1,910 matches
-
obicei. — Vreau o ceașcă de ceai, spuse ea când a sosit. Cu mult zahăr. —Atât de rău e? —Am frisoane. A meritat, totuși. Sunt moartă după Jumătate-om-jumătate-bursuc, Ashling. Dar trebuia să mă sune astăzi și - ah, nu, laptele ăsta e acru. Rahat! Pun pariu că sunt însărcinată. În nouă luni voi da naștere unui Jumătate-bebejumătate-bursuc. Nu, spuse Ashling uitându-se în cana ei în care pluteau câteva chestii albe. Cred că laptele e pur și simplu acru. Joy deschise frigiderul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
În fața biroului comandantului și așteptă să cadă securea. — Sergent, zise comandantul, luând ziarul de pe birou, Împăturindu-l În jumătate și aruncându-l frumos la coș. Vei fi Încântat să afli că te credem. Logan nu putu să nu observe expresia acră de pe fața inspectorului Napier. Se pare că nu toată lumea era de acord cu verdictul. Comandantul se așeză la loc pe scaun și-l examină pe Logan. Inspectorul Insch mi-a zis că ești un ofițer bun. La fel și inspector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bucătărie cumpărăturile. — Am luat și niște Pot Noodles, spuse el, golind punga pe blatul de lucru. Vrei cu pui și ciuperci, vită și roșii, sau curry picant? Watson o luă pe cea cu pui, iar Rennie pe cea de curry: acra doamnă Strichen trebuia să ia ce rămăsese. În timp ce tăițeii se Înmuiau În apa fierbinte din ceainic, agentul Rennie Îi povesti despre excursia sa la magazine. Una dintre mașinile lui Insch era parcată la intrarea pe strada de vizavi de magazine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
rebelă, deschise portbagajul și-și scoase trusa medicală. Isobel și Miller Stau În copac Se S-Ă-R-U-T-Ă Dacă se ducea a doua zi la prima oră la cei de la Standardele Profesionale, inspectorul Napier cel cu păr de culoarea ghimbirului și față acră ar da-o afară din clădire În șuturi cât ai zice „comportamente inadecvate deosebit de grave“. Măcar asta l-ar lua pe Napier de pe capul lui. Logan privi Încruntat spre casa Strichen. Ar fi distrusă. Nici o secție de poliție din țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o spaimă pură, fără să înțeleagă nimic. Era insuportabil să le privească în timpul strălucitoarelor sacrificii ale cultelor imperiale. Când era mic, mama sa îi acoperea fața cu mantia ei, pentru că voma. Animalele simțeau mirosul violenței. „Violența miroase“, spunea Germanicus. Mirosul acru, insuportabil și amețitor al unei legiuni când, sub comanda centurionilor, înainta în fața dușmanului, în bătaia soarelui, fără zgomot, numai zornăitul înspăimântător al armurilor, bătaia armelor pe scuturi. Mirosul oribil, persistent al prizonierilor germani înlănțuiți, zăcând unii peste alții pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Îți construiești o cuirasă de Don Quijote, Împotriva prostiei și a compromisului; dar viața trece pe lângă tine fără s-o trăiești, facă să te bucuri ca ceilalți de fructele din grădina aceasta, fără să simți pulsul ei de sânge și sudoare acră. Amant pur al cărților; te strecori printre eroinele lor, dându-le notă de trecere din când În când și abandonându-le după o lectură; te-ai viciat Încât confunzi viața cu cartea și de câte ori vrei să povestești ceva, recurgi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
formele neîncleiate În cuptoarele-nghețate ale timpului Orice respirație miroase a catran și a smoală. Ninsori negre se prăvălesc dinspre jgheaburi metafizice Albind interiorul vid al lucrului și dându-i ființă Se-ncaieră ideile să intre-n porii materiei Sudoarea acră-a singurătății alungând-o departe Cu bubuituri se despică hruba-nchisă a eului meu. 15.10.1960 Păsări de pradă spânzură noaptea În visele cărnii Miresme bolnave adie suav din stârvul căutărilor Se spulberă fumul infinitului În lucruri aceleași Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
unei străzi, că am fost lansat de o frână bruscă, pierzându-mi echilibrul; dar eu aspir, sorb mireasma din codrii capilari, mă Înroșesc de plăcere; e o beție sofisticată, o cădere În transă, un extaz, chiar dacă adulmec doar un miros acru, de sudoare amestecată cu praf, trepidez la fel; reacția mea nu e declanșată doar de rara combinare a unor loțiuni finisime, inventate de cei mai cunoscuți parruchieri de la Paris sau din Londra; la fel mă extaziază și mirosurile fetide, ignare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
spuse Leigh, uitându-se direct la Emmy. — Ai așa un talent de a-i strica omului cheful! strigă Adriana. Mă duc să înnot. Încercă să-și păstreze tonul calm, dar începuse deja să se enerveze. De ce era Leigh așa de acră? Tipa avea o super slujbă la cea mai prestigioasă editură din oraș, un logodnic adorabil care era comentator sportiv, foarte râvnit de femei, dar care n-avea ochi decât pentru ea, și o înfățișare sofisticată, sobră, suficient de arătoasă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de deasupra camerei de proiecție se găseau role prăfuite, cu filme. Oare caporalul japonez de la unitatea de transmisiuni, care Încerca acum să demonteze aparatul de proiecție, va rula unul dintre filmele lui Yang? Chicoteala lui primi drept răspuns o privire acră din partea soldatului de pe scenă. Era clar că nu avea Încredere În Jim, care se ținea departe de el. Ferindu-și ochii de soare, soldatul scrută băncile de lemn, pe care ședeau cîțiva deținuți În soarele după-amiezei. La trei rînduri În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
copii se joacă. Numai tu, singur, Îndurerat, chinuindu-ți privirea În clocotul alb al unui nor destrămându-se pe cer. Senzația că ai putea rămâne singur pe lume. În cealaltă cameră, mama primește vizita unei vecine. Beau În tăcere cafeaua acră. Apoi mama, Într-un târziu: Uneori mă simt atât de singură, atât de singură pe lumea asta. Trece timpul și se face seară și este abia una mie nouă sute cincizeci și doi. Tancurile năpustite pe străzi. Luptându-se cu troienele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să nu poată fi pus În slujba socialismului. TU, țanțoș În fața unei noi zile. Vei Începe să te iei la trântă cu ea. Ai ceva din duritatea diamantului. Întâi și Întâi, micul dejun. Pâine fără sare și iaurt. Iaurtul e acru. Te curpinde moleșeala. Mila. După ziua de ieri. Aseară ai fost la Valerică să-i spui că ai ieșit din spital. Pe Valerică Îl cheamă de fapt Werbinski Valeriu, este polonez și acum trei ani ai vrut să-l omori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Micăsasa, la locul strigăturii de unde l-a strigat Anica pe Toader care era tocmai În Sibiu, să vină acasă, să vină acasă că s-o prăpădit moșuso’, și el a auzit de acolo de departe și a venit, la gustul acru dulce al frăguței pe care ai dibuit-o sub ierburi, la pata albastră care se așază pe un bostan sub formă de fluture. La prietenii tăi din sat, la Mărioara lui Șurtea cum i-ai văzut tu țâțele pistruiate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
gudronat al bucătăriei (cunoașteți bine topografia locului și poziția optimă) cu ajutorul instrumentului numit hoțoaica, poftiți de vă alegeți două gutui babane și păroase. Le frecați de mânecă până le lustruiți de părul pufos, maroniu. Întinși pe spate mâncați aceste gutui acre și necoapte bine, privind la lună. Luna este destul de rotundă, cam de forma unei gutui și, În șoaptă cu gura plină de bale, discutați dacă sunt sau nu oameni În Lună. Normal. În timp ce vorbiți despre posibilitatea existenței vieții pe Lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
luxului inaccesibil. Cu toate acestea, facultățile tale intelectuale trebuie cu orice preț stimulate. Ai de perceput și Înțeles impresii exterioare. Ceva trebuie să te facă să gândești și să muncești mai ușor. Și atunci bei o cicoare. Neagră ca păcura. Acră, dulce, amară. Astăzi este eclipsă totală de soare. Tu, excitat. Se aud zgomote de geamuri sparte. Lumea Își pregătește instalația denumită geamul afumat. Milioane de cioburi Înnegrite de milioane de lumânări. Spre deosebire de ei, tu pui În fața gemulețului de la pod, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vezi pe tine departe, În trecut, În sala Radiodifuziunii cântând În cor. Gândindu-te la anul 2000. Noaptea vine cu liniște. Peste oraș s-a lăsat o pulbere fină, ca o pudră, ca un praf de porțelan, cu un gust acru și străin. Un zumzet imperceptibil, ca al unor cărăbuși Într-o pădure de stejari, treieră aerul care i-a adormit pe toți. Țes pânze păianjenii și se apropie Sfintele Paști. Lumini firave vor umbla pâlpâinde pe străzi. În seara de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de scântei, care ți se mântuiește sub privirea inundată de lacrimi, te Întrebi cine este Polixenia, cine este această strungăriță și, În general, ce rost mai are să treci pe la laborator. Cu un gust În gură și pe buze, metalic, dulce, acru, sărat, te Întorci spre casă, viscole se prăbușesc În continuare peste București, vecinul și-a tranșat porcul, făcând jamboane și cârnați, este 18 decembrie 1963 și, la Acrra s-a semnat protocolul schimburilor comerciale Între R.P.R. și Republica Ghana. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bărbați. -Eu am construit și teatrul, și oamenii, mă pasionează sculptura. Într-o clipă Îți devine suspect, la fel de suspect ca și apariția și dispariția căciulițelor de blană. Stai cu ochii pe ușă și nu mai bei nici un strop din vișinata acră cu care te tot Îmbie, vorbindu-ți despre cultură și artă. Îl bagi În mă-sa, și viața ta curge monoton la depozitul de blănuri de pe strada Oițelor. Ești foarte prudent, nu cumva să mai ai lipsă În gestiune. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ar fi fost vară niciodată. Orizontul se segmenta fulgerător, stroboscopic, prin geamurile vagoanelor de lux, tapițate cu pluș albastru, mirosind a tutunuri fine și a colonii rare. În urma lor rămânea linia pustie, ducându-se spre un punct neștiut și mirosul acru, de gudron, al traverselor. Diminețile În hotel erau monotone, aceeași cafea, aceeași țigară, același duș rece, muzica molcomă a postului de radio care mai transmitea din când În când știri lapidare venite de prin toate colțurile planetei, bântuite de războaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nici măcar foarte tânără. Părul prost decolorat încadra o față slabă și osoasă, pe care străluceau ochii întristați de machiajul prea strident. Lăsă laptele pe tejghea și se îndreptă spre tonomat. Localul acela întunecat, în ciuda soarelui de afară, cu un miros acru de canal înfundat, se umplu de melodia plictisitoare a unui grup foarte la modă în anii aceia. Rămase în picioare, aproape lipită de tonomat, închise ochii și începu să-și legene ușor capul. Rămase așa, o siluetă tremurătoare în întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și soții ăia mulți, i-am spus soției mele. Zsa Zsa, Eva și... mereu o uit pe a treia. Încercam să iau totul ca pe o glumă. Încercam să fiu un tip de gașcă. Nu ajungi nicăieri cu o mutră acră, mă avertizaseră ei, deși asta fusese cu ani în urmă. Acum nu mai aveam o mutră acră. Mă simțeam cât se poate de bine când doctorul Gabor ținu deschisă ușa dintre sala de așteptare și biroul său. Îmi făcu semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a treia. Încercam să iau totul ca pe o glumă. Încercam să fiu un tip de gașcă. Nu ajungi nicăieri cu o mutră acră, mă avertizaseră ei, deși asta fusese cu ani în urmă. Acum nu mai aveam o mutră acră. Mă simțeam cât se poate de bine când doctorul Gabor ținu deschisă ușa dintre sala de așteptare și biroul său. Îmi făcu semn din capul său mic, acoperit cu păr negru lucios și neted, să o iau înainte. Am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
baie se trezi pus În Încurcătură descoperind că i se terminase spuma de bărbierit, până când Îi veni ideea strălucită să Încerce să se radă cu un strat gros de săpun obișnuit. Numai că acesta se dovedi a avea un miros acru, de subsuori transpirate În zi de caniculă. Își rase obrajii cu lama până când deveniră roșietici, Însă uită de tuleiele de sub bărbie. Apoi făcu un duș fierbinte, după care Își adună curajul și se clăti treizeci de secunde cu apă rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ușa sălii de consultații. Dădea impresia că toți oamenii, bărbați sau femei, Îi trezeau un ușor dezgust. Știind că Tamar era de câțiva ani Îndrăgostită de el, se delecta aruncându-i din când În când câte o remarcă scurtă și acră: —A ce miroși azi? Sau: — Îndreaptă-ți fusta. Încetează să-ți irosești genunchii pe noi. Am văzut deja peisajul ăsta de douăzeci de ori pe ziua de azi. De data asta Îi spuse: Pune-mi, te rog, pe birou vaginul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ai lăsat furat cu totul de plăcerea polemicii despre viitorul Teritoriilor Ocupate. Ca de obicei. Ca și cum dacă ai reuși să-l Învingi În dispută, piedica din fața păcii ar dispărea și ar Începe o eră nouă. Ca În copilărie: un puști acru, cu o minte ca briciul, care nu avea altă plăcere mai mare decât să vâneze greșelile de limbă sau de exprimare ale adulților. Să-i oblige să Înalțe steagul alb. Câte un oaspete folosea, spre exemplu, expresia „marea majoritate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]