6,618 matches
-
condiției nașterii și să ajungă în vîrful piramidei. Ca tînăr scriitor, speculează faptul că ideile socialiste ajunseseră la modă printre intelectuali, așa că își afișează cu ostentație originea umilă, transformînd-o într-un soi de snobism revendicativ. Sărac în copilărie și în adolescență, se căsătorește cu fata unui bogat politician (modelul marital Duiliu Zamfirescu era astfel urmat din instinct). Primele sale proze au la bază, toate, o insatisfacție organică greu de dominat, o ură față de societatea care îl ținuse deoparte; personajele lui sunt
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
acum familiară cititorilor lui Will Self, Cum văd eu distracția este o carte care urmărește să estompeze granițele dintre realitate și imaginație, dintre existența cotidiană și psihoza halucinatorie. Will Self (n. 1961) a studiat la Exeter College, Oxford. După o adolescență aventuroasă și turbulentă, dependenței de droguri îi ia locul o „dependență de literatură", după cum singur mărturisește, care îi va aduce o nominalizare pe lista Granta a celor mai buni tineri romancieri britanici și reputația de cel mai original scriitor al
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
Marina Constantinescu Privesc pe geam si încerc să regăsesc ceva din farmecul adolescenței petrecute într-un bloc cu oameni simpatici -unii dintr-un cartier vechi si foarte verde din București. Stau, temporar, în apartamentul copilăriei mele. Aici, am fost fericită. Acum, totul e trist, trist, trist. Alienarea societății noastre îmi invadează pînă și
Despre jovialitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6141_a_7466]
-
pe Jules Verne din Matias Sandor și nu invers, cum e normal, dacă ne gândim că romanul lui Dumas a apărut cu două decenii înaintea celui al lui Jules Verne. Ca să nu mai vorbesc de una din pasiunile mele din adolescență, Insula misterioasă a aceluiași Jules Verne, scrisă la mai bine de un secol după Robinson Crusoe, dar care mi s-a părut o bună bucată de vreme a fi fost modelul și nu replica, din cauza faptului că romanul englezului l-
Marquezianul Thomas Mann by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6146_a_7471]
-
trăind retrospectiv anumite întâmplări dintr-o existență tumultuoasă. Lucruri grave nerezolvate acum treizeci de ani sunt gata să-l copleșească acum.Viața lui, alături de sora sa Miriam, supraponderală adeptă a New Age, de fiul Rafi, aflat la vârsta critică a adolescenței, și de cele câteva femei care i-au marcat destinul, dintre care Ajita, iubita din studenție, de care îl leagă o poveste tragică, e un montaigne-russe din al cărui vertij numai umorul îl mai poate salva. Un teatru pe alocuri
Hanif Kureishi - Am ceva să-ți spun by Ariadna Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6143_a_7468]
-
băteau, perdele încrețite, simeze și volane la galerii, oale de noapte și paturi înguste, deasupra cărora mama a început să îngrămădească, după ce l-a cunoscut pe tata, zeci de imagini orientale, textile învolburate și obiecte lăcuite. În copilărie și în adolescență eram adesea lăsat în grija bunicului meu, care purta, pe lângă pălărie, care era de bonton pe atunci, indispensabili lungi, albi, cravată, pantaloni voluminoși prinși cu bretele și ghete enorme, pe care le mai tăiase cu lama ca să facă „loc" pentru
Hanif Kureishi - Am ceva să-ți spun by Ariadna Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6143_a_7468]
-
el profită pentru a oferi, în fraze cadențate, sub formă de ficțiune pură, tabloul cît mai vag și cît mai brumos al unei lumi dispărute. Scenariul falselor amintiri rămîne același, indiferent de pretextul epic: vechiul Iași, orașul copilăriei și al adolescenței scriitorului, devenit tărîm de vis, paradis definitiv pierdut. Intre realitatea sordidă a prezentului și „fantome", ființele imaginare ale trecutului înviate prin artă, autorul preferă, evident, „fantomele", după cum ne explică el însuși în Epilogul volumului: „ Căutătorul de amintiri pe el singur
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
de mâncat, nu mâncasem, nici el, nici eu. Gustul ciocolatei din copilărie mi-a umplut dintr-odată gura. Sincopa ținuse tot un sfert de veac. Cu câtăva vreme în urmă, cineva mi-a cerut niște fotografii din copilărie și din adolescență. Mare colecționară de lucruri de familie, mama a păstrat un album în care putem fi văzuți tata, mama, bunicii, sora tatei și, firește, fratele meu și cu mine. Cea din urmă este din 1948, când bunicii mei materni împlineau 50
Ultima jucărie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6161_a_7486]
-
depozit de mașini tocmai pentru a-și desăvârși apostolatul, Adrian intră cu ingenuitate într-o afacere destul de urâtă. Capul rețelei e o lesbiană căreia poemele lui Adrian, găsite întâmplător cine știe unde, i-au sucit mințile. Iubita ei cochetase și ea, în adolescență, cu scrisul. Nu mai spun că o altă fată, Dana, nici ea cu totul străină de ițele acestea, ajunge să facă o pasiune furibundă pentru The Great. Arestată vreme de câteva ore, singurul lucru căruia-i resimte absența pare să
Cartea devoratorilor de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6289_a_7614]
-
domnule”, iar ea lui cu „soro”. Un mediu bogat în porecle familiare este cel de La Medeleni. Geniul numirilor este Olguța (cei trei copii au din start nume diminutivate) care îl botează pe fratele său Dănuț, în copilărie, Buftea, iar în adolescență Metaforel, pentru că are darul lirismului. Pe sora ei, adoptată, Monica o botează Melizanda și, după doctoratul acesteia în Litere, Von Sorbona. Și pe amica ei mai durdulie, Rodica, Olguța o numește Buftachi. Colegul lui Dănuț, Mircea, e poreclit Hardmuth, după
Personajele. Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4896_a_6221]
-
alt roman) sunt anticipate în prefața cărții. După ce a pierdut totul la o partidă de poker în satul său uitat de lume, Ano Potamia, din nordul Greciei, Iannis ia calea pribegiei și ajunge în Suedia, unde Efi, iubita sa din adolescență, emigrase deja. Aventurile prin care trece, reflecțiile pe care le face, căci în felul său Iannis este un filozof autodidact, se împletesc cu destinele individuale și colective ale cîtorva generații de greci, de-a lungul a peste un secol de
Ultimul grec by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4845_a_6170]
-
puțini își mai amintesc și de vremea de dupa '89. Potrivit mai multor destăinuiri, oamenii de astăzi își amintesc cu nostalgie de copilăria sau gustul tinereții din anii '90-2000. Iată o parte dintre amintirile celor care și-au trăit copilăria sau adolescență în deceniul de dupa marea schimbare, publicate pe Forumul Softpedia: "Copiii de astăzi habar nu au de gustul gumei Turbo și de colecțiile de surprize" 1. "În România începeau să apară televizoarele color. Mai toată lumea avea video și puteai face schimb
Nostalgia anilor '90-2000, amintirile copilăriei: Kartul cu rulmenți, sucul la TEC, guma Turbo by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/52587_a_53912]
-
acum două zile a trebuit să sun la Salvarea Spitalului Militar. Nu se mai putea comunica cu el. Vreau să-i mulțumesc pentru educația pe care mi-a dat-o și pentru toate momentele plăcute, luminoase din copilărie și din adolescență", a declarat Criști Brancu pentru Spynews.
Doliu în familia lui Cristi Brancu. Prezentatorul TV, în stare de șoc by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/52676_a_54001]
-
--- Michael Cunningham s-a născut în 1952 în orașul Cincinnati, statul Ohio. Copilăria și adolescența și le petrece în Pasadena, California. Studiază literatura și pictura la Stanford University, după care se înscrie la cursurile de creative writing de la Iowa. Publică mai multe povestiri în reviste literare de prestigiu, precum „The Atlantic Monthly”, „Redbook”, „Esquire” sau
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
Unii, încă liceeni, ceilalți, deja absolvenți de facultate. Pentru primii dintre aceștia, așa-numitele tabere de creație au reprezentat ceea ce reprezentaseră pentru ultimii cenaclurile universitare. Datorită lor, aveau ocazia de a-și vedea de aproape modelele. Ceea ce, mai ales în adolescență, contează imens. Despre o asemenea tabără (ce a avut loc chiar în vara anului de grație 1989) scrie poetul Bogdan O. Popescu în recentul său volum de proză, Viață de aruncat. Este vorba de povestirea intitulată Șobolanii se lovesc de
Cenacluri, tabere, copilării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5299_a_6624]
-
de ziduri. Cea mai complexă și, după părerea mea, cea mai realizată dintre cele opt secvențe care compun cartea. (Însumând aproape o sută de pagini din totalul de aproape două sute.) Un microroman, în fond, despre niște adolescenți la ieșirea din adolescență. Un prim merit al acesteia mi se pare absența idilismului. Că Bogdan O. Popescu va rămâne, și în proză, un ironist de bună calitate, era de așteptat. Numai că pericolul tocmai de aici venea. E foarte greu, artistic vorbind, să
Cenacluri, tabere, copilării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5299_a_6624]
-
al poveștii: Peter Pan. Peter Pan refuză să crească, preferă să rămână în lumea copilăriei pentru eternitate. Personajele din seria Potter au încercat cu concursul regizorilor, nu puțini, să țină timpul în loc. Gingășia lor inițială și-a pierdut conturul, vocea adolescenței și-a făcut loc încetul cu încetul împingând filmul către soluții mai tari atunci când această adolescență s-a apropiat de final. Odată cu sexualitatea a intrat în scenă și moartea, dar nu sub forma voalată a întâlnirii dintre Lup și Scufița
Harry Potter, Peter Pan și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5308_a_6633]
-
eternitate. Personajele din seria Potter au încercat cu concursul regizorilor, nu puțini, să țină timpul în loc. Gingășia lor inițială și-a pierdut conturul, vocea adolescenței și-a făcut loc încetul cu încetul împingând filmul către soluții mai tari atunci când această adolescență s-a apropiat de final. Odată cu sexualitatea a intrat în scenă și moartea, dar nu sub forma voalată a întâlnirii dintre Lup și Scufița Roșie. Ultimele două părți ale seriei ne pun în fața unui adevărat război în care sunt angajați
Harry Potter, Peter Pan și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5308_a_6633]
-
această ultimă parte fapt care mi-a amintit de ultima parte, din Stăpânul inelelor al lui Peter Jackson, grandioasă și stângaci condusă spre final. Privind înapoi cu nostalgie la un deceniu de magie, avem o frumoasă odisee a copilăriei și adolescenței care merită să ne însoțească amintirile. În fond, câteva generații au crescut în spiritul școlii de magie de la Hogwarts, ceea ce nu e tocmai rău.
Harry Potter, Peter Pan și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5308_a_6633]
-
mai departe. Cele mai multe dintre prozele de aici sunt, pur și simplu, delectabile. Fără morală practică. (Deși, ingenios, autorul le asezonează frecvent cu câte o încheiere pretins înțeleaptă.) Indiferent de subiect, Florin Iaru găsește câte-o poveste potrivită. Iubirile copilăriei, escapadele adolescenței, petrecerile studenției, zilele revoluției, marșurile din zilele mineriadelor, creșterea și descreșterea ziarelor postdecembriste, toate sunt aici. Fixate, extrem de bine, prin detalii. Flashuri de memorie sau, și mai adesea, fulgurații de limbaj. Dialogurile, mai ales, se rețin cu ușurință. Poate și
Poeme și schițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5315_a_6640]
-
se înalță tot mai fermecătoare, peste strâmtul sau largul orizont al inteligenței mele. Ea e pentru mine un pretext de luptă, și asta e totul, așa cum nelămuritul zărilor și otrava lecturilor mi-a fost pretext de goană și pribegie în adolescență.” În ochii micului burghez devorat de închipuiri romantice, femeia „inaccesibilă și încă indefinisabilă” are toate atributele unei destinații exotice, intens râvnite de-a lungul nopților petrecute în singurătatea tranșeelor: „Zvârlit înapoi de reflexul cenușiu și imens al războiului, spuneți dacă
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
transă incantatorie, expresie a unui monolog interior, de la o parte din membrii familiei O’Brien: domnul O’Brien (Brad Pitt), doamna O’Brien (Jessica Chastain) și fiul cel mare, Jack, prezent într-o dublă vârstă, copilul care înaintează anxios spre adolescență și adultul devenit arhitect, interpretat de Sean Penn. Aceleași magice meditații șoptite le auzeam și în The Thin Red Line (1998), unde câțiva dintre soldații americani luptând pe insula Guadalcanal în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial priveau natura cu
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
care începe așa: „Sunt cu Eminescu la scăldat!” (p. 286) Din aceeași categorie e și amuzamentul cald cu care autorul Jurnalului descoperă într-un interviu acordat de un tânăr poet (probabil Dan Sociu) o declarație de felul: „Am vrut în adolescență să fiu Cărtărescu.” (p. 245) Câtă precizie și, totuși, cât inefabil! Dar și despre precizie, și despre inefabil, în numărul viitor.
Profesiunea mea, literatura (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5396_a_6721]
-
de aspect biografic, fiind structurat sub forma unei confesiuni cu caracter filosofic, contrapunctată de diverse linii narative secundare, de digresiuni și fapte relatate cu mai multă sau mai puțină obiectivitate. Se contopesc, în textura romanului, evenimente din vremea copilăriei și adolescenței, cu situații obișnuite din existența unor familii târgoviștene. Discursul narativ capătă, în acest fel, pluridimensionalitate, ambiguitate semantică și relevanță gnoseologică, fiind alcătuit din diferite registre, voci și dimensiuni ale scriiturii care caută să redea autenticitatea trăitului și a scrisului. Ficțiunea
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
sarcini de a mă transforma în așa fel încât să nu mi se mai facă reproșuri, căci acestea mă apăsau, mă îngropau într-o groaznică deznădejde. În a doua jumătate a anului, lucrurile s-au mai ameliorat. Am intrat în adolescență, au început să mă considere mai matură. Am început să gândesc, să scriu povestiri și am ajuns la concluzia că ceilalți nu mai aveau nimic de-a face cu mine. N-aveau nici un drept să tragă de mine în stânga și
Jurnalul Annei Frank () [Corola-journal/Journalistic/5139_a_6464]