7,862 matches
-
nu îl luasem prea în serios, nu ajunsesem niciodată să-l clarific. Dubiile fac parte din gândire. Există dubii prostești sau superficiale care se pot înlătură ușor prin informații. Dar sunt și dubii inteligente care ajung să se situeze în adâncul minții noastre. De aceea încă de pe când studiam la Roma îmi era clar că nu aș fi putut niciodată deveni blând și "echilibrat" precum un coleg de-al nostru model, perfectul clasei, destinat, tocmai datorită acestor calități, să devin episcop
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
s-a născut certitudinea că existența are un sens și că de aceea, supunându-se, viața mea are un scop. Din acel moment am știut ce înseamnă "nu privi în urmă", "nu te preocupa pentru mâine".3" Fără frică de adâncul apelor Această experiență unică mă umpluse de o bucurie nemăsurată. Spunând într-adevăr "da", îndrăznind încrederea de fond, riscând încrederea în viață: astfel și doar astfel îmi pot continua cursul vieții, asumând un comportament de fond pozitiv și mergând drept
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
din Elveția, priveliștea Alpilor și, printre coline, lacul Sempach a cărui întindere se supune celei mai slabe adieri de vânt, oglindind cerul și schimbându-și constant înfățișarea și atmosfera. Fiecare are propriile experiențe legate de natură, care se imprimă în adâncul memoriei. Îmi voi aminti toată viața prima dată când, în timp ce schiam pe muntele Weissfluhjoch la Davos, într-o zi splendidă și senină de iarnă, rămasesem copleșit de panorama ce se deschide pe numeroasele vârfuri alpine înzăpezite și iluminate de soare
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o lumină laudativă. Autorul sublinia faptul că opțiunea sa cremaționistă nu era una antireligioasă, punându-l drept gaj pentru o asemenea afirmație: Aceste rânduri trebuie văzute ca venind din partea unui creștin ortodox, nefamiliarizat profund și perfect cu partea dogmatică a adâncului religiunii ortodoxe, dar care vede și judecă prin interesul imensei majorității turmei anonime a credincioșilor. În privința tratării părții doctrinare, pur dogmatice și canonice a acestei probleme, P.C. Arhimandrit C. I. P. Șerboianu, unul dintre preoții culți care s-au emancipat de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
interese ale prezentului, descopăr insuficiența atâtor și atâtor lucruri care, pentru majoritatea oamenilor, alcătuiesc singura fericire. Ce greșită concepție au oamenii despre fericire și totuși ce iureș, ce năvală nu se dă spre a căpăta iluzia de o clipă și adânc zguduitoare a beției simțurilor, care deformează sensul vieții și face din om neom!... Antitezele de cugetare sunt singurul izvor al tragediei omenești. Omul, în loc să meargă pe linia dreaptă a iubirii de adevăr, face compromisuri de conștiință cu sine însuși, mergând
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nu va vătăma întru nimic Biserica Creștină, ba dimpotrivă îi va mări prestigiul în fața omenirii; dorind viteazului popor iugoslav și Suveranului Său, biruințe asupra celor potrivnici și eternă prietenie cu România, al căreia fiu și cetățean sunt eu; fac din adâncul sufletului meu, pentru Societatea "Oganj" al cărei președinte sunteți d-voastră, urarea strămoșească "Viavat, crescat, floreat", și cu ea Biserica și marele regat iugoslav". (Flacăra Sacră, VI, 7, 1939, p. 5). Bibliografie Calinic Popp-Șerboianu (1883-1941) opera 1. Cărți Popescu-Șerboianu, Constantin
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ofere unei priviri, să poată fi într-o bună zi atinsă de această privire, întâlnită, cercetată, cunoscută? Se va spune că, dacă activitatea estetică în calitate de praxis, în calitate de mod al sensibilității și astfel al vieții, rămâne într-adevăr necunoscută, cufundată în adâncurile misterului care învăluie orice creație, mai ales pe cea a artei, această disciplină teoretică pe care o numim estetică este totuși capabilă să-și dea un obiect drept materie a cunoașterii sale, și anume opera însăși, opera de artă în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se auto-afectează tot ceea ce este văzut, imaginat și simțit, și care este emoția provocată de tablou, statuie sau monument: ea este cea pe care a vrut s-o exprime creatorul, ea este cea pe care o trăiește spectatorul, coincizând în adâncul lui însuși cu esența artei. Însă dacă, în calitate de auto-afectare a ek-stazei Ființei, opera de artă are același statut ca și lumea sensibilă, prin ce anume se deosebește de aceasta? Prin aceea că ea este o lume aranjată, ale cărei elemente
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
constitutive a științei. Astfel există o bucurie aparte a descoperirii științifice de pildă, o bucurie care aparține viziunii ca atare și care, în funcție de modalizările, rafinările și perfecționările acestei viziuni, se modalizează ea însăși, parcurgând seria plăcerilor intelectuale care sălășluiesc în adâncul sufletului ca potențialități fenomenologice originare ale sale, care sunt ideile sale înnăscute într-un anumit fel. La fel, cel care, urmând sfatul lui Malebranche, încearcă se facă în așa fel încât într-un cerc nu toate razele să fie egale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
așteptasem să fiu pus în fața acestei întrebări atât de direct și fără ocolișuri. De bună seamă, ea nu era nouă pentru mine. Dar chiar din prima zi de școală! VREI SĂ CITEȘTI? Și am auzit o voce puternică strigând în adâncul meu DA, VREAU SĂ CITESC! Curând însă, aproape imediat, aceasta a fost acoperită de alt glas, care țipa: NU, NU TREBUIE! E INTERZIS ! NU POȚI! DRUMUL TĂU NU ESTE ACELA AL CITITULUI! Și am întrebat acel glas: Am eu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
îndoială că dobândesc unele trăsături omenești. Cu ajutorul aparatului de mărit, poți, de asemenea, să privești în interiorul gurii lor, pe care Doré a lăsat-o deschisă, gâfâind, și de acolo mai departe, în gâtlej, și pe urmă și mai departe, în adâncul măruntaielor. Plămânii sunt pe cale să se formeze, inima crește, bășica înotătoare se chircește. Acest fel de a privi al bunicului m-a urmărit întreaga viață. La muzeu - în acea prea scurtă perioadă - am văzut nenumărate asemenea „pete“ pe marile capodopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
o parte cu mâna din fața mea, ca să nu-mi intre în ochi. Când plânsul nostru devenea prea violent, eu îi citam câteva rânduri din Tennyson pe care le învățasem de la bunicul: Lacrimi, trufașe lacrimi, nu înțeleg ce înseamnă, lacrimi din adâncul unei disperări divine. Dar uneori, în timpul lecțiilor obișnuite, se întâmpla ca eu să preiau predarea. Atunci micii mei camarazi ascultau zeloși și cu uimire poveștile mele despre cum Iosua a obligat soarele și luna să stea nemișcate în valea Aialon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ce sentiment al îndurării! Nu este o simplă întâmplare că s-a reprezentat pe sine în chip de Iisus Hristos! Da, am spus eu. Așa este. Nu voiam să-l contrazic pe bunicul, mai ales în seara aceea, când, în adâncul meu, știam că acei ani trecuseră, că legătura dintre noi avea să fie tăiată în curând. Dar nimeni nu poate să ajungă vreodată la credință prin gravurile lui Dürer. Prin mama am aflat ce hotărâre luase tata asupra viitorului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
norii de furtună ori explicația privind furtuna și bolta cerească sau atomii de oxigen și viteza luminii. Știința propriu-zisă nu satisface partea spiritual-estetică a ființei mele. Nu în măsura în care o fac literatura sau arta. Mama tăcea, dar eu cred că în adâncul ei era de acord cu mine. Ca să nu mai vorbim de muzică! am adăugat. De exemplu rapsodiile și sonatele lui Brahms! Voiam s-o ating drept în inimă. Și atunci, după ce rămăsese tăcută vreme îndelungată, mi-a spus ce hotărâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nu am putut să studiez niciodată hărțile atât de amănunțit cum ar fi fost de dorit. Pot fi hărți frumoase, mai ales cele foarte vechi, care au fost pătate de mucegai și de acizii cu nuanțe brune din hârtie. în adâncul tuturor hărților, sub pământ, ca să zic așa, există totuși îngropate o mulțime de litere și de cifre. Când mă apropii, ele pornesc la atac. Iar eu nu mă pot apăra. La fel e și cu ceasul. Hărțile și ceasurile. Spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
trecuseră pălise un pic în amintirea mea. Foița de aur de pe marginea copertei strălucea. Strângând din pleoape, mi-am lăsat câteva secunde sufletul înfometat să răsfoiască întreaga și neprețuita lucrare, foaie cu foaie, pagină cu pagină, imagine cu imagine. în adâncul meu nu lipsea nimic, nici o figură, nici o linie, nici o umbră. Cum stăteam acolo, cu genunchii îndoiți, ușor aplecat în față, cu chipul întors spre lumină, m-a izbit gândul că uitasem să-i povestesc tatei ceva. Am fost confirmat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Nu, Dumnezeul lui Avram, Isaac și Iacob este Dumnezeul dragostei și al mângâierii. Este un zeu care umple și stăpânește cu totul inima pe care El a luat-o în posesie. Este un zeu care lasă oamenii să simtă în adâncurile lor propria lor nimicnicie și îndurarea Lui fără sfârșit. El se unește cu ei în profunzimea sufletelor lor și-i umple cu umilință, bucurie, siguranță și dragoste. Atunci nu m-am putut stăpâni să nu-i povestesc directorului despre arendașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
discutat. îmi plăceau. Aș fi vrut să înnopteze aici, pe muntele Ava. Da, ei căutau amintiri despre Elis din Lillåberg. Toți erau, mai mult sau mai puțin, descendenții lui. Există nespus de multe de căutat, descoperit și cercetat aici, în adâncul Västerbottenului. Stânci uriașe, pe care Elis din Lillåberg le ridicase, mutându-le din loc. Temelii de casă pe care el le pusese. Găuri în pământ, lăsate de copacii pe care îi smulsese cu rădăcini cu tot. Râuri pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
roșie cu sigiliul tatei, cu un boț gros plasat pe un colț din spatele plicului? Acum aproape că dispăruse, așa de aproape fusesem la un moment dat de gândul de a-l deschide, pentru a mi se citi mesajul. Deși în adâncul meu știu foarte bine ce-a scris tata, ce trebuie să fi scris, literă cu literă. Dacă pot spune așa. Noi îți vom duce lipsa, a spus directorul. Care „noi“? Toți cei care trăim și acționăm aici. Ceilalți nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
atomic ultim și decisiv - era vorba de Cuba -, și din cer avea să cadă foc, spre a distruge aproape toată viața de pe pământ. Dar eu mă simțisem în siguranță în căsuța mea, sus, pe Ava. Un vârf de munte din adâncul Västerbottenului nu aparține politicii internaționale și nici istoriei lumii. Dar în aceeași noapte a sosit toamna. Și asta era cu totul altceva. Am fost cuprins de o spaimă indescriptibilă. Toamna scutura nu numai casa și pământul pe care era așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
o însărcinare mai tentantă pentru cel ce scrie știri. Și încă nu a fost descrisă vreodată adevărata esență a focului. Lasă-mă să amintesc în final că ziua retragerii mele se apropie. Incontestabil, ar fi timpul ca un ziarist din adâncurile ținutului nostru, ca să nu spun „regiunea de dincolo“, să preia conducerea muncii de jurnalist. Nu poți să refuzi, am spus eu. Nu, a răspuns Manfred. De bună seamă. Și totuși trebuie. Nici nu poate fi vorba să părăsesc vreodată Avabäckul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Da, dacă se gândea mai bine, fusese întotdeauna sceptică. Destul de des șovăise în credința într-o îngrijire a oamenilor ca o necesitate dirijată în mod mecanic. Să-ți cânt la muzicuță? am întrebat-o. Nu, mulțumesc, mi-a răspuns. în adâncul ei ar fi preferat altceva în locul programului partidului, numai că nu știa ce. Ție îți este ușor, a zis. Tu ai desenele tale și Biblia ta, pe care n-o vei termina niciodată. Curând voi fi gata, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Ceea ce s-a rostit în treacăt rămâne pentru întotdeauna. în aceste momente mă gândesc adesea la Erwin Strittmatter - nu neapărat la demnitatea simplă cu care se ținea pe spinarea calului și la capacitatea de a manevra dictafonul, ci aud în adâncul meu regulile pe care el le stabilise pentru creația artistică nemuritoare: Alternează frazele scurte cu unele lungi! Amestecă psalmul curat, înalt, cu conversația cotidiană! Lasă gândul filosofic să se întrevadă ici și colo, în spatele fabulei cotidiene, tărăgănate! Evită ritmul fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Este dorința mea cea mai sinceră ca Tu să Te gândești atunci la mine cu un sentiment de solidaritate eternă și dragoste incontestabilă, tot așa cum mă gândesc și eu la Tine în momentul scrierii scrisorii. Eu știu că Tu, în adâncul Tău, ești uneori întristat de greutățile întâmpinate la scris și citit, care Te-au lovit și care Te vor urmări, probabil, întreaga viață. Da, știu că din când în când Tu poți fi cuprins chiar și de disperare. Dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
bine, gata, că o s-ajungi un răsfățat! îl întrerupse Arm. Uite, chiar pe întâi sau mai bine pe două, că pe întâi se doarme... o să începem să lucrăm din nou împreună. Mulțumit?... Din eter se auzi un oftat pornit din adâncul inimii. Doamne, dar până atunci mai sunt atâtea zile, atâtea ore, atâtea minute! parcă s-ar fi lamentat Bart, realizând cât îi lipsea prezența ei. Da, sigur, după Anul Nou, nu era absolut nici o problemă, o asigură el apoi cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]