6,732 matches
-
anilor ’60 m-au ajutat să mă apropii mai tare de roman. Personajul Margaret i se datorează (ca și multe alte lucruri) lui Judith. Kadek Krishnan Adidharma și Nukila Amal - străluciți poeți și traducători - au făcut adevărate minuni cu Hartini. Admirația și recunoștința mea sunt nemărginite. Le mulțumesc lui Adam Thirlwell, Clare Allan și Diana Evans pentru discuțiile avute și pauzele de cafea petrecute Împreună; lui James Arnold și Alistair Griffin pentru cinele luate Împreună și găzduirea oferită uneori; lui Francis
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dispară. Când a părăsit salonul, inginerul se simțea incomod, îl încerca un sentiment de neputință. Și-o imagină pe Nina, înconjurată de comisia de medici, împărțind complimente în dreapta și-n stânga, cu viteză, ca o mitralieră, cu privirea înecată de admirație, roșie în obraz de emoție, cu ochii jucăuși, risipind fraze măgulitoare, inspirate, adevărate performanțe diplomatice, așa, fără nici o dificultate, ca și cum ai spune bună ziua sau ce mai faci? Acei oameni în halate albe, deveniți foarte atenți la pacientă, întrecându-se unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
secerând în drumul ei totul. Biata fata se simțea și ea mânjită, înăbușită, amestecată energic în iureș și curgând la vale, de-a valma, odată cu toți ceilalți, fără putință de scăpare. Înmărmurită, cu degetele împietrite pe brațele fotoliului, trecând de la admirație și claritate la o stare de confuzie totală, la panică, abia îndrăznind să respire, asista neputincioasă la acel măcel verbal, devastator. Într-un târziu, cu porii contractați, tremurând, murmură mai mult pentru ea. Nu se poate, nu se poate așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
supărată foc. Mi-a spus ca Adrian i-a povestit cum s-a lăsat de scris române fiindcă ajunsese la concluzia că nu mai avea nimic de spus. Părea atât de încântată de descoperire și era atât de căzută-n admirație pentru Adrian, că mi s-a făcut de-a dreptul greață. Așa că mi-a scăpat, fără să vreau, adevăratul motiv al abandonului sau. — Care? — N-a mai suportat să i se aducă aminte întruna că nimic din ce scrie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
este odrasla unei familii de ,,mari agricultori” din București și trăiește într-o casă îmbelșugată, supravegheat îndeaproape de mama sa, căreia îi răpește foarte mult timp educația copilului și pe care obrăzniciile odraslei o fac să cadă în extaz de admirație: ,,...Nu știi ce ștrengar se face... și deștept ...”. Uneori, gesturile și cuvintele ei sunt adevărate îndemnuri: ,, Vai de mine! la noi se fumează...bărbatu-meu fumează... și dumnealui mi se pare că-i cam place”. Procedeele educative aplicate de mama
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
V-a C Proiect didactic 1. Subiectul: Compoziția orală; 2. Obiective: formarea deprinderilor de exprimare corectă oral; formarea deprinderilor de a dezvolta ideile principale ale unui text; formarea deprinderii de transformare a vorbirii directe în vorbire indirectă; dezvoltarea sentimentelor de admirație față de învățători și profesori; Pentru elevi: să știe să dezvolte ideile principale ale narațiunii respective; să redea cu propriile cuvinte conținutul textului; să transforme dialogul în vorbire indirectă; să se exprime corect oral; să realizeze o compoziție după model. 3
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
că cei doi străini erau: ministrul și ,,inspectorul cutare”. Deși ar fi putut pleca din târgușorul acela, spre locuri mai bune, domnu’ Trandafir a rămas acolo, unde a și fost îngropat. Scriitorul îi păstrează o amintire neștearsă, expri-mându-și sentimente de admirație și recunoștință față de munca și personalitatea deosebită a acestui dascăl adevărat: În locul acela, odată, a trăit un om ...”. Elevii vor dezvolta fiecare idee în parte, fără a folosi dialogul. Ideile se dezvoltă în ordinea în care au fost date. b
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lacul mângâindu-se cu ultimele raze de lumină ale zilei?! Am început astfel să mă plimb pe lângă misterioasa baltă, să-i privesc apele purpurii. Fiorul amurgului îmi pătrundea parcă până la inimă, trezindu-mi un simțământ de teamă, dar și de admirație față de acel ținut zămislit de natură. Și ce frumos erau îmbinate acele lumini, acele culori! De o parte, frunzișul cenușiu ascundea profunzimi misterioase, de pe altă parte rumeneala asfințitului se scălda pentru o ultimă dată în apele lacului. Amurgul adusese cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
drăgăstos, mama trăiește împreună cu mine tristețea deznădejdii sau extazul fericirii. Dragostea ei pentru mine, acel simț neistovit și veșnic, puternic al maternității, grija și atenția cu care mă înconjoară, au creat în inima mea un profund sentiment de recunoștință și admirație. De aceea, dacă Dumnezeu ar ține în dreapta Sa cerul și căldura pământului, iar în stânga iubirea mea nețărmurită pentru Mama, și mi-ar spune: alege, m-aș apleca umilă asupra stângii sale și i-aș spune: Părinte, dă-mi-o ! Denisa
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
chel în vârful capului, cu ochii foarte blajini, cât și caracterizarea indirectă care se desprinde din faptele mărețe ale dascălului, scriitorul reușește să impună memoriei cititorului figura acestui dascăl ilustru căruia îi păstrează o amintire neștearsă, exprimându-și sentimentele de admirație și de recunoștință față de munca și de personalitatea deosebită a acestui om adevărat. Anca Romila, clasa a V-a C Eu și Nică Într-o zi de vară m-am dus la bunica, în satul Humulești. Cerul era albastru ca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
din carton presat de culoare maron, acesta, pe care mă grăbesc să-l restitui odată cu convingerea că la mijloc e o tentativă nereușită de omucidere și asasinat cu premeditare, ceea ce compete justiției și Codului Penal. Tăcu sub privirile mute de admirație ale controlorului. Se dovedea Încă o dată, dacă mai era nevoie, că nu poți alege nimic din ce zice șeful. Dacă nu ești om cu carte! Ceea ce el, recunoștea acest lucru, nu era. Luă geamantanul din mâna șefului, Îndoit din șale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Marta cobora direct din desenele pastorale ale lui Coriolan, cu o grație egalată doar de drăgălășenia cu care spunea baszd meg chiar și atunci când frumoasa ei limbă maternă Îi punea la dispoziție cuvinte mult mai potrivite pentru a-și exprima admirația, bucuria, tristețea, mânia, Îngrijorarea, ca acum când flăcăul cu cufăr de lemn Îi Întindea a nu știu câta oară bani pentru Încă o porție de vată. Ioi, tè, baszd meg, să nu dai În diabet, zise ea râzând În timp ce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Nu sunt atât de instruit. Oamenii În schimb, cu voia dumneavoastră, da. Sunteți chiar mai sensibil decât Îmi Închipuiam, observă răutăcios Petru. Vorbele sale cădeau Însă ca niște săgeți boante la un pas de țintă. Acum vedea bine: nu cu admirație privea poștașul tablourile, ci cu evlavie: Sunteți credincios, domnule Gheretă? Cum o să fiu? se apără zâmbind poștașul. Am fost membru și dacă am fost membru, știți cum era... Statutul! Scoase din buzunar o batistă albă și Începu să șteargă praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi mai ușor. Îi scoase cu ușurința cu care odinioară Își scotea sandalele de plajă pe țărmul Înalt și arid al lacului de la Salinae, năpădit de scaieți și pălămidă, Înainte de a plonja În apa verde, gelatinoasă, sub privirile mute de admirație și spaimă ale lui Rub, Ruth, Ezechiel, Josy, Nathan, Rifka, Abigail, Abner, David, Lea. Apoi, firesc, fără grabă, pregătit parcă să primească aplauze ce i se cuveneau de mult, Începu să urce treaptă după treaptă. În centrul scenei acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
neașteptate vorbele ei o aminteau pe Margit Márton, lenjereasa familiei Koblicska, ciupită de fesele ei rotunde de bărbați fără maniere. Bărbații educați din „Bosnia” erau cu toții de acord că fundul lui Margit merita un tratament aparte, ce presupunea nu doar admirație și dragoste, ci și o știință aparte a Împreunării de care profesorii de la Scuola Rivulina habar nu aveau. Cum habar nu avea nici el, Coriolan. Spre deosebire de alții, Însă, el era de partea bărbaților educați. Când a Întâlnit-o prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
putere prin gura peștelui, ar mai fi primit o sută. Tot din partea primăriei. Așa Însă, slabe speranțe. La șaisprezece ani neîmpliniți, Grațian era autorul unui monument și fusese pe punctul de a câștiga două sute de lei. Net. Îl privea cu admirație. Avea cu patru ani mai puțin decât acest nou Michelangelo care, iată, Îi făcuse cinste cu un suc de portocale la barul din Piața Carolina. Când va avea el vârsta lui Grațian, acesta va fi un artist de renume internațional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
autohton. Ungurii erau mai reținuți, iar evreii păreau extrem de grăbiți să isprăvească povestea și să se Întoarcă la viață. Dacă nu au simțul eternității. Păcat de ei, că altfel nu-s proști, zise directorul liceului, domnul Zdrulă. Fu aprobat cu admirație pentru cugetare. Nici Anita nu se dovedi o visătoare, cum credea Fülöp Antál când o auzea gemând ușor sub mângâierile poetului lângă tufele de afini olandezi. A urcat În Wiener-Walzer cu siguranța cu care se urcă de obicei În trenuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trece și eu după miezul nopții, zise Zegrea dus pe gânduri. O să văd... Dacă regia e bună, spectacolul nu ar avea de ce să-mi displacă. Păcat Însă că nu e și Alieta... Horacsek și Gheretă Îl priveau pe farmacist cu admirație: vorbea atât de frumos! Se cunoșteau de mulți ani, dar nu se tutuiau. Pe lângă faptul că Zegrea era mai În vârstă și farmacist, putea să facă multe lucruri care lor le erau interzise, ca de exemplu să spună Alieta. Pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aș arăta ca un decembrist În drum spre Siberia. Sau ca un troțkist reciclat bântuind prin birturi și cafenele și recitând versuri din Lautréamont sau citind pagini din Sade În care o ureche formată ar auzi și strigătele tale. De admirație, cum altfel? Atmosfera era acum destinsă, convivială, Înlesnind astfel drumul Iolandei spre sticla de Martell din rezerva lui Szántó, bine ascunsă În dulăpiorul din perete, de o hartă veche a orașului. Din concertul lui Chopin se auzeau ultimele acorduri. 41
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de apă În băi. Câțiva cerșetori Își spălau mâinile și fețele În zăpadă Înainte să primească primele bancnote din noaptea de Revelion. Un adolescent În haine curate mima În fața unei vitrine diverse posturi care, prin grație, puteau stârni mai degrabă admirația decât mila trecătorilor. Gândești că ești Karli Kaplin, mă, Garincea, strigă un bătrân prin hubloul de aerisire al unei sticle de vodcă, o replică În miniatură a rachetei Soiuz 1. Așezat pe un scaun și Îmbrăcat ca un cazac, bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mărci. Că nu mă lasă inima să-mi vând trecutul... Să-l dau În chirie, mai merge... În felul ăsta n-o să uit niciodată de unde am plecat și cât am suferit. Da' până la urmă a meritat, observă Gheretă plin de admirație și de compasiune pentru fostul gestionar al ''Gostatului”. Se pare că da... recunoscu modest Brândușă. Suferința, Sebastiane, te Întărește și te mântuiește. Dacă ai credință, adăugă Gheretă, cu oarecare neîncredere față de credincioșenia lui Brândușă. Dar mai ales... Chipul lui Brândușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu zerourile care oricum nu contau, afișând Însă acel aer blazat de om care Își tocise pingelele prin muzee și colecții particulare, gata oricând să pluseze, să mai ceară o carte sau să zică „pas” ca la un „pocheraș”, spre admirația petrecăreților care urmăreau cu sufletul la gură mișcările greu de anticipat ale acestui clovn de geniu care, spre rușinea lor, le aducea aminte de faptul că dincolo de dans și mâncare mai exista ceva care punea parcă În mișcare matahala asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
puțini se puteau bucura. Trupul Îi era Înconjurat de o aură care o apăra de orice agresiune, fie și a unei priviri furișate, indiscrete. Dacă experiența se poate confunda uneori cu naturalețea, cu grația niciodată, Își spunea el, mut de admirație În fața unui corp În care suprafața și adâncimea coincideau În mod cu totul spectaculos: era ceea ce se vedea. Prin sfârcurile cafenii ale sânilor Îi ieșeau la lumină două fire subțiri de fum alb cu miros de cedru sau santal. Vulcanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ca o planșă de anatomie, când nu erau grotești ca un ecorseu. Dacă ar fi fost doctor În filologie și nu geolog, formula nu ar fi fost prea pretențioasă, ar fi putut spune că mecanismul fantasmării fusese declanșat de o admirație spontană și cinică În același timp față de sine, de o fascinație revulsivă fată de aceeași persoană, induse de prestigiul unei carisme pe care n-o avea, dar recunoscute, culmea, după cum Îi spunea Violeta, chiar de către Janis, În confesiuni Înecate Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și nu există deci, sub nici o formă, vreo intenție de a face clasificări și comparații pe scara de valori sau de notorietate; nu trebuie să fie explicat însă, acest lucru, prin lipsa de respect sau de recunoștință; purtăm, dimpotrivă, aceeași admirație și pioșenie pe care, în mod indiscutabil, le-o datorăm pentru ceea ce au făcut ei. Pur și simplu, am inclus în volum persoanele care au avut această calitate de diplomați și care sunt membri ai Asociației noastre 3; dar chiar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]