3,948 matches
-
să-și pondereze dominanța de la situație la situație. Așa cum se observă, deși accepțiunea consistenței relative ia în considerare variația comportamentală ca expresie a flexibilizării sub presiunile circumstanțiale, totuși ordinea rangului persoanelor (în raport cu o trăsătură de interes) rămâne invariabilă. Și această accepțiune rămâne tributară postulatelor teoretice specifice modelului clasic dispozițional, care minimalizează rolul situației în determinarea conduitelor personalității. Sub aspect metodologic, accepțiunea relativă asupra consistenței suferă de aceleași erori citate în cazul consistenței absolute. Ca strategie de demonstrare a consistenței au fost
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
ca expresie a flexibilizării sub presiunile circumstanțiale, totuși ordinea rangului persoanelor (în raport cu o trăsătură de interes) rămâne invariabilă. Și această accepțiune rămâne tributară postulatelor teoretice specifice modelului clasic dispozițional, care minimalizează rolul situației în determinarea conduitelor personalității. Sub aspect metodologic, accepțiunea relativă asupra consistenței suferă de aceleași erori citate în cazul consistenței absolute. Ca strategie de demonstrare a consistenței au fost propuse demersuri diferențiale interindividuale, nivelul de analiză fiind și de această dată grupul. Indivizii unui eșantion de cercetare sunt comparați
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
două dintre cele patru persoane. Dacă însă se acceptă faptul că rezultatul obținut trebuie mai degrabă interpretat ca dovadă a comportării diferențiale, inegale, față de aceleași solicitări situaționale, criteriul ordinii de rang ca index de consistență cross-situațională este anulat. O altă accepțiune dată consistenței a fost aceea de coerență. Întrucât accepțiunile anterioare (de consistență absolută și consistență relativă, promovate de modelul dispozițional) s-au dovedit limitate atât sub aspectul conceptualizării, cât și al măsurării consistenței cross-situaționale, o variantă alternativă de conceptualizare a
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
faptul că rezultatul obținut trebuie mai degrabă interpretat ca dovadă a comportării diferențiale, inegale, față de aceleași solicitări situaționale, criteriul ordinii de rang ca index de consistență cross-situațională este anulat. O altă accepțiune dată consistenței a fost aceea de coerență. Întrucât accepțiunile anterioare (de consistență absolută și consistență relativă, promovate de modelul dispozițional) s-au dovedit limitate atât sub aspectul conceptualizării, cât și al măsurării consistenței cross-situaționale, o variantă alternativă de conceptualizare a fost oferită, inițial, de modelul interacționist. Interacționismul a atras
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
legate de operarea celorlalte”. În cadrul interacționismului, un rol important este acordat percepției subiective a variabilelor situaționale, comportamentul individului asumându-se că va rămâne coerent cross-situațional în măsura în care aceste situații filtrate cognitiv de persoană își păstrează similaritatea/constanța funcțională în calitate de stimul comportamental. Accepțiunea de coerență comportamentală cross-situațională se referă astfel la o relație intraindividuală, sistematică, între percepția subiectivă a similarității situaționale, pe de o parte, și similaritatea răspunsurilor comportamentale oferite de un subiect, pe de altă parte. Coerența comportamentală este așadar o expresie
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
schimbare care rămân consistente” (Larsen, 1989, p. 180). Această idee a fost pe deplin valorificată de reprezentanții modelului dispozițional condițional atât sub aspect practic (Wright & Mischel, 1987; Shoda, Mischel & Wright, 1994), cât și teoretic-conceptual (Mischel & Shoda, 1995). Totuși, chiar dacă această accepțiune, la nivel teoretic, evidențiază importanța semnificațiilor subiective în explicarea regularităților comportamentale, propunând în esență demararea unui demers interacționist, în practică, așa cum arăta Krahe (1992), „cercetarea pe scară largă a coerenței patternurilor de personalitate încă așteaptă să fie lansată” (p. 16
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
acesteia fiind concomitent o reflexie a unor dispoziții stabile și a unor contingențe situaționale, analiza din perspectivă istorică a unor erori ignorate în demersurile de cercetare ar putea elimina tendințele de a supraestima când dispozițiile, când situația. De fapt, în legătură cu accepțiunea specificității comportamentale, de-a lungul timpului s-au conturat două poziții. În perioada inițială (Mischel, 1968; 1969), specificitatea comportamentală a îmbrăcat o formă absolută, situaționiștii, ignorând total rolul variabilelor persoană și corespunzător exagerându-l pe cel al variabilelor situaționale în
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
cât și situațiile s-ar modifica într-o anumită măsură în trecerea de la un moment la altul, nemaiputându-se vorbi de identitate absolută. De aceea, trebuie specificat faptul că în cercetarea psihologică identitatea fiecăruia dintre cei doi termeni corespunde unei accepțiuni relative, suficiente pentru anumite demersuri de măsurare a consistenței personalității, lipsa de identitate absolută față de sine a acestora fiind o evidență logică. Tipul A de consistență a personalității este cel mai bine ilustrat de situația aplicării unei măsurători repetate/test-retest
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
implicații practice, precum: alegerea și orientarea carierei, natura consilierii carierei, structura consilierii carierei, automanagementul carierei, managementul organizațional al carierei (planificare, informare, centre de formare, evaluare și dezvoltare). Cariera și managementul ei sunt privite ca o dimensiune esențială a organizațiilor în accepțiunea lor modernă, care trebuie să satisfacă cel puțin trei cerințe de bază: economică, tehnologică și psihosocială. Partea a treia și ultima a Tratatului se axează pe analiza grupului ca nucleu constitutiv principal al organizației. „Celula unei organizații”, subliniază autorul, „o
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Evul Mediu, o persoană Încălca Într-un fel sau altul cutumele ori aducea un prejudiciu statului sau stăpînului său, aceasta putea fi trimisă pentru o perioadă sau pentru toată viață În exil. Asumat și definit ca o pedeapsă, aceasta este accepțiunea clasică a exilului. În cazul exilului românilor după cel de-al Doilea Război Mondial, este vorba despre Încercarea de a găsi un spațiu al libertății și al siguranței, departe de un regim ce promova alte valori decît cele recunoscute pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
funcționale, care implică activități ce se regăsesc în două sau mai multe funcțiuni. Abordarea pe procese este superioară celei funcționale, deoarece activitățile se desfășoară nu doar în cadrul unei funcțiuni, ci adesea „traversează" mai multe domenii funcționale. În cea mai simplă accepțiune, workflow definește, creează și supraveghează execuția fluxurilor de lucru prin intermediul unui software specializat. Cea mai importantă caracteristică este flexibilitatea, care permite adaptarea ușoară a fluxurilor din sistem la fluxurile proceselor economice din organizație. Unele sisteme ERP includ un modul funcțional
APLICAŢII INTEGRATE PENTRU ÎNTREPRINDERI Note de curs - laborator by Culea George, Găbureanu Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/285_a_543]
-
unul dirijat continuu și, mai mult, s-a petrecut în cadrele generale ale societății noastre fiind în bună măsură dependent de o serie întreagă de evoluții interne. Nu putem afirma cu tărie că realitatea socială a clasei de mijloc, în accepțiunea clasică, a fost constituită de acest element alogen. Analizând acest aspect în lumina aserțiunii noastre, putem afirma că deși, prin preocupări și profil ocupațional, o bună parte a elementului evreiesc a manifestat trăsături specifice acestei categorii sociale, prin statut, mod
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
e de presupus că el se sprijină pe o nebuloasă, o motivație, o adâncime. Întreb dacă nu ți-ar folosi aceste puncte de reper, vetuste În felul lor, ca bune organizatoare nu numai de discurs, dar și de limpezire a accepțiunilor și semnificațiilor precum multinivelaritatea conceptului, a termenului, dacă ai rețineri față de „concept”, dacă există această multinivelaritate (dar eu cred, pornind de la text, că ea există, după ce spui aici). După cum, poate ți-ar folosi apelul la o altă distincție rușinos de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
semnificațiilor precum multinivelaritatea conceptului, a termenului, dacă ai rețineri față de „concept”, dacă există această multinivelaritate (dar eu cred, pornind de la text, că ea există, după ce spui aici). După cum, poate ți-ar folosi apelul la o altă distincție rușinos de simplă: accepțiunea istorică versus accepțiunea tipologică a conceptului. Pentru că, sigur, tu spui: „suntem siliți să ajungem la anarhetip și relaționăm acest concept cu modernitatea și contemporaneitatea”, dar găsești manifestări ale anarhetipului În Antichitate și În Renaștere. Cred că ai putea opera făcând
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
conceptului, a termenului, dacă ai rețineri față de „concept”, dacă există această multinivelaritate (dar eu cred, pornind de la text, că ea există, după ce spui aici). După cum, poate ți-ar folosi apelul la o altă distincție rușinos de simplă: accepțiunea istorică versus accepțiunea tipologică a conceptului. Pentru că, sigur, tu spui: „suntem siliți să ajungem la anarhetip și relaționăm acest concept cu modernitatea și contemporaneitatea”, dar găsești manifestări ale anarhetipului În Antichitate și În Renaștere. Cred că ai putea opera făcând o descriere pe
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
devine absurdă, pentru că nu poți să o faci convenabil În cazul anarhetipului - sunt șapte identități comasate Într-un singur trup, deci ce faci? Șapte suflete sau mai multe? Probabil termenul are muguri din care vor crește o mulțime de alte accepțiuni, care riscă fiecare să sufoce trupul comun. Ștefan Borbély: Impresia mea a fost că acest copil este gata născut. Numai că, probabil, nu știm noi să-l apreciem cum trebuie. Partea puternică a Întregului text elaborat de Corin mi s-
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
metodologică și partea tehnică a conceptului există. Ștefan Borbély: Eu Îl văd ca pe un proteism generativ continuu. Ilustrarea o primim, de pildă, din partea acelui domn care a trimis Observatorului cultural vreo două scrisori entuziasmate, legitimând public lansarea conceptului, cu accepțiuni diferite, pe care nu le putem nici măcar bănui. Cine știe ce asociații se petrec În capul respectivelor persoane... Procedura e tipic postmodernă: un concept se naște direct prin diseminare, fisional, multiplu, plural, antireductiv. Pe de altă parte, avem gestul spontan al Simonei
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
timpului. Aici - tu spui - timpul e o funcțiune logică prin care raționalul stăpânește peste autenticitatea vieții, te vindecă. Psihologic, cred, putem să-l Înțelegem așa: e o ficțiune, dar nu știu dacă, biologic, n-ar putea exista și o altă accepțiune care să contravină acestui statut de ficțiune. Sar din temele mari În parantezele drepte și ajung la povestea cu ProTV. Și poate că e mai simplu s-o iau chiar așa, dinspre această paranteză dreaptă Înspre observații, poate, mai generale
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Leibniz și toți urmașii lor au depreciat și au reificat imaginația, transformând-o Într-un instrument auxiliar al rațiunii sau Într-o facultate care bruiază rațiunea. În secolele XVII-XVIII imaginația era considerată „nebuna casei”. Cornel a discutat foarte bine aceste accepțiuni instrumenta lizate ostile date imaginației; pentru cartezieni, imaginația nu face decât să preia niște senzații sau niște amintiri și să le reasambleze, fiind un instrument combinatoric și nimic mai mult; pe când la Humboldt imaginația se revendică de la un principiu care
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
conta, aici, foarte mult. Ulterior, termenul a fost extins asupra tuturor formelor instituționale de educare purpurie din spațiul sovietic: extins prin extrapolare, nu firesc, În limitele evidenței. Ar trebui să vedem dacă, În discuția de acum, nu apelăm cumva la accepțiunea extrapolată, forțată a termenului. În privința termenului contra-reeducare, nici mie nu-mi place eufonia scrâșnitoare de la mijloc, dar mai am și alte obiecții, pe care le las mai la urmă. Pe de altă parte, referitor la ceea ce a spus Marius, nu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
din momentul În care iese, trebuie să se poarte „mascat” În cultură: că trebuie să ascundă substanța autentică a gândirii sale sub platoșa unei formule culturale de acoperire. Acesta a fost, după mine, ontologismul heideggerian, care e orice altceva, În accepțiunea lui Noica, dar nu anistoric sau supraistoric, cum ar trebui filosofic să fie. Heidegger coboară din fenomen În ființă, pe buna logică a lui Husserl. Noica, vorbind despre Heidegger, procedează invers: discută despre patologia ființei, despre „bolile” ei - altfel spus
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
scale inegale ale zonelor unui anumit teritoriu, neuniform saturate psihologic, dobândite prin investigarea proprie a mediului sau prin consultarea bazei de cunoștințe despre teritoriul respectiv 1. Devine clar În acest punct că, pentru a evita confuziile, trebuie distins Între două accepțiuni ale sintagmei de loc al memoriei: 1. reper al „memoriei colective”; 2. sediu (neuroanatomic) al memoriei. Desigur, obiectivul cardinal al acestui text are În vedere prima accepțiune, chiar dacă prezenta raportare la psihologia cognitivă o aduce În atenție și pe cea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
clar În acest punct că, pentru a evita confuziile, trebuie distins Între două accepțiuni ale sintagmei de loc al memoriei: 1. reper al „memoriei colective”; 2. sediu (neuroanatomic) al memoriei. Desigur, obiectivul cardinal al acestui text are În vedere prima accepțiune, chiar dacă prezenta raportare la psihologia cognitivă o aduce În atenție și pe cea de a doua. Totodată, expresia locuri ale memoriei nu trebuie confundată cu cea de memorie a locurilor, altfel spus, a unor locuri concrete. Tocmai memoria locurilor este
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
tradiție, altele, nu. Sanda Cordoș: Mie textul lui Ovidiu mi-a trezit entuziasmul, pentru că În cele opt pagini teoretice, plus ce ai citit astăzi, mi se pare că se produce substanțial o extindere a Înțelegerii istoriei În cel puțin două accepțiuni: o dată spațial, să spunem, intrând În istorie și În locurile mari alături de locurile mărunte; mie nu mi se pare că introducând În această istorie extinsă un loc al memoriei care poartă numele „praz” se aduce o atingere istoriei naționale. Ba
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
intrigă. Acesta e un alt lucru pe care și eu mi l-am notat aici, dar nu am mai dorit să intervin. Însă mă provoci s-o fac. Există tendința aceasta pe care Înțeleg că o au și istoricii, În accepțiunea clasică, dar și teoreticienii literari, precum și cei care se plimbă Într-un sens mai larg În teorie, precum Paul Ricœur, pe care Îl simțim mai aproape pentru că face și teorie literară, dar face și o grămadă de alte lucruri, o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]