3,053 matches
-
până la venirea iernii, să nu ne mai doară cântecul păsării ucise în zbor în timp ce-ncerca să salveze din văi un ultim ecou.... Și, să nu-ți fie teamă, călătorule, căci eu mereu te voi însoți: voi fi prezentă în fiecare adiere de vânt care-ți va mângîia tâmpla obosită de timp; voi exista în fiecare zâmbet ce-ți va fi oferit; voi fi îmbrățișarea care te va liniști, când marea-ți va fi zbuciumată; mă vei recunoaște în fiecare lacrimă de
TESTAMENT de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/roberta_sanders_1478606428.html [Corola-blog/BlogPost/374164_a_375493]
-
au îmbrăcat ținuta respectului, a bunei-cuviințe și a reverenței unei lumi cu civilizație avansată, omeni care îți impuneau să îi respecți în aceeași măsură. Innoiri au pătruns chiar și în rândul vârstnicilor de la sate. Vocabularul arhaic își împletește parfumul cu adierile expresiilor noi, împrumutate mai ales de la emisiunile TV, chiar dacă nu le stăpânesc bine. „Maică, n-avem neam de bolbotine în obor, nu ne-a ajutat timpul probabil." O satisfacție deosebită mi-a dat-o tărâmul cultural, cu deosebire scrierile literare
SPERANŢE PENTRU ROMÂNIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Elena_buica_sperante_pentr_elena_buica_1386057083.html [Corola-blog/BlogPost/363069_a_364398]
-
drept în inimă”. Dar, ce mult este de atunci! Parcă a trecut o veșnicie. Știi, adesea, când revăd viața mea, mi se pare că seamănă cu amintirea unui vis. ELA: Și eu fac parte din visul tău! EL: O simplă adiere și, în prezentul vegetal, avatarurile mi se metamorfozează, prinzând contur. ( Lumina scade în intensitate iar prezentatorul apare în scenă) POVESTITORUL: Astfel, Ela ar fi putut să-mi fie mamă. Însă, înainte ca tata să treacă prin cataclismul atomic, ea i-
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 by http://confluente.ro/Partea_mea_de_cer_drama_de_c_al_florin_tene_1393568617.html [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
fericire, nu mai există nici un cocoș. ELA: Nu ne uita! Redă-ne dreptul la timpul netrăit. EL: Nu-l voi uita în primul rând pe Bob, pe el îl voi auzi întotdeauna în susurul izvorului și-l voi zări în adierea vântului printre frunze. Nici pe tine nu te voi uita, surioară, deoarece roua de pe florile dimineții îmi va aminti de ochii tăi catifelați. (Îi dau lacrimile; scheunatul devine tot mai puternic; din spate apare câinele). ELA: Nu mai plânge, iubitule
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 by http://confluente.ro/Partea_mea_de_cer_drama_de_c_al_florin_tene_1393568617.html [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
Să simți cum mă îndumnezeiesc Când mă poartă fluidul tainic, nevăzut Spre poala mantiei Tale de stele Cu uimirea pe umeri, pe gene Bântuiă de extaz În mijlocul atâtor candele aprinse În fața minunii că Te descopăr Risipit Dincolo de visele mele Străveche adiere mă poartă Spre inima mea Și te găsesc Bob de mărgăritar Cristal acoperit de petalele iubirii În adâncul cel mai ascuns În chiar adâncul din mine! Referință Bibliografică: Fluid tainic / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 640, Anul
FLUID TAINIC de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Fluid_tainic_elena_armenescu_1349078999.html [Corola-blog/BlogPost/359067_a_360396]
-
-se după brichetă. Aprinse detașată țigara de parcă ar fi fost într-un bar cu amicii săi, nu în casa dascălului, trase un fum de țigară și-l expiră, urmărindu-i rotocoalele ce se ridicau spre tavan ca un nor în adierea vântului. Îl studie pe furiș pe bărbatul din fața sa. Și-l imagina întinzându-se lângă ea pe patul din dormitorul ei cochet, învăluind-o cu căldura trupului puternic. Li se intersectară privirile, iar Brigitte tuși încurcată, coborându-și privirea spre
ROMAN, CAP.XVIII -FRISOANELE OLIMPIADEI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_roman_cap_stan_virgil_1386790040.html [Corola-blog/BlogPost/354582_a_355911]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > IUBITA MEA, IUBITĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 425 din 29 februarie 2012 Toate Articolele Autorului IUBITA MEA, IUBITA Adieri de vânt, ușoare Sunt mângâierile ce le primesc, Inima nu mă mai doare Când la tine mă gândesc. Iubita mea, atât de bună Cu părul auriu, neondulat Împletit din raze de lună Observ că încă nu m-ai uitat. 1964
IUBITA MEA, IUBITĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 by http://confluente.ro/Iubita_mea_iubita_mihai_leonte_1330580883.html [Corola-blog/BlogPost/359710_a_361039]
-
un tărâm îmbibat de fericire.Și atras de această fericire,te îmbrățișez și dragoastea noastră țese-n jurul nostru,un cocon lucitor pe albul lăptos al zilei. Iar timpul trece și într-o zi de primăvară,cu soare blând și adieri balsamice,ne naștem în asta lume și suntem doi fluturi plutind deasupra ultimelor insule de zăpadă în timp ce,de pe munte,vântul aduce mireasma începutului iar noi plutim pe umărul vântului și parcă dansăm.... Ceasul electronic de pe noptiera,cu glasul sau insipid
IUBIND EFEMERIDA de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/iulian_catana_1491044521.html [Corola-blog/BlogPost/352776_a_354105]
-
de argint și mă voi închina - spune femeia!... Amin! Iar când veți adormi, eu voi veni la puntea dintre lumi purtând în slavă semnu-acesta - șoptește Îngerul și-apoi, dispare în cireșul înflorit, lăsând în urmă o mireasmă vie și o adiere de petale albe! Totul s-a petrecut prea repede, încât nici nu am văzut semnul Îngerului - strigă bărbatul întristat, în timp ce vântul înfioară apa și arinii tineri!.. Nici eu n-am înțeles nimic - suspină-n zori femeia, în timp ce-și
POEME SFERICE de IULIANA PALODA POPESCU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 by http://confluente.ro/iuliana_paloda_popescu_1437211875.html [Corola-blog/BlogPost/344004_a_345333]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > TE CAUT... Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 626 din 17 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Mi-e sufletul harpă divină Vibrând la orice adiere Și la orice șoaptă De vânt adusă Pe-aripă de toamnă-ntârziată. Iubite, M-am rătăcit printre parfumuri, Printre frunze ruginite, Pe dealuri, munți și văi, Prin anotimpuri căutându-te... În lacrimă m-am transformat Și ochii ți i-am mângâiat
TE CAUT... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Te_caut_floarea_carbune_1347888443.html [Corola-blog/BlogPost/343620_a_344949]
-
ca o descoperire de „Sus”, din „dar ceresc” și de timpuriu a simțit atracție sempiternă față de creștinism. Înălțându-se pe vârful picioarelor, bătea cu degetele usna clopotului de la biserica de peste drumul casei părintești și auzind cântări de îngeri și simțind adiere miraculoasă de aripi, a fost atât de sastisit și de fascinat de tărâmul, doar de el văzut încât i-a devenit convingere și chemare irezistibilă, predându-se Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre a-L slavoslovi și a i se ruga
PĂRINTELE MIHAIL MILEA – OMUL LUI DUMNEZEU CE ARE VOCAŢIA, DESTINAŢIA ŞI MISIUNEA SLUJIRII OAMENILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1437031519.html [Corola-blog/BlogPost/357705_a_359034]
-
Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 414 din 18 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Recenzie: "Exilul românesc la mijloc de secol XX" - Octavian Curpaș, Editura Anthem, Arizona, SUA (octombrie 2011) ................................................................................................. "Arizona. Veri fierbinți, cu frunțile nopților mângâiate de adieri pale de vânt și lumina dimineților, limpede și clară, inundând fiecare colțișor al orașului moleșit de căldură... Într-una din aceste dimineți strălucitoare și calde, îmi amintesc că l-am cunoscut pe nea Mitică." Ceea ce distanțează această carte de proza
GRĂDINILE SUSPENDATE ALE EXILULUI ROMÂNESC de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 by http://confluente.ro/Gradinile_suspendate_ale_exilului_roma_luminita_cristina_petcu_1329560772.html [Corola-blog/BlogPost/346776_a_348105]
-
până în clipa din urmă. Rochița cu buline este expresia visului împlinit. E și un motiv de fericire, de bunăstare, de simț artistic. Ea semnifică: zborul de îngeri, seninul și eternitatea florii de câmpie, izvorul curat, alintul mamei, proaspătul de brad, adierea ușoară, albul florii de crin, cumințenia pământului și tot ce-și poate dori un copil, un tânăr sau chiar un om matur. Cu toate că am ajuns la vârsta bunicuțelor, o să merg și eu, chiar acum, să-mi cumpăr o rochiță cu
PREZENTAREA VOLUMULUI DE VERSURI PENTRU COPII, AL VEREI CRĂCIUN, ROCHIŢA CU BULINE , EDITURA PHOEBUS, 2013 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Pajistea_cu_flori_de_inimi_di_cezarina_adamescu_1366880880.html [Corola-blog/BlogPost/345988_a_347317]
-
Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1654 din 12 iulie 2015 Toate Articolele Autorului E-atât de sumbră nepăsarea ta ... Se'nfrigurează miezul ăst de vară, Iar plânsul lunii pline se pogoară Și iarba, cu rugină, va păta. Se strânge vântul, adieri se-ascund Printre ciulinii zgribuliți de brumă, În tot decorul, liniștea e ciumă Izvorul doar mai susură prin prund. Respiri tăcere, eu pășesc ca orb Un gând scâncește, încă nerostit Dar îl reprimă straniu fâlfâit, Aripa singuraticului corb. Deja-i
E-ATÂT DE SUMBRĂ NEPĂSAREA TA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1436682849.html [Corola-blog/BlogPost/379939_a_381268]
-
și fac, de ploi, atâta risipă... Pe neștiute, mă rătăcesc prin vise, cutreierând poteci în amintiri nestinse... Doar cheama-ma, de vrei să-ți fiu, pe-o margine de zi, crampei din câmpia pârjolita de soarele verii, si mângâiata de-adierea primăverii... pictata-n ruginiu cu flăcări, de toamnă și ninsa cu stele pe tâmple, de iarnă... În clipa în care vei șopti, voi auzi chemarea, pe oriunde aș fi.. Și voi veni cuminte-n al tau gând pe filă timpului
VOI VENI... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 by http://confluente.ro/corina_negrea_1465834272.html [Corola-blog/BlogPost/378782_a_380111]
-
de dragoste - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ] 2009-10-26 | | Apanthisma S-au străns în roua dimineții florile ce ușor se unduie sub palida lumină a nopții ce se stinge sub astrul semilună și în grabă se coboară sub linia de zenit... vin adieri de raze fine la orizont apare discul soare ce mângâie geana dimineții... florile au simțit ale soarelui petale toate într-o clipă au tresărit... lumina lui le-a încălzit... culori din curcubeu am văzut... pe chipul tău... Citește mai mult
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU by http://confluente.ro/articole/romeo_nicolae_%C5%9Etef%C4%83nescu/canal [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
Citește mai mult Apanthismapoezie []Poezie de dragoste- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]2009-10-26 | |ApanthismaS-au străns în roua dimineții florile ce ușor se unduiesub palida lumină a nopțiice se stinge sub astrul semilunăși în grabă se coboarăsub linia de zenit...vin adieri de raze finela orizont apare discul soarece mângâie geana dimineții...florile au simțitale soarelui petaletoate într-o clipăau tresărit...lumina lui le-a încălzit...culori din curcubeuam văzut... pe chipul tău...... XXIII. SUFLET TREZIT, de Romeo Nicolae Ștefănescu , publicat în
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU by http://confluente.ro/articole/romeo_nicolae_%C5%9Etef%C4%83nescu/canal [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
în viață cu dragostea odată... Era așa frumoasă...cu ochi strălucitori Și straie de lumină țesute în culori... Purta pe cap cunună de pace nesfârșită Și-n jurul ei mulțimea o adora uimită Iar glasul ei...o...glasul era o adiere Ce revărsa în inimi speranță și putere... Dar astăzi unde-i oare? Pe unde rătăcește? Pe care țărm pustiu trecutul și-l jelește? O caut cu-atâta dor...spre depărtări o strig Dar ea mai rătăcește prin noapte și prin
UNDE-I OARE DRAGOSTEA? de MARIA LUCA în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_luca_1419080574.html [Corola-blog/BlogPost/377886_a_379215]
-
în iarba... De aici, spectacolul ar fi meritat filmat pentru o producție tragi-comică...” Europa ajunge doar până la Verești, p 167). Între acestea, un text cu o aromă aparte, încărcat de liricitate: Au venit la mine teii („Nu este așadar, întâmplătoare adierea acestei miresme cu fericirea ideală a primilor oameni de dinaintea căderii în păcat...”). Ipoteștiului geniului literaturii române, personalității urieșești a „celui mai frumos suflet românesc și a celei mai înalte conștiințe a neamului”, Mihai Eminescu, Fenomenului Eminescu îi rezervă un loc
SCRISORILE UNUI JURNALIST – LUCIA OLARU NENATI de CATINCA AGACHE în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/catinca_agache_1452003253.html [Corola-blog/BlogPost/368170_a_369499]
-
săruți, iar îmbrățișările mele, să-ți potolească setea de alergat. Oprește-te, stai lângă mine și amândoi coborând în adâncuri, vom dăinui în timp, ferecați în lanțurile fericirii. Eu te aștept, aici la malul mării să-mi aparții ca o adiere și nu ca o furtună... Te aștept să vii... și să-ți spun că...” Ana se trezi foarte marcată de vis, plină de transpirație, tulburată și indispusă. Nu mai avea somn și se perpelea în patul confortabil, chiar dacă era dor
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/Umbra.html [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
mă-mbrace-n praf de stele... Să beau elixir de vise.... Să mă vrăjească a Lunii rază Cu galbenul strălucitor... Să văd bolta cum dansează Baletul planetelor... În iatac o lumânare, Și parfum de trandafir... Pe geam vântul să strecoare Adiere de zefir... Pe perete, iar pendulul Să anunțe miezul nopții... Să aud cum se deschide Ușurel, ivărul porții... Este ora când iubirea Vine să mă întălnească... O aștept deja din zori... La mine să se odihnească... Te voi primi cu-
TIMPUL IUBIRII de ADA SEGAL în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 by http://confluente.ro/ada_segal_1440096099.html [Corola-blog/BlogPost/373430_a_374759]
-
cu același nume, unul dintre nenumăratele locuri favorite de recreere ale piemontezilor. Adriana abia aștepta să ajungă la malul lacului, să-l vadă de aproape și să-i atingă cu mâna apa cristalină, aflată într-o liniște monumentală, lipsind orice adiere de vânt aici, în această mică depresiune. Vicenzio își conduse autoturismul pe o stradă laterală și la un moment dat opri în poarta unei case cochete, cu o poartă înaltă. Imediat auzind claxonul mașinii, apăru de partea cealaltă un bărbat
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1425226473.html [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
o dată în viață, acum, în apusul cel mai portocaliu, stelele acelea logostele la picioare, să plutească și el măcar o dată cu tălpile pe apa fierbînd a fîntînii celei albe de patimă și de tainic înțeles!”. Cei nouăzecișicinci de bouri întunecați, în adierea vîntului care începuse, și-au dat cu toții coarnele jos și, adulmecîndu-mă cu nările lor mari, mi-au spus: “Dar privește mai bine, stăpînul și copilul nostru, pe aceste frunți nu zăngăne decît umbra de cleștar a stelelor, ele au rămas
NOUĂZECIŞICINCI PLUS UNU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 by http://confluente.ro/dragos_niculescu_1492964602.html [Corola-blog/BlogPost/368597_a_369926]
-
mai iubește, că s-a încurcat du alta etc. etc. Ce aveau oare cei doi de comunicat? Păi activitatea de zi cu zi, gânduri, speranțe și vise. Cu alte cuvinte construiau castele în Spania. Din cărți de joc, fragile. Orice adiere de vânt le putea dărâma. Temerile fetiței și jurămintele lui constituiau grosul informației schimbate între ei. Asta înseamnă iubire. Asta este dor. Altceva ar fi fost dacă ar fi versificat în doine și balade sentimentele lor. Astăzi calimera s-a
BICICLETELE GALBENE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 by http://confluente.ro/emil_wagner_1430926374.html [Corola-blog/BlogPost/344062_a_345391]
-
E drumul spre soare sau spre paradis. Ai fost visul meu ce aripi mi-a dat, Să lupt pentru noi, să sper ne-ncetat Că, doar împreună o viață vom fii, Dar... astăzi, pe alta de mână o ții. Ai fost adierea ce mă mângâia Și glasul puternic ce mă-ncuraja, Dar toate acestea puțin au durat Și visul de aur m-i l-ai spulberat. Ai fost ca un astru în nopțile lungi Și tot mai departe ai vrut să ajungi
AI FOST... de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Ai_fost_georgeta_nedelcu_1327357686.html [Corola-blog/BlogPost/359939_a_361268]