1,151 matches
-
îmbracă acum, odată cu venirea primăverii pe drumeagul tău, aripa subțire de liliac-cu-nas-de-frunză și vei pluti, ușurat, mai departe. năpârlirea, schimbarea dinților de lapte șase în al doilea loc: la jumătatea timpului în care vântul cald al celor cincizeci de zile adie, privești cerul și vei vedea un lac rotund transparent, care în centrul său perfect poartă un nufăr: acela este zenitul tău. culege nufărul, așează-l cu grijă într-o sticluță cu capac alb undeva în dreapta desagii-fără-fund. acesta este semnul că
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
sus și în jos, bim bim bim bim, tu uzi petuniile magice și pătratul cu trifoi cu cinci foi, plîplîplî, plîplîplî, taurii tăi puternici învârt pietrele și macină semințele, crroosc, crroosc, crroosc, khamsinul, vântul cald al celor cincizeci de zile adie deasupra proprietății tale, ssseee, ssseee, ssseee. aer cald a fost o vreme în care munceam de dimineața până seara în fabrica de împlinit mici dorințe, de confecționat mici trepte de viață pe care să mă pot urca, de producție a
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și o manta lungă, decorată cu brazi și flori de cireș. Părul lung și negru atârna pe jos. Pe măsură ce obloanele erau deschise, prin fereastră se vedea un cer matinal de culoarea campanelelor, aproape ca un decupaj din hârtie. Briza care adia înăuntru fremăta prin părul negru al femeii și răspândea mireasma de aloe până în locul unde se opriseră pajii. — Veniți încoace. Pajii auziră sunetul apei curgând și alergară în direcția bucătăriei. Preoții templului încă nu-și părăsiseră camerele, așa că ferestrele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
doare, se plânse el cu glas sonor, spre descumpănirea celor din jur. Părând să se simtă foarte rău, se culcă. Totuși, ca și cum ar fi fost complet stăpân pe sine, așeză perna astfel încât să stea cu fața spre boarea răcoroasă care adia din grădină, se întoarse cu spatele la ceilalți și-și lărgi singur gulerul leoarcă de nădușeală. Medicul și slugile, însă, se alarmară. Vasalii săi intrară și ei, neliniștiți, unul după altul, să vadă cum îl puteau ajuta. Dar Hideyoshi nu întoarse nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
li se spuse să le transmită de la o companie la alta. — Dormiți! Dormiți! Închideți un timp ochii. Nimeni nu știe ce se va întâmpla la noapte! Norii de pe cer erau văratici, iar, din copaci, se auzeau țârâielile primilor greieri. Vântul adia plăcut peste munți, de la un lac la altul, iar soldații - care acum își săturaseră stomacurile goale - începură, în sfârșit, să moțăie. Continuând să-și țină în mâini armele de foc și lăncile, se așezară. La umbra copacilor, caii închiseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dovedi un sfetnic bun. În zori, însă, sosi un mesager, care îi spuse: Întrucât astăzi își face rondul de inspecție, probabil că Seniorul Hideyoshi se va opri la Castelul Inuyama, pe la amiază. Simțind boarea blândă de la începutul Lunii a Patra adiind peste el, Hideyoshi ieși călare din Gakuden și, după ce observă atent tabăra lui Ieyasu de pe Muntele Komaki și fortificațiile inamice din regiune, porni pe drumul spre Inuyama, însoțit de zece paji și vasali apropiați. Ori de câte ori se întâlnea cu Shonyu, Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-și ia ochii de pe foaie. Cu o zi înainte de seceriș, Moș Ion și-a pregătit uneltele pentru lucru. Iată-l: s-a sculat cu noaptea în cap și s-a îndreptat spre ogor. Soarele se ridica de după culmi, iar vântul adia ușor, făcându-l să creadă că se află într-o lume nespus de frumoasă... Doamna Mușat stătea în spatele lui și aștepta în picioare. Hai, Rareș. Citește până la capăt. Ai de învățat. Sper. ... Ia un spic, îl freacă între palme și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
afla o cafenea cu mese scoase pe trotuar, unde probabil că poposeau actorii după spectacol, dar pentru Paul era prea puțin important ce făceau ceilalți actori după spectacol. El aștepta la capătul gangului. Gangul era întunecos și din el tăcerea adia spre stradă, împinsă de suflul vântului Zefir din Primavera lui Boticelli, acolo în dreapta tabloului, îndreptat spre Cloris, pe care voia s-o fecundeze, să-i insufle rod și s-o prefacă în zeița Flora a primăverii... De când se ridicase de pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de acel miting aviatic sau dacă își mai amintește de fata aceea ciudată... Sunt multe întrebări pe care regretă nespus uneori chiar îl doare că nu i le mai poate pune. E o primăvară interiorizată și sobră, cu vânt umed adiind peste rămășițele reci ale iernii. Gândul lui Lucian se întoarce la singurătatea mamei de după moartea tatălui său, la acei nici trei ani de viață în care ea a dus o luptă obosită pentru o supraviețuire nedorită, încheiați cu renunțarea finală
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în alte lăcașuri cu rezonanță ale Moldovei, pământul mustește de istorie și grandoare. Oasele strămoșilor țin țara. Datoria noastră este acea de a o întări prin gândirea, simțirea și faptele noastre. Prof. Dorian Răducan 24 august 1980 122 Odată cu vântul, adie și umbrele vrednicilor și marilor înaintași. Se profilează pălăria și umbra masivă a lui Calistrat Hogaș... Gheorghe Cărăușu - Suceava * 28 martie 1981 Vizitând această frumoasă ctitorie a vornicului Nestor Ureche, devenită adevărată cetate sufleteasă din care s-au ridicat buni
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
lui Germanicus?“ La Capri, bătrânul Tiberius rămase tăcut. Poate că nu era foarte dezamăgit, fiindcă în lunile acelea observase iritat zelul, ambiția și tupeul senatorului Silanus. Senatorul privi îndelung, pe rugul demn de un împărat, fumul puterii sale pierdute. Nu adia nici un fir de vânt și rugul arse un răstimp insuportabil de lung. Și Sertorius Macro privea, mai încruntat decât i-ar fi cerut rolul său, fiindcă acea căsătorie fusese opera lui, iar copilul mort - dacă ar fi sacrificat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
insulei Capri, la Villa Jovis, băteau multe vânturi, care veneau noaptea de pe mare, învolburând apa în jurul stâncilor. Veni și noaptea caldă a celei de-a douăzeci și patra aniversări, ultima noapte de august; dintre toate vânturile din Capri, nici unul nu adia printre stânci. Marea era atât de liniștită și de neagră, încât nici dacă s-ar fi aplecat n-ar fi auzit vreun zgomot. Se trezi și începu să vorbească în gând cu mama lui moartă, îngropată pe cealaltă insulă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
regele, sau regina (alegeți D-vs) naturii. Dar oamenii acestor meleaguri, mai au o tară moștenită și probabil transmisă cu sfințenie din tată în fiu. Este vorba, despre acea tendință de curbare imediată a șirei spinării, spre iertătorul pământ, numai cât adie prin preajmă respirația vreunui șef cu ceva putere asupra lui. Devine imediat umil, iar vocea trece, printr-un ciudat fenomen de transformare a sonorității, de la tonul obișnuit, la tonul de milogeală sau uneori se stinge în șoaptă la urechea șefului
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
o banchetă. Gigi știa puțin cât să se descurce însă mai mult vorbeau ele cu taică-său. Erau încântate de tinerețea lor și nu se sfiau să o spună, dar să-i și atingă ușor, ca din întâmplare, cum ar adia peste ei un vânt fugar, răcoritor. În sfârșit ajung la cramă și coboară destul de multe trepte până jos. Din partea viei Murfatlar, un inginer le prezenta diverse sorturi de vin. Turiștii consumau din fiecare fel, încântați și lacomi; aveau masă de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
invizibila disperare ce ignora ajutorul, lividele sclipiri din ochii lui albaștri - toate m-au făcut să croiesc un nou tipar, să accept o nouă realitate sumbră: copilul acela eram eu... Soarele tomnatic nu ezită să îmi șicaneze mugurii indolenței... vântul adie lin, prea lin pentru o zi obișnuită de brumar... într-un parc părăsit, un copil se joacă... își gonește propriul reazem, fără a cunoaște adevărul vieții... și brusc, începe să cadă... să cadă într-un abis etern, într-o genune
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tu ești doar un simplu om căruia i-au fost dăruite toate acestea numai de Dumnezeu și de nimeni altcineva. Dobrogea este locul cel mai Sfânt de pe pământ unde nici păsările nu cântă, nici iarba nu crește, nici vântul nu adie fără voia Atotputernicului. Goldan Iulia-Mărioara, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Prisăcani - Iași profesor coordonator Adina Brânzea Dragă Pământule, Cu mult respect, trimit această scrisoare către tine sperând din toata inima că o vei primi. Încă de la început aș vrea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Toate speranțele. Tot! Și iar... “Bum! Bum! Bum!” Serios? Nici gândul nu mi-l mai aud. Doi pași, o ușă trântită cu putere, o voce hotărâtă, gălăgie! Unde-i pădurea mea? Unde-a dispărut simfonia frunzelor atinse de ploaie și adiate de vânt? Unde-s copacii tăcuți de veacuri, discreți și curați, râul din vale și mușchiul moale și rece? Deschid cu frică de-afară ochii: în stânga mea, un dulap nici îngust, nici lat. În dreapta, perete. Privirea-mi cade pe un
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
soare. Niciun nor, oricât de mic, nu se încumetă să dea ochii cu soarele care dogorește nepăsător. La fel de speriat este și vântul. Nu are curajul necesar să și arate chipul răcoros nici măcar o clipă. Încearcă din când în când să adie ușor, dar nu are puterea să se lupte cu soarele, care este cu mult mai puternic decât el. Atunci când își face simțită prezența, răsuflarea sa este foarte fierbinte, asemeni unui balaur care scoate flăcări pe nări. La sol, situația este
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
luat rămas bun de la locurile copilăriei mele. Am rămas singur lângă băncuța de lemn care se odihnește la umbra unui nuc falnic, cocoțat de încercările mele de a ajunge în vârf. M-am așezat ghemuit, cu bărbia sprijinită de genunchi. Adia un vânt potolit care a adus o frunză călătoare de stejar. Obosită se așeză pe băncuță. Pe frunză văd cum o gărgăriță pictată cu un roșu intens se odihnea în bătaia lină a vântului. Am luat-o încet cu degetele
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Totuși, dacă iadul avea o formă, se gândi Dante, nu se putea deosebi prea tare de aceea. Își reluă coborârea, Întărit de lumina rațiunii. Chiar și aerul părea să fi devenit mai puțin apăsător, ca și când un vânticel ușor ar fi adiat dinspre adâncuri. Scara din piatră se oprea dinaintea unui arc Înfundat, Închis printr-un zid din cărămizi. Într-o epocă ulterioară, cineva trebuie să se fi hotărât să blocheze acea cale spre măruntaiele pământului, poate pentru a Împiedica explorarea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
trezească visele din uitare. M-am pierdut printre picături de iubire și n-am simțit ploaia care cădea-n neștire, învăluind clipele cu-n văl de mistere. Sfârșit de iarnă... Agățate de gânduri stinghere ramuri de vis stau rezemate, vântul adie și ușor împrăștie miros de flori scuturate . Printre crengi de ger răvășite șoaptele s-ascund zgribulite frigul a pus stăpânire pe zare și parcă-s toate adormite. Din înalt în valuri de mătase cad picături de aer înghețat parcă-s
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
legământ. Când gândul se-ndreaptă spre tine, în joacă, Iar luna se plimbă alene prin veacuri, Luceferi dorind să viseze, provoacă Povești de iubire ascunse-ntre lacuri. Când totul din jur ne îndeamnă la viață, Rămâne doar vântul să ne-adie cu-alint Și-un soare să cânte, c-o stea-n dimineață: "De aur e tăcerea", cuvântul de argint. Un suflet, un ghiocel... Un ghiocel răsare din noroi Privind la lumea tristă și stingheră, Vestește primăvara, calde ploi, Păcat că
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Un ghiocel răsare din noroi, Când noi dansăm tăcuți un vals, spre seară, O noapte-ntreagă stăm lipiți și goi Și ne-aruncăm în blânda primăvară. Ești suflet, femeie! Ești zâmbet de floare ce-alină tristețea, Ești pasul legănat ce-adie speranța; Ești strop de culoare ce mbracă noblețea, Ești suflet minunat ce mângâie viața. Ești dulcea vioară cu vocea-ți duioasă, Ești farmec în noapte atingând finețea; Ești vrajă, descântec, blândeții mireasă, Ești suflet și pace cântând tinerețea. Ești mână
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pal o amuțește. Cu pete sângerii din soare Ce în apus domol coboară Se crede frunza iarăși floare Plutind cu visele-i, ușoară, Și uită că un ger sticlos îi arde vorba pentru-a mia oară. Un vânticel de toamnă adie Și suflă prin culori, bezmetic Amestecând o gingășie Cu un destin sticlos, eretic Iar frunza, în covor de vise, Gândul închide arzând ermetic. Printre raze Dacă soarele blând Va citi în zăpezi Ape clare, Dacă raze-n mănunchi Vor picta
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
trage iar oblonul, vreau să te aud! E vreme de ploaie Iubire, e vreme de ploaie n-am chef nici să vii, nici să vin; de-ar curge pe mine șiroaie, ți-aș spune că plouă puțin cu frunze și-adie un pic. dar griji să nu-ți faci mi-este bine ! mi-e dor și nu-mi e... cum să-ți zic? mi-e toamnă, de-acuma în fine... de-ar curge pe mine șiroaie, ți-aș spune că plouă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]