1,462 matches
-
ca pescărușii în aerul viciat de propria ta răsuflare bolnavă, agonică. Așteptarea devine ea însăși neagră, ca bolta cerului, și din moment în moment trebuie să se dezlănțuie urgia izbăvitoare. Ești exaltat la culme, ai ochii măriți, nările se dilată, adulmeci și vrei să se întâmple ceva măreț, înfricoșător. Dar n-a fost totdeauna astfel. Altădată furtunile mă lăsau indiferent sau chiar mă agasau. Nici nu știam că pot tulbura pe cineva până la extaz și când spun asta mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de mărăcini care se găseau aproape la tot pasul, printre flori mai ales. Am mers până n-am mai auzit zgomotul mării. Sub cerul decolorat și gol, liniștea stăruia ca o iepuroaică gravidă ascunsă în bălării, gata să nască, încordată, adulmecând pericolele. Doar câte o pală de vânt o tulbura în răstimpuri cu scurte vârtejuri de foșnete. Eram gata să mă întorc când, spre marea mea emoție, l-am zărit la vreo douăzeci, treizeci de pași înaintea mea pe Hingherul, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nesfârșit. Gândul acesta mă făcea să-i urăsc, iar această ură mă lega, de fapt, ca un fel de dragoste de ei. Mopsul și Dominic vârau uneori capul pe ușă, îmi aruncau priviri iscoditoare și închideau repede. Eram convins că adulmecau starea mea, vrând să nu piardă nici un amănunt din spectacol, și mă vâram sub pătură prefăcându-mă că dormeam. Mă purtasem rău cu unii dintre bătrâni, nu-i spusesem oare lui Dominic „dragul nostru idiot”? nu-l admonestasem pe Filip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zile Întregi, ne Întrerupeam lucrările pentru a ne comunica unii altora ultima conexiune, citeam tot ce ne cădea În mână, enciclopedii, ziare, istorii ilustrate, cataloage editoriale, pe diagonală, În căutarea unor scurtcircuite posibile, ne opream să scotocim pe la toate tarabele, adulmecam pe la chioșcuri, furam zdravăn din dactilogramele diabolicilor noștri, ne repezeam triumfători În birou, trântind pe masă ultima găselniță. În timp ce evoc iarăși săptămânile acelea, toată afacerea mi se pare fulminantă, frenetică, ca Într-un film de Larry Semon, cu izbucniri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
același comandant și zisese: „Domnule reverend, pentru ceremonia finală ne trebuie o trompetă, știți, să sune cum cere ritualul. Chestie de cinci minute“. „Trompetă“, zisese don Tico, profesional. Și nefericitul titular al acestui privilegiu, deja asudat din pricina Înghețatei verzi și adulmecând de departe mâncarea de acasă, țărănoi nepăsător, impermeabil la orice freamăt estetic și la orice solidaritate de idei, Începuse să se plângă că era târziu, că el voia să se Întoarcă acasă, că nu mai avea salivă, etcetera etcetera, punându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
afară de antreprenori cu bani mulți. — Avangarda imobiliarelor nici nu trebuie să fie neapărat arta, ci e de-ajuns amenințarea artei, un supțon de stil, spune Susan, pe un ton profesoral. Orice aluzie la formarea unei comunități artistice și speculanții parcă adulmecă sînge. Aceasta este cauza principală, crede Susan, pentru care comunitățile artistice vii ar trebui să aibă prioritate În fața profitului, și aici are dreptate. Artiștii folosesc materialele disponibile dintr-un anume loc pentru a imprima identitatea unui oraș, o identitate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
autentică. Dacă ceva este fals, cîinele se așază pe coadă În fața acelui obiect, așa cum fac cîinii dresați pentru droguri. Adaugă cîini anchetatorilor În civil care caută construcții ilegale și o să-i prindem pe toți. Maniacul Încuviințează: — CÎini! La dracu’! Să adulmece mînerele de la ușă. Snif, snif. E fals! Nici vorbă de 1823, nici vorbă! Ar putea să adulmece vopselurile acrilice, fibrele de sticlă, tot felul de materiale sintetice... Amuzați, cei doi amici se Întrec În a inventa modalități prin care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pentru droguri. Adaugă cîini anchetatorilor În civil care caută construcții ilegale și o să-i prindem pe toți. Maniacul Încuviințează: — CÎini! La dracu’! Să adulmece mînerele de la ușă. Snif, snif. E fals! Nici vorbă de 1823, nici vorbă! Ar putea să adulmece vopselurile acrilice, fibrele de sticlă, tot felul de materiale sintetice... Amuzați, cei doi amici se Întrec În a inventa modalități prin care se pot detecta restaurările lipsite de autenticitate: un sistem complicat de oglinzi care ar putea să-i prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
grăsan cu șlapi zgomotoși, Wakefield se strecoară afară, neobservat. CÎteva zile mai tîrziu pîndește de după obloanele camerei lui de hotel cum un camion plin de cărămizi vechi este descărcat pe partea cealaltă a străzii. I se pare că poate chiar adulmeca izul mucegăit al mormintelor din care au fost scoase. De necrezut cît tupeu are Întreaga schemă, chiar dacă a auzit-o chiar din gura conspiratorilor, oameni Învestiți cu Încredere publică, tîlhărind adevăratul trecut istoric al orașului În scopul „restaurării“. Din ce În ce mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
poate să treacă pe-aici. — Pa, Jack, spuse Fran pe un ton sarcastic, n-aș vrea să stau în calea unui interviu urgent. Văzând expresia cruntă de pe chipul tatălui său, Ben o porni împreună cu câinele direct spre ușa din spate. Adulmecând pe loc pericolul, Rover făcu măcar o dată ceea ce i se spunea și amândoi o tuliră, lăsându-l pe Jack în fața frigiderului gol, având în gură un gust amar, de dezamăgire. Oare Ben îi spulberase dinadins șansa unei relații cu Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se duse. Fran era cufundată în listele cu costuri și cifre când fu anunțată de la recepție cine o căuta. Le vârî într-un dosar și apoi într-un sertar. Oare Jack Allen auzise deja de Fair Exchange și venise să adulmece? Era în stare. Avea antene care se întindeau dintr-o parte într-alta a orașului. — Bună, Jack. Uitase cât de bine făcut era trupul lui în comparație cu silueta înaltă și subțire a lui Laurence. Era ca și cum ai fi așezat un jucător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
clinchet de clopoțel, care trebuie să fi fost încântător pe vremea când era mai tânără cu treizeci de ani. — Ați dori să faceți turul minunatului nostru așezământ acum? De îndată ce lăsară în urmă recepția, Fran nu se putu abține să nu adulmece aerul. Ca și cum crinii n-ar fi fost deajuns, aici se simțea un amestec grețos de dezinfectant, urină și deodorant de cameră. — Deci, spuse pe un ton animat femeia roșcată, domnul doctor mi-a spus că tatăl dumneavoastră își pierde mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Gaston, cu harta pe care i-o dăduse Takamori în mână, a memorat numele străzilor pe care le-a străbătut. Trecuseră deja două ore de când plecase din Kyōdō. — Câine-san, ai obosit, nu? îi strigă el animalului care se opri să adulmece o grămadă de gunoi. Și pe Gaston îl dureau picioarele de atâta mers. Vulpile își au vizuinile lor, iar păsările cuiburile lor. Și omul trebuie să-și găsească un culcuș. Ajungâng în vârful unei pante, Gaston a fost uimit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-l descumpăni câtuși de puțin. Era obișnuit. Tomoe îl muștruluia și-l bombănea tot timpul. Takamori se gândea tot timpul la Gaston. Roțile trenurilor huruiau deasupra capului lui Gaston. De câte ori trecea câte unul, cădeau câteva picături de lichid negru. Napoleon adulmeca și scormonea într-un container de gunoi. Într-un ungher slab luminat, bătrânul s-a apropiat de o femeie cocoșată, între două vârste, foarte sărăcăcios îmbrăcată și i-a spus ceva în șoaptă. Femeia s-a uitat când la palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
măicuța lângă prunc. Să le ție de urât înger nalt s-a coborât. Și în noapte înadins degetul și l-a aprins. Arde îngerul lui Dumnezeu ca o lumânare de său. [1933] * URSUL CU CRIN Se odihnește subt prunii bisericii, adulmecă arhaicul vânt. O fată i-a pus ieri in brațe un crin. Va mai trece printr-o mie de sate. I se va-ntinde prescură, pe drumuri stropite cu vin. Bolnavii de oase din cele o mie de sate în
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Mi-ar fi mentor și cea mai bună prietenă și sînt convinsă că i-aș cere părerea În toate privințele. Date fiind toate acestea, la Început, nici prin cap nu mi-a trecut că ar fi ceva ciudat, n-am adulmecat măcar vreo urmă de ceva nelalocul lui. Am petrecut ore nesfîrșite interogîndu-l pe Dan În legătură cu familia lui, străduindu-mă să aflu cît mai multe despre toți membrii Înainte să-i cunosc, Încercînd să-mi dau seama ce fel de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În țarcul din mijlocul camerei de zi, În timp ce Trish și cu mine o urmăm pe gazdă În bucătărie, ca s-o ajutăm să pregătească ceaiul. Ca În numeroase ocazii cînd merg În casa Lisei, mirosul dinăuntru este delicios, iar eu adulmec fericită, ținîndu-mă după ele spre bucătărie. — Și ce-ai gătit astăzi? Orice-ar fi, miroase incredibil. Uneori mă bate gîndul că ar trebui să te urăsc, Îi spune Trish Lisei. Cum se poate să ai timp să gătești atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ușa. Ea a vrut să-i vorbească, dar, cu privirea terorizată, el i-a atras atenția asupra șerpilor. Femeia s-a apropiat ușor, a înțeles, a fiert lapte și l-a pus într-un ceaun, jos. Una după alta, viperele adulmecând mirosul de lapte cald, s-au trezit și au părăsit patul... ― Cumplită încercare. ― Ei bine, într-o noapte, în vis, eram eu pădurarul. Dar cel care intrase în cabană era un inchizitor. Tăcea și se uita la mine. S-a
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
crestături, și pe cealaltă trei, semne săpate în scoarță de contrabandiștii care aveau nevoie de o cale iute de scăpare. A fost nevoie să ne ascundem doar de două ori, ca să evităm întâlnirea cu o ursoaică cu doi pui, care adulmeca nervoasă văzduhul înspre noi, și din pricina unui mistreț masiv, dar probabil speriat și gata-gata să ne fugărească. Iată-ne în sfârșit la apa cea mare a Padului. Apăruse dintr-o neașteptată curmare a codrului. Curgea domol, și lățimea lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
patru au remarcat micile burdufuri. M-am oprit din scotocit și, arătând spre el, i-am zis șefului: - Vin, din ăla bun. Nu doriți? El mi-a trântit un scuipat la picioare, a luat burdufurile de jos, a destupat unul adulmecând precaut și a gustat doar cu limba. A făcut un semn că merge, după care l-a întins spre unul dintre tovarășii săi. L-a lăsat să bea câteva guri, după care i l-a smuls din mână. Cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și sânge. Atunci mi-am amintit de profeția lui Garibaldo și mi-am acoperit fața cu mâinile. A fost lăsată acolo, și la scurtă vreme a fost acoperită de muște, iar câinii fugiți din oraș s-au apropiat s-o adulmece și să lingă sângele. Când s-a așternut noaptea, i-am mulțumit Celui de Sus că a creat bezna. XIV Ne-au urcat în care cu coviltir și am pornit la ceasul cântatului de cocoși. Nu se mai vedeau flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
precum o cangrenă. Când un tarhan s-a apropiat de o tânără la vremea popasului ca să-i facă felul, a dat înapoi brusc, strâmbându-se scârbit și înjurând. S-a întors însoțit de hagan și de alți nobili. După ce au adulmecat femeile și au vorbit ceva între ei, Bayan m-a întrebat: - De ce duhnesc așa? M-am arătat mirat, am adulmecat și eu o femeie și am răspuns. - Nu duhnesc, miros în felul ăsta fiindcă nu s-au spălat de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dat înapoi brusc, strâmbându-se scârbit și înjurând. S-a întors însoțit de hagan și de alți nobili. După ce au adulmecat femeile și au vorbit ceva între ei, Bayan m-a întrebat: - De ce duhnesc așa? M-am arătat mirat, am adulmecat și eu o femeie și am răspuns. - Nu duhnesc, miros în felul ăsta fiindcă nu s-au spălat de câteva zile. Este vorba de umorile pe care trupul longobardelor le secretă. Nouă ne plac. Leupichi m-a informat că haganul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
chipuri impenetrabile la volan. Toți sunt morți, dar Încă nu și-au dat seama. Tăcea, preocupat de mirosul axilelor sale pe care Îl simțea ieșind din haine și răspândindu-se În atmosfera Încinsă a mașinii. Ar fi vrut să se adulmece - dar Îi era teamă să se miște, ca nu cumva să Împrăștie mai tare damful acela neplăcut. Se blestemă că plecase dimineață fără să se spele. Dar se trezise prea târziu și nu voia să piardă examenul - ce scrupule de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să se Întâlnească cu băieți. Valentina se gândea că trebuia să fie foarte stânjenitor să ai un tată care ascultă cum faci pipi. Tatăl ei n-ar fi făcut niciodată așa ceva, așezat În spatele ușii. Sau poate că da. Tatăl ei adulmeca hainele, ciorapii și chiar chiloții mamei, căci spunea că simte miros de spermă. Dar pe vremea aceea Valentina Încă nu știa ce-i aia spermă. Privind-o cum stătea pe veceu, Miria Îi arătă absorbantul și-i spuse că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]