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
modernă tinde să fie ancorată exclusiv în prezent, ajungându-se la un fel de provincialism temporal "pentru care lumea este doar proprietatea celor vii, o proprietate în care cei dispăruți nu-și au partea." Reliefarea moștenirii spirituale se face prin accentuarea rolului fundamental al valorificării celor două culturi de bază ale Europei cea greacă și cea latină. Admirația pentru aceste două tipuri de spiritualitate îl așază pe Eliot alături de clasicii francezi ai secolului al XVII-lea, situându-l oarecum în anacronie
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în final la alegerea esenței. Se recunoaște totuși faptul că impersonalitatea totală este o iluzie, o utopie. Cu toate acestea, una din principalele aspirații ale clasicismului rămâne dorința de anonimitate care presupune o depersonalizare, o dispariție a eului empiric, o accentuare a coordonatelor operei în defavoarea autorului: "Clasicismul adevărat se recunoaște prin tendința de abolire a geniului, de reducere a biograficului, a jurnalului interior. Clasicul produce o operă fără geniu, o operă aparent anonimă și uneori cu adevărat anonimă, care trăiește de la
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a societății conform preceptelor Bisericii, ocupă un loc important în programe. MRP-ul se definea ca "partidul familiei". Datorită libertății învățămîntului, este dreptul părinților de a alege educația copiilor lor. Protejarea regiunii face parte din programul creștin- democrat. Ea însoțește accentuarea caracterului natural al familiei, al comunei, în raport cu Statul care rămîne, pentru catolici, o construcție artificială. Ideea regională nu este doar apanajul democrației creștine pe eșichierul politic: spiritul girondin face parte din moștenirea Revoluției franceze și toată stînga democratică s-a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
creștine din Europa un serios dezechilibru, ale cărui consecințe sînt încă greu de evaluat. Pînă în 1992, democrația creștină se sprijinea pe două picioare: CDU și DCI; acum nu i-a mai rămas decît unul, CDU, ceea ce a dus la accentuarea tendinței de deschidere către conservatori, cu atît mai mult cu cît Partidul Creștin Democrat întîmpină greutăți în Olanda, iar amenințările asupra hegemoniei lui în regiunea flamandă din Belgia apasă greu. Chiar dacă actualii responsabili germani se apără, deriva naturală se poate
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
140, lucrări caracterizând concepția de sinteză la care a ajuns C. I. Parhon în două etape diferite din îndelungata sa carieră. Volumul "Biologia vârstelor" încununează această operă. În concepția lui C. I. Parhon formulată în 1923, psihozele bătrâneții reprezintă o accentuare patologică a unor trăsături specifice vârstei. "Cea mai caracteristică psihoză a bătrâneții este demența senilă scria el în 1933. ea reprezintă de fapt o fază mai avansată a ceea ce se numește psihologia bătrâneții. Întâi se observă o scădere a capacității
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a-și îmbogăți posibilitățile de expresie, identificînd chiar, de multe ori, evoluția cunoașterii cu modificările limbii. Se poate naște în acest context predispoziția de a accepta noutăți lingvistice neîntemeiate, de a adera, din frivolitate, chiar la aspecte specifice semidocților (precum accentuarea greșită a cuvîn-tului prevedere [prevédere] sau pronunția neromânească [sunt]). Ca factor formativ, conștiința lingvistică se manifestă la nivel individual din direcția socialului, în sensul că integrarea în societate presupune o anumită orientare a factorilor mentali interpretativi și de raportare la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
exista deci o corespondență între nivelele de existență și de manifestare ale facultății limbajului și cele ale facultății gîndirii. Dar, în vreme ce manifestarea limbajului prin limbă presupune particularizare, limbile fiind diferite una de alta, iar concretizarea limbii în vorbire înseamnă o accentuare a particularismului, despre gîndire se crede că este cvasiuniversală, indiferent de nivelul care este avut în vedere. Această concepere a gîndirii este consecința reducerii ei la mecanismele formale, la ceea ce studiază logica formală, ca și cum formele nu ar avea și un
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o modalitate de utilizare mai completă a acestuia și/sau de majorare a prețului lui (salariile). De asemenea, prin intermediul comerțului exterior țara respectivă obține și valuta de care are nevoie în vederea realizării importurilor de bunuri de capital necesare. Apariția și accentuarea unor neconcordanțe între rezultatele teoriei Heckscher-Ohlin și realitatea specifică perioadei postbelice privind desfășurarea relațiilor comerciale internaționale a constituit factorul determinant al preocupărilor referitoare la testarea practică a acestui model. Prima testare reprezentativă a teoremei Heckscher-Ohlin a fost realizată de Wassily
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
de dezvoltare se realizează prin creșterea indusă de către țările dezvoltate prin expansiunea piețelor acestora, pe fondul creșterii cererii de materii prime și produse primare, specifică primei categorii. Astfel, viziunea lui Keynes, pe fondul tendințelor existente în perioada contemporană generate de accentuarea fenomenului de globalizare și de crizele traversate de economia mondială, nu mai este aplicabilă țărilor în curs de dezvoltare ca element propulsor principal al creșterii economice. Spre deosebire de abordarea lui Keynes, în care întreprinzătorul reprezenta un factor pasiv, care nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]