1,941 matches
-
de utilizator. Sintaxa este DISPLAY[[FIELDS] <listă câmpuri>] [Scope] [FOR <expr L 1>] [WHILE <expr L 2>] [NOCONSOLE] [TO PRINTER [PROMPT] | TO FILE <nume fișier>] unde: • [FIELDS] <listă câmpuri>] - specifică câmpurile care vor fi afișate. Dacă se omite clauza se vor afișa toate câmpurile. • Scope - domeniul de adresare a înregistrărilor (ALL, NEXT n, RECORD n, REST). • FOR <expr L 1> vor fi afișate doar înregistrările care sa tisfac condiția logică. • WHILE <expr L 2> atâta vreme cât condiția este îndeplini tă, înregistrările vor fi afișate. Se mai poate utiliza și comanda LIST care are
BAZE DE DATE ŞI IMPLEMENTAREA LOR ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT by Irina ZAMFIRESCU [Corola-publishinghouse/Science/298_a_611]
-
care se stabilesc uneori între elevii aceleiași clase sau licee (porecle, invidii, bătăi etc.), precum și unele greșeli pe care le pot comite cadrele didactice în raporturile cu elevii(de la micile neatenții și plictiseli în timpul lecției și până la comiterea de nedreptăți, adresarea de epitete necorespunzătoare, admonestări eronate etc.). Copiii caracteriali din școli sau licee sunt prezentați cadrelor didactice ca fiind copii dificili, dezordonați, neatenți, leneși, neascultători; distrag pe colegii lor, fură; sunt încăpățânați, aroganți, vindicativi, bătăuși, obsceni, trișori, mincinoși, distrugători de materiale
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
căldicele - există și aici, în plan formal, o serie de stereotipii la care preoții ar trebui să renunțe: de exemplu, în loc de formula canonică, pe linia tradiției patristice, a fraților creștini, marcă esențială a monahismului ortodox, unii clerici optează pentru o adresare improprie, frizând de-a dreptul cacofonia: credincioși creștini, ca și cum ar exista și credincioși necreștini. Apelativul frați creștini este în duhul comunitar și comunional al Bisericii lui Hristos, unde laicatul și clerul formează unitatea de foc a creștinismului. Actualitatea predicii ortodoxe
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Învățător; asigură Înțelegerea noțiunilor; generează atitudini și sentimente; comprimă timpul și suprimă spațiul; prezintă imaginile În mișcare; au capacitate de sinteză; Îmbină imaginea cu sunetul. - limite - ritmul proiecției este impus. 2.emisiuni de televiziune; - avantaje - au un larg spațiu de adresare; folosesc specialiști de marcă; Îmbină mijloacele de Învățământ; sunt În actualitate; sintetizează informația; Îmbină imaginea cu sunetul. - limite - nu țin seama de nivelul clasei; nu asigură conexiunea inversă; impun un mod de Învățare. B. PENTRU OBȚINEREA INFORMAȚIILOR 1. obiecte arheologice
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Anişoara Strachină, Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93554]
-
mai mari # # din această cauză:anexa ACEAsta e mult mai MIcă# la puteri. da? 117). 4.3. Tendința de reorganizare a sistemului politeții pronominale Pronumele de politețe se organizează într-o clasă lexico-gramaticală coerentă și se integrează, alături de substantive de adresare (domnule, doamnă, fată, numele proprii diminutivate, numele de familie, porecle), onorifice (domnule președinte, domnule academician, majestatea sa; vezi Vasileanu, în acest volum, p.), adjective (stimate domn, iubiți ascultători, dragi prieteni), interjecții (măi, băi, bre), unor strategii discursive de negociere a
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
Este posibil ca tendința limbii să fie spre constituirea unei gradări de deferență și în cadrul persoanei a III-a: el - dânsul - dumnealui. Cel puțin în atestările întâlnite, utilizarea pronumelui dânsul/dumnealui reflectă distanța ierarhică dintre interlocutori: dânsul este folosit în adresarea de la consilier la președinte și de la președinte la reprezentanții bisericii; dumnealui este folosit în adresarea de la ziarist la președinte și de la student la profesor-autor. PN: dacă-mi permiteți↑ domnu' președinte emil constantinescu beneficiază de: paza celor de la /espepe/ cu care
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
persoanei a III-a: el - dânsul - dumnealui. Cel puțin în atestările întâlnite, utilizarea pronumelui dânsul/dumnealui reflectă distanța ierarhică dintre interlocutori: dânsul este folosit în adresarea de la consilier la președinte și de la președinte la reprezentanții bisericii; dumnealui este folosit în adresarea de la ziarist la președinte și de la student la profesor-autor. PN: dacă-mi permiteți↑ domnu' președinte emil constantinescu beneficiază de: paza celor de la /espepe/ cu care a colaborat și care s-au apropiat ă: mai mult de dumnealui. (IVLRA: 154) D
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
comunicare dată reprezintă uzul nonmarcat. În schimb, procesul negocierii politeții și devierile de la uzul standard produc efecte discursive. În limba actuală se remarcă două tendințe contrarii, care opun net conversația colocvială discuțiilor formale. În conversație, colocvialitatea tinde să relaxeze regulile adresării politicoase, în timp ce, în discuțiile formale, sistemul ierarhic întărește uzul pronumelor de politețe. Pe lângă selecția propriu-zisă a formelor, gradul de deferență poate fi negociat și prin alte procedee lexico-gramaticale. În conversația informală, focalizarea deferenței și readucerea în actualitate a relației discursive
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
de a constitui, în cadrul sistemului pronumelor de politețe, opoziția informal/formal prin revitalizarea unor locuțiuni pronominale vechi în limbă, puțin folosite înainte de 1990, probabil și din motive ideologice (dumneavoastră, dânsul/dumnealui vs domnia voastră, domnia sa/domniile lor). Atenția acordată interlocutorului în adresarea politicoasă se reflectă și în ordinea nominalelor în sintagme bazate pe coordonare. În toate înregistrările din corpus ordinea este eu cu Ana Maria (39), eu și sora mea (212); în schimb, folosirea pronumelui de politețe produce inversarea ordinii în sintagmă
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
212); în schimb, folosirea pronumelui de politețe produce inversarea ordinii în sintagmă: dumneavoastră și eu (146). Tocite de uz, pronumele de politețe nu mai au uneori forța necesară de a exprima deferența. De aceea, sunt însoțite de alte formule de adresare care transpun în discurs raporturile sociale dintre interlocutori. Unele formule amplifică gradul de deferență printr-o strategie a politeții negative de nonintruziune a vorbitorului în spațiul privat al interlocutorul (onorifice, titluri academice, titluri ale funcțiilor administrative, titluri de noblețe, titluri
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
piața publică↑ flancat # de cruce și de coroană↑ adică de: prea sfinția sa și de: [majestatea sa (IVLRA: 147). Altele amplifică afectiv gradul de intimitate dintre interlocutori printr-o strategie a politeții pozitive de partajare a spațiului privat cu interlocutorul (forme de adresare - fată, fetele; interjecții - bă, mă, bre). A: ce zici fată? B: taci puțin A: vorbește fată mai tare. las-o să vorbească↓ nu te mai băga (IVLRA: 78) A: așa fetele↓ și CE-ați mai făcut astăzi. B: am chiulit
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
B: am chiulit de la germană. A: nu v-ar fi rușine. B: măi↓ # CE-ați făcut la germană (IVLRA: 76). Emoția anulează uneori deferența: empatizarea cu interlocutorul, enervarea, disprețul pot conduce la folosirea inconsecventă a pronumelor și a formelor de adresare: B: da' i-am expliCAT înainte toate cele. domnule am dat de el↓ uitați așa↓ uitați așa↓ i-am făcut aȘA↓ i-am dres aȘA↓ a avut aȘA↓ transpirație cutare↓ i-am explicat. restu↑# ocupați-vă. și la la lui i-
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
la începutul anilor '90 după modelul limbii engleze. Fiind inițial o formă de manifestare a libertății de expresie și de negare a distanțelor discursive mari dintre interlocutori, impuse prin exprimarea protocolară și accentuate de limbajul de lemn15, acest tip de adresare a devenit azi cvasigeneral și funcționează ca strategie de mimare a apropierii discursive prin colocvialitate între moderatorii radio/tv și ascultători/telespectatori: B: și aș dori să intru în direct cu gabriel↓ dacă se poate [dacă sînteți de acord A
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
metru șaptezeci↑ șaizeci de chilograme↑ sînt șatenă cu păru lung↑ și ochi albaștri. A: mhm. cu CE de ocupi (IVLRA: 219). Totuși, atunci când invitatul emisiunii ocupă o poziție socială importantă sunt folosite în continuare pronumele de politețe, alături de substantive de adresare formală și de onorifice: A: DA doamnă. B: bună ZIua. A: <J bună ziua>. B: vă rog cu domnul avoCAT↓ A: vă asCULtă. B: da. bună ziua DOMnu avocat↓ C: bună ziua doamnă. B: ă sunt milita:ru:↑ și am cumpărat un loc de
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
doamnă. B: ă sunt milita:ru:↑ și am cumpărat un loc de veci în pantelimon doi↑ [...] C: DOAMnă↓ CINE este cumpărător în actul de concesie. B: EU sînt↓ doamnă. C: dumneavoastră (IVLRA: 210). Strategia micșorării distanțelor discursive dintre interlocutori prin adresarea la persoana a II-a singular, neglijând diferențele ierarhice, de statut, de grad de cunoaștere, este astăzi foarte frecventă printre tineri, indicând, alături de alte fenomene, o tendință de orientare dinspre sistemul politeții negative, predominant în cultura română, spre sistemul politeții
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
calitățile tehnice și precizie. El a fost intitulat GCP (Good Clinical Practice sau Ghid al Bunei Practici Clinice). Ghidul se aplică în Europa unită, SUA și Japonia. El se adresează tuturor aspectelor virtuale ale muncii experimentale, țintind procedurile de aplicare (adresare) la comitetele de atică. Adițional, Forull European pentru Buna Practică Clinică a emis Ghidurile și Recomandările pentru Buna Practică Clinică (GCP). În aceste condiții, Parlamentul European emite Directiva 2001/20/EC și a Consiliului asupra aproximării legilor, reglementărilor și prevederilor
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
tridimensional, modifică trasee, schimbă decorul, stinge și aprinde luminile de scenă, închide și deschide uși ascunse, creează false așteptări, cheamă actorii în avanscenă sau trage spectatorul în spatele fantoșei, plasate altminteri în contre-jour. E binecunoscută fraza uneori barocă a autorului, cu adresări directe către cititor, cu la fel de cunoscutul clin d'œil disimulat retoric sau cu atenționările care nu sunt altceva decât îngroșări ale cadrelor, reflectoare puse pe colțuri umbrite ale istoriei, ridicări cinice de cortine, gros-plan-uri sau chiar aparente neglijențe ale camerei
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
fapt care indică liderul informal); aprecierea simpatiei personale față de alte grupuri (ceea ce arată popularitatea propriu-zisă a grupurilor); întrebările pot fi puse și în forma lor negativă, pentru a putea obține respingerile; intervievarea conducătorului grupului, propusă de Roger Mucchielli, constă în adresarea unor întrebări de tip „sociometric” (vizând însă relațiile intergrupuri) celor ce conduc aceste grupuri; de exemplu, s-ar putea adresa întrebări de tipul următor: „După părerea dvs., care sunt grupurile cu care grupul dvs. se simte cel mai adesea solidar
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
se critică viața privată a victimei; victima este terorizată prin apeluri telefonice; victima este amenințată verbal; amenințrea victimei prin scris; refuzarea contactului cu victima (se evită contactul vizual, se fac gesturi de respingere etc.); ignorarea prezenței victimei (de exemplu, prin adresarea unei alte persoane ca și când victima nu ar fi prezentă, nu ar fi văzută). 2. acțiuni vizând izolarea victimei nu se vorbește niciodată cu victima; victima nu este lăsată să se adreseze altei persoane; victimei i se atribuie un post de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și acceptare. Comportamentele care transmit acest mesaj sunt: Stabilirea contactului vizual cu persoana cu care vorbim; Folosirea răspunsului minimal și a încurajării; Concentrarea atenției pe ceea ce spune vorbitorul; Evitarea judecării sau a interpretării a ceea ce spune celalalt; Reflectarea sentimentelor celuilalt; Adresarea întrebărilor; Concentrarea atenției pe aspectele importante din discuție; Evitarea sfaturilor; Evitarea întreruperii persoanei care vorbește. Cele mai multe mesaje se transmit non-verbal. Modul în care sunt încrucișate brațele, felul în care se mișcă gura, direcția privirii sau modalitatea în care e atinsă
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
de fapt, ceea ce-i oferă identitate, semnificație și finalitate. Specialiștii studiază de mult relatările personale pentru a înțelege mai bine diferite aspecte ale experienței umane și funcțiile integratoare ale povestirii vieții. A spune povestirea vieții implică de obicei cel puțin adresarea unora dintre întrebările eterne asupra dezvoltării umane: ce face ca o anumită tranziție să aibă loc? Cum este personalitatea matură? A existat vreo formă de ghidare pe parcursul vieții? Există vreo temă unificatoare a vieții? Cum este menținut sentimentul continuității în fața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
a semnifica, considerîndu-le astfel inerente vorbirii (și, prin urmare, comunicării), dar independente de scopurile vorbirii. În acest caz, actul de vorbire aparține logosului semantic și este deosebit de acțiunea lingvistică ce vizează utilizarea limbii și face din ea un instrument de adresare către altcineva prin practica umană a vorbirii. Înscrierea actului de vorbire în sfera de cercetare a științei limbii s-a produs de aceea în mod autentic după apariția, în anul 1962, a lucrării lui John Langshaw Austin, intitulate How to
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și acțiunea-răspuns care, în teoria behavioristă, reprezintă reacția la un stimul verbal sau nonverbal. V. act, autor, vorbire. DUBOIS 1973; D. FILOZ. 1978; FLEW 1983; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN ADRESARE. Adresarea reprezintă o formă (verbală și/sau extraverbală) de implicare a unui (potențial) interlocutor în derularea actului comunicativ avut în vedere de către locutor, formă a cărei alegere din sistemul existent într-un idiom este motivată de factori obiectivi și/sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acțiunea-răspuns care, în teoria behavioristă, reprezintă reacția la un stimul verbal sau nonverbal. V. act, autor, vorbire. DUBOIS 1973; D. FILOZ. 1978; FLEW 1983; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN ADRESARE. Adresarea reprezintă o formă (verbală și/sau extraverbală) de implicare a unui (potențial) interlocutor în derularea actului comunicativ avut în vedere de către locutor, formă a cărei alegere din sistemul existent într-un idiom este motivată de factori obiectivi și/sau subiectivi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de către locutor, formă a cărei alegere din sistemul existent într-un idiom este motivată de factori obiectivi și/sau subiectivi, generatori de concretizări și de funcții specifice, distincte de la o situație de comunicare la alta. Din această perspectivă, termenii de adresare se constituie în materializarea verbală, lingvistică a acestei modalități de indicare a interlocutorului și de relaționare a acestuia cu locutorul, coordonatelor verbale (de tip nominal, pronominal sau interjecțional) ale comunicării putîndu-le fi asociate și elemente de ordin nonverbal și paraverbal
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]