145,175 matches
-
oarecare Alex Nick Simian (o fi pseudonim?) se declară pe față partizanul grupării Onișoru contra grupării Pleșu din CNSAS: ba că Pleșu et comp. sînt unde sînt și vor să rămînă unde sînt pentru salariile mari, deși n-au ce căuta acolo (asta, cam așa este!) fiindcă etc. etc. E tras de urechi și dl Mihăieș care, în România literară, a ținut partea lui Pleșu și nu pe a lui Onișoru. Domnule Antonesei, dv. citiți revista pe care o conduceți? l Dacă
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14027_a_15352]
-
fac din încălcarea tuturor regulilor miza și spectacolul literaturii. Îi sugerez lui Ion Mircea, pentru aprofundarea subiectului, să înceapă un nou ocol cu Flori de mucigai al lui Arghezi și Poemul invectivă de Geo Bogza. Îl asigur că va descoperi, acolo, altceva decât "mizerabilism" și "pornografie".
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
chefalii săreau printre bărci, peste năvoadele lor, se avântau liberi prin aer, albi și albaștri, cu sutele, spintecând apa... Ai fi jurat că, între timp, ei aflaseră cu cine au de a face, și, în loc s-o șteargă, mai întârziau acolo dinadins, să se joace, să se distreze. Pe urmă jocul se lărgise, partida se încălzea, iar peticul de mare devenise un fel de stadion de fotbal unde se disputa un meci între o echipă de babalâci și alta de juniori
Chefalii (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10372_a_11697]
-
vreo trei degete, ceva mai caldă de razele soarelui ce se pregătea să apună. în zburdălnicia lui, peștele albăstrui ca un proiectil de calibru inferior, proiectat poate de vreun talaz mai puternic, ajunsese drept pe uscatul digului, se zbătuse el acolo, cât se zbătuse, și, în spărtură, își dăduse duhul, spusese maiorul, privindu-l cu regret. Arăta într-adevăr ca un obuz de artilerie ușoară, cu ochiul lui deschis ca o capsă percutată privind spre marea agitată în amurg. Un puști
Chefalii (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10372_a_11697]
-
limba arabă. Atinse cu degetele învelitoarea. Nazneen își mută privirea la vitrina de sticlă înțesată cu animale din ceramică, bibelouri de porțelan și fructe de plastic. Fiecare în parte trebuia șters de praf. Mereu se întreba cum de ajungea praful acolo și de unde venea. Toate îi aparțineau lui Dumnezeu. Se întreba la ce avea El nevoie de tigri de lut, bibelouri și praf. Iar apoi, fiindcă se lăsase în voia gîndurilor și uitase de sine, începu să recite în minte din
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
prea mult cu însurătoarea. Șolduri înguste! Ai vrea tu, își zise Nazneen cu gîndul la cutele de grăsime care atîrnau de pe burta lui Chanu. Ai putea să-ți vîri sutele de pixuri și creioane pe sub cutele alea, să le ții acolo în siguranță. Ba ai putea să îndeși și o carte sau două. Dacă picioarele alea subțiri ca fusul ar putea duce greutatea. - În plus, e foarte muncitoare. Face curățenie, gătește și toate cele. Singurul lucru de care m-aș putea
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
pămîntului e chiar mai puternic decît glasul sîngelui. - Și, cînd au strîns destul, se urcă în avion și pleacă acasă? - De fapt, ei n-au plecat niciodată cu adevărat de acasă. Trupurile lor sunt aici, dar inimile le-au rămas acolo. Apoi, uitați-vă cum trăiesc: și-au recreat pur și simplu satul aici. - Dar nu vor reuși niciodată să strîngă suficient ca să plece înapoi. Doctorul Azad își luă o porție de legume. Purta o cămașă albă imaculată, iar gulerul și
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
plece înapoi. Doctorul Azad își luă o porție de legume. Purta o cămașă albă imaculată, iar gulerul și cravata îi ajungeau pînă la bărbie, încît aveai impresia că nu are gît. Nazneen văzu o pată unsuroasă pe cămașa soțului ei, acolo unde îi căzuse niște mîncare. - În fiecare an își zic că mai au un an, continuă doctorul Azad. Dar oricît ar economisi, tot nu-i de ajuns. - N-am avea nevoie de mare lucru, spuse Nazneen. Cei doi bărbați rămaseră
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
el, căci trebuia să-i urmărească buzele, ca să prindă cuvintele. - În fiecare an îmi ziceam "Poate că anul ăsta". Și mă duceam în vizită, mai cumpăram niște pămînt, mai vedeam niște rude și prieteni și luam hotărîrea să rămîn definitiv acolo. Dar de fiecare dată intervenea ceva. O inundație, o vijelie care cît pe aci să te ia cu casă cu tot, o întrerupere de curent, cîte o piedică birocratică măruntă menită să-ți taie tot avîntul, șpaga pe care trebuia
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
distanță, se găseau case care în vremuri mai bune au arătat splendid, dar care, sub domnia lui Castro, ajunseseră într-o mizerie greu de descris; nu puteai crede că cineva poate locui într-un asemenea loc; și, cu toate acestea, acolo stăteau, claie peste grămadă, foarte mulți oameni. Dacă te dăpărtai de mal, vedeai clădiri restaurate mai ales de spanioli și puteai admira câteva capodopere ale stilului colonial (utilizez timpuri trecute dintr-un scrupul posibil exagerat: poate în prezent sunt mai
Mentalitate socialistă by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10364_a_11689]
-
o vulgaritate care să-l umple de invidie și pe președintele Partidului România Mare; a fost prima oară și, sper, și ultima când n-am văzut niciun tânăr, cu excepția deschiderii, la lucrările simpozionului. Cu câteva zile înainte de simpozion bântuise pe-acolo un uragan. Uraganul este o realitate fără legătură cu ideologiile și sistemele politice. Efectele sale se vedeau cu ochiul liber. Din pură curiozitate l-am rugat pe un cercetător cubanez să-mi spună impresiile despre acest fenomen meteorologic. Răspunsul a
Mentalitate socialistă by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10364_a_11689]
-
două tipuri de sida, una europeană cu care te mai poți descurca; alta americană care nu-ți lasă nicio șansă"! La hotel, ori de câte ori ieșeai din lift, indiferent de etaj, te ciocneai de o persoană bine clădită care se-nvârtea pe acolo aparent fără nicio treabă. Dacă voiai să utilizezi telefonul, trebuia mai întâi să anunți recepția că doreai să-l pună în funcțiune. Și apoi urma marea jecmăneală: calculau într-un mod ininteligibil costul convorbirilor, încât întotdeauna aveai de plătit mult
Mentalitate socialistă by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10364_a_11689]
-
Cezar Pricop are o certă preferință pentru asemenea scenarii indescifrabile de film noir. Personajul principal, un intelectual silit înainte de Revoluție să semneze un document de colaborare cu Securitatea, profită de confuzia postdecembristă pentru a pleca în Germania, sperând ca de acolo să ajungă în Statele Unite. După un dialog cu traducătorul care lucra pentru autoritățile germane, își dă seama că individul respectiv face parte dintr-o conspirație (a cărei natură exactă n-o vom afla niciodată). întors în România și încercând să
Somnul rațiunii by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10388_a_11713]
-
din Lugoj, unde mi-am făcut școala primară și liceul. Memoria... toți acei ani ai copilăriei și-ai adolescenței, și-ai postadolescenței... au rămas în zona aceasta a Recei și Ardealului, a țăranului, a figurilor de țărănci, a animalelor de-acolo; tata avea un cal, Luisa, avea 7 vaci... }in minte că aveam poze de-atunci când tata m-a urcat pe cal; mergeam cu sluga noastră... Ionuț îl chema... la adăpatul vacilor... Au rămas aceste amintiri încărcate de o imensă emoție
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
Baia Mare s-a umplut de cehi"... era ocuparea Cehoslovaciei de către nemți - asta a fost prima amintire. După aceea, următoarea, foarte brutală și foarte dură... când am fugit cu toată familia în pădure - se retrăgeau ungurii, bandele foarte violente... - am rămas acolo, ne concentram cu toții în jurul unui aparat cu galenă, și eu am făcut multe aparate cu galenă în copilăria mea, și după aceea am venit acasă... se auzea, din cât au priceput țăranii cu care eram, că vin românii. Când am
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
să vedem stelele. Era un om absolut formidabil, n-am înțeles niciodată, nu spunea nimănui de unde vine și unde pleacă și după foarte mulți ani, eu eram deja învățător pe Valea Neagră, aici lângă Firiza, a venit, m-a găsit acolo, vindea pe-atunci Biblii și ochelari, a venit la mine și și-a reluat lecția de franceză exact de unde a lăsat-o... Marian Ilea: Sunt momente, cred, ale prozatorilor puternici care adună zi de zi, vreme de ani de zile
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
l'humain...", spune Brook. Poate și de asta există Furtuna sa cu Sotigui Kouyate în Prospero. Mi-am început șederea la ediția din acest an a festivalului sub semnul lui Brook și al prietenului meu, George Banu, la Liceul Saint-Joseph. Acolo, timp de trei ore, am ascultat, am privit și m-am emoționat la una dintre cele mai interesante și consistente dezbateri legată de cele șaizeci de ediții și de istoria lor, a festivalului, a evoluției formelor teatrale, a esteticii, o
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
și dimensiunile acestui creator au fost puse în lumină, în circulație la această ediție. Expoziții de desene, studii la Filosofii, expoziție de fotografie, imagini bare îi alcătuiesc universul spiritual, care îl obsedează și îl urmăresc, semnele de la Kanisza, lumile de acolo, atelierul lui Balthus, Japonia, Dublin-ul, apa, căutarea eului și a creației, sensurile ființei și ale artei. Am văzut ultima reprezentație din cele șase cu Asobu. Omagiu lui Henri Michaux, de la Curtea de Onoare a Papilor. Om lîngă om, plin, absolut
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
agresiv, neacoperit și nemotivat, al unor cronici. Polițe se plătesc peste tot. Am dormit o oră și la patru dimineața am traversat Avignon-ul amorțit ca să iau naveta și să ajung la Cariera Boulbon, la Lever de soleil al lui Bartabas. Acolo unde, acum exact zece ani, Danaidele lui Purcărete și-au spus istoria. Povestea este specială în sine, inedită și, evident, de neuitat. Sculatul, plecatul, luna, vîntul, cloșarii, mizeria din oraș, frigul încă al nopții, călătoria pînă acolo, ascensiunea în liniște
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
al lui Bartabas. Acolo unde, acum exact zece ani, Danaidele lui Purcărete și-au spus istoria. Povestea este specială în sine, inedită și, evident, de neuitat. Sculatul, plecatul, luna, vîntul, cloșarii, mizeria din oraș, frigul încă al nopții, călătoria pînă acolo, ascensiunea în liniște, vorbitul în șoaptă. În arenă, tot noapte și tot liniște. Odată ochiul obișnuit cu întunericul poate să intuiască siluetele. Un om și un cal. Bartabas și calul lui. Doi protagoniști ai unei căutări dincolo de orice formă de
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
trebuie să ai o anumită distincție în ținuta vestimentară, să fii proaspăt întors de la spovedanie trecând în drum spre casă și pe la medicul de familie pentru a ști că nu din cauza unui eventual puseu de febră te bântuie halucinațiile.... Așadar, acolo, în platoul televiziunii naționale (nu una de cartier), reproducând la scară potrivită suprafața României, simpatica Mihaela Crăciun moderá cu un fel de veselie calmă o conversație la care participau (în ordine alfabetică, nu-i așa?): Adrian Cioroianu, Rose Marie Mociornița
Cartofi pai cu mujdei de usturoi by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10382_a_11707]
-
buton." Cronicarul își permite să nu considere deloc paranormale astfel de mesaje care pleacă de la sine spre un andrisant necunoscut, vorba lui Caragiale. Din contra, ele încep să i se pară tot mai normale și andrisanul tot mai cunoscut. Cineva, acolo sus, ar trebui să ia taurul de coarne și să treacă serviciile (ce termen!) prin ciur și prin dîrmon. Pînă la ultimul om. Fără să uite de primul. Mai bine mai tîrziu... Un necrolog nu este neapărat cel mai potrivit
Ochiul MagicOchiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10383_a_11708]
-
care ne dă frisoane și cu o consecvență de tabloid. Ajunși aici, Cronicarul mărturisește că iubitele fotbaliștilor constituie, totuși, un subiect și mai agreabil, și mai citadin decât aceste pagini 8 / 9 ... care par să nu se mai termine. Tot acolo, un articol al lui Petre Ursache - Imaginar mioritic în Baltagul lui Sadoveanu, slalom exemplar printre surse, argumente și concluzii. Toate acestea scapă, rând pe rând, neatinse. Iată câteva mostre: "Romanul este o variantă în proză a cântecului folcloric; iar lucrurile
Ochiul MagicOchiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10383_a_11708]
-
tihnă. Seara, cînd mă pregăteam să ies din vis, au apărut actorii lui: Virgil Flonda și Constantin Chiriac. El a zîmbit, iar chipul lui a primit o lumină ca o aură. Actorii lui... Am descoperit cu ei, în drumurile mele acolo, la Sibiu, care se îndeseau pe măsură ce descifram codul relației lor cu teatrul, cu misterul, cu seducția, am descoperit, așadar, laboratorul. Am înțeles, privindu-i și ascultîndu-i de atîtea ori, metoda Kantor. Sau Grotowski. Regizorul-mentor-director și actorii lui însoțitori. Trupa și
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
pe-atunci pentru mine un oraș foarte interesant prin caracterul său pronunțat internațional. Berlinul, unde m-am stabilit după plecarea din România, are și el o anumită internaționalitate, una europeană... Amsterdam este însă internațional în- tr-un mod extra-european. Mă simțeam acolo ca și cum aș fi cutreierat lumea din Indonezia pînă în Caraibe. Pe atunci, înaintea experiențelor pe care le-am făcut în ultima vreme, am perceput foarte naiv această multiculturalitate, era ceva "pozitiv". Totuși acest prim contact favorabil pe care l-am
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]