1,168 matches
-
modernă schimba peste noapte existența lui Renée, aruncând-o într-o viață plină de excese imagine a epocii trăite 226. Literatura romanesca reflectă rolul important pe care pasiunile amoroase le ocupă în viață francezilor. Marea tema a literaturii franceze este adulterul. Pentru secolul al XIX-lea, acesta este un fenomen de epocă, ce ține de moravurile la modă. "Fascinația adulterului", pentru a relua formulă lui Alain Corbin, obsedează întreg secolul 227. Michèle Sarde denumește adulterul mal français, boala franceză. Mary Donaldson-Evans
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
226. Literatura romanesca reflectă rolul important pe care pasiunile amoroase le ocupă în viață francezilor. Marea tema a literaturii franceze este adulterul. Pentru secolul al XIX-lea, acesta este un fenomen de epocă, ce ține de moravurile la modă. "Fascinația adulterului", pentru a relua formulă lui Alain Corbin, obsedează întreg secolul 227. Michèle Sarde denumește adulterul mal français, boala franceză. Mary Donaldson-Evans consideră [p.125] că ceea ce deosebește adulterul Emmei Bovary, de tip provincial, îndreptat spre consumarea unor formule românești, de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este un fenomen de epocă, ce ține de moravurile la modă. "Fascinația adulterului", pentru a relua formulă lui Alain Corbin, obsedează întreg secolul 227. Michèle Sarde denumește adulterul mal français, boala franceză. Mary Donaldson-Evans consideră [p.125] că ceea ce deosebește adulterul Emmei Bovary, de tip provincial, îndreptat spre consumarea unor formule românești, de adulterul parizian este că ultimul urmărește un beneficiu de afirmare individuală ca entitate. În pofida riscurilor, femeile au recurs întotdeauna la adulter că la o formă a libertății 228
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pentru a relua formulă lui Alain Corbin, obsedează întreg secolul 227. Michèle Sarde denumește adulterul mal français, boala franceză. Mary Donaldson-Evans consideră [p.125] că ceea ce deosebește adulterul Emmei Bovary, de tip provincial, îndreptat spre consumarea unor formule românești, de adulterul parizian este că ultimul urmărește un beneficiu de afirmare individuală ca entitate. În pofida riscurilor, femeile au recurs întotdeauna la adulter că la o formă a libertății 228. Acest lux, Pariziana și-l permite mai mult ca oricare altă femeie. Libertinajul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Donaldson-Evans consideră [p.125] că ceea ce deosebește adulterul Emmei Bovary, de tip provincial, îndreptat spre consumarea unor formule românești, de adulterul parizian este că ultimul urmărește un beneficiu de afirmare individuală ca entitate. În pofida riscurilor, femeile au recurs întotdeauna la adulter că la o formă a libertății 228. Acest lux, Pariziana și-l permite mai mult ca oricare altă femeie. Libertinajul ridică marile curtezane la rang de regine. Nana devine prototipul femeii galante, precum madame Bovary cel al femeii adultere. Fără
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
228. Acest lux, Pariziana și-l permite mai mult ca oricare altă femeie. Libertinajul ridică marile curtezane la rang de regine. Nana devine prototipul femeii galante, precum madame Bovary cel al femeii adultere. Fără o autonomie veritabilă, femeia se deda adulterului că unei șanse de valorizare. Amantul este, de regulă, rezultatul decepției și întruchipează aventură și plăcerea. Mai mult decât oricare altă femeie, Pariziana este plictisita de privirea prea cotidiană a soțului ei, ea are nevoie ca alți ochi, inca plini
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
independență și căutarea frenetica a aventurii. "La ville n'était plus qu'une grande débauche de millions et de femmes. Le vice, venu de haut, coulait" [Zola, La Сurée, p.182]. Eric Hobsbawm mai observa că "această formă de comportament [adulterul] era cea mai obișnuită în cercurile aristocratice și la modă, dar și în marele orașe unde (cu ajutorul unor stabilimente discrete și impersonale cum ar fi hotelurile) aparențele puteau fi păstrate cu mai multă ușurință" [p.264, subl.n.]. În tradiția
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cea mai obișnuită în cercurile aristocratice și la modă, dar și în marele orașe unde (cu ajutorul unor stabilimente discrete și impersonale cum ar fi hotelurile) aparențele puteau fi păstrate cu mai multă ușurință" [p.264, subl.n.]. În tradiția franceză, adulterul nu strică decât rareori căsătoria; de regulă, soțul înșelat își accepta problemă cu stoicism. El își poartă fără dramă faimoasele coarne. Gelozia amoroasă a fost întotdeauna considerată în Franța un defect. Adulterul feminin, calificat de regulă drept "alunecare regresiva", nu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ușurință" [p.264, subl.n.]. În tradiția franceză, adulterul nu strică decât rareori căsătoria; de regulă, soțul înșelat își accepta problemă cu stoicism. El își poartă fără dramă faimoasele coarne. Gelozia amoroasă a fost întotdeauna considerată în Franța un defect. Adulterul feminin, calificat de regulă drept "alunecare regresiva", nu are pentru femeia pariziana aceeași conotație. Adulterul se integrează în viață Parizienei că o experiență organică, care deschide perspective noi și nu comportă remușcări. Psihologia Parizienei se aseamănă cu cea a soțului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
regulă, soțul înșelat își accepta problemă cu stoicism. El își poartă fără dramă faimoasele coarne. Gelozia amoroasă a fost întotdeauna considerată în Franța un defect. Adulterul feminin, calificat de regulă drept "alunecare regresiva", nu are pentru femeia pariziana aceeași conotație. Adulterul se integrează în viață Parizienei că o experiență organică, care deschide perspective noi și nu comportă remușcări. Psihologia Parizienei se aseamănă cu cea a soțului, care nu are complexul infidelității, ci are impresia de a satisface un simplu capriciu al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
experiența altor femei), ea comportă riscul de banalizare, reduce partenerul extraconjugal la dimensiunile unui subiect lipsit de valoare, din seria celor de duzină. În literatura franceză a acestei perioade se proliferează ceea ce noi am putea numi fenomenul dublului sau multiplului adulter 233. El se deosebește de adulterul doamnei Bovary, care nu are mai mulți amanți în același timp, ci doar depășind criză decepției față de fiecare. În tradiția franceză, amantul face parte din gloriosul catalog al erorilor. Cum explică Michel Butor [p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de banalizare, reduce partenerul extraconjugal la dimensiunile unui subiect lipsit de valoare, din seria celor de duzină. În literatura franceză a acestei perioade se proliferează ceea ce noi am putea numi fenomenul dublului sau multiplului adulter 233. El se deosebește de adulterul doamnei Bovary, care nu are mai mulți amanți în același timp, ci doar depășind criză decepției față de fiecare. În tradiția franceză, amantul face parte din gloriosul catalog al erorilor. Cum explică Michel Butor [p.73, 116], avem în opera lui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
-o până la a lua locul amantului. Inversarea rolurilor, facilitata când soția alege un partener mai tânăr decât ea, precum în cazul lui Renée și Maxime, este ocazia unei minunate revanșe. Femeia care înșeală este o inepuizabila sursă a românului de adulter, iar campionul în materie rămâne Guy de Maupassant, pentru care adulterul nu este un subiect de dramă. Nu există nici un scenariu construit de Zola român, poveste, nuvelă sau dramă care să nu constituie o tentativă de a amenaja implacabila geometrie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
alege un partener mai tânăr decât ea, precum în cazul lui Renée și Maxime, este ocazia unei minunate revanșe. Femeia care înșeală este o inepuizabila sursă a românului de adulter, iar campionul în materie rămâne Guy de Maupassant, pentru care adulterul nu este un subiect de dramă. Nu există nici un scenariu construit de Zola român, poveste, nuvelă sau dramă care să nu constituie o tentativă de a amenaja implacabila geometrie a menajului în trei în diferite variante. Astfel, în românul La
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
care are alte mijloace pentru a scăpa unei căsătorii nereușite. Subiectul divorțului face carieră literară 234 în românul secolului al XIX-lea. În Bel-Ami, chiar ministrul Laroche este surprins că a cedat patimilor cu Madelaine Forestier, soția lui Georges Duroy. Adulterul consumându-se pe un teritoriu străin, este totuși suficient pentru a-i intenta divorț soției. Este de remarcat comportamentul lui Madeleine, care își păstrează în aceste circumstanțe sângele rece, simțul umorului și mai dă și o reprezentație 235. Greșelile femeii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
rolurile, înlăturând ordinea patriarhala a secolului al XIX-lea. Astfel, în nuvelă lui Maupassant Sauvée, baroana de Grangerie se debarasează de soț, provocând un scenariu prin procurarea de la un intermediar suspect a unei false servitoare care permite constatarea rapidă a adulterului condiție de obținere a unei decizii legale. Toate detaliile sunt bine regizate, inclusiv invitarea rudelor și a portăresei în calitate de martor. Astfel, adulterul și în special lipsa unei legi asupra divorțului în Franța (spre deosebire de țările anglo-saxone) pe parcursul aproape întregului secol al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
provocând un scenariu prin procurarea de la un intermediar suspect a unei false servitoare care permite constatarea rapidă a adulterului condiție de obținere a unei decizii legale. Toate detaliile sunt bine regizate, inclusiv invitarea rudelor și a portăresei în calitate de martor. Astfel, adulterul și în special lipsa unei legi asupra divorțului în Franța (spre deosebire de țările anglo-saxone) pe parcursul aproape întregului secol al XIX-lea schimba schemă, intrigă romanesca și relațiile dintre personaje. În această perioadă de tranziție, de prefaceri rapide, de ascensiuni grăbite, rolul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Balzac), reviste la modă și de modă etc. Frenezia lecturii se hrănește din românele de aventuri în tiraje mari, din povestiri și romane-foileton în revistele pentru femei, dintr-o întreaga literatura destinată femeilor, axată pe viață de cuplu, pasiuni și adulter. Bulimia lecturilor romantice care cuprinde publicul feminin exacerbează pasiunea și înaripează visele feminine despre dragoste 284. Cititoarele găsesc interes în visurile și aventurile eroinelor, care devin modele. De aici și importanța acordată de-a lungul secolului al XIX-lea problemei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de revanșări 319. Sidonie Risler pune în aplicare mai multe scenarii de seducere a bărbaților: seducerea necesară a lui Risler (care devine soțul său), seducerea dorită a lui Georges Fromont (scenariu eșuat în tinerețe, dar dus la bun sfârșit prin adulter), seducerea forțată a lui Frantz (cumnatul sau, care află despre adulter) și alte scenarii minore de succes. Clorinde are o tactică de seducere diferită, "une double conduite" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.157] față de Rougon și față de Delenstag. Cucerirea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de seducere a bărbaților: seducerea necesară a lui Risler (care devine soțul său), seducerea dorită a lui Georges Fromont (scenariu eșuat în tinerețe, dar dus la bun sfârșit prin adulter), seducerea forțată a lui Frantz (cumnatul sau, care află despre adulter) și alte scenarii minore de succes. Clorinde are o tactică de seducere diferită, "une double conduite" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.157] față de Rougon și față de Delenstag. Cucerirea bărbatului nu este o întreprindere prea grea pentru Pariziana, care a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Neantul emotiv și incapacitatea de atașament afectiv duc la solitudinea să metafizica. Pariziana de la sfârșitul secolului este mai îndrăzneață în pasiunea să: ea schimba și inversează rolurile în geometria baletului intim, devenind agent activ al scandaloaselor povești de amor, de adulter și divorț. Toate acestea vorbesc atât despre o continuă liberalizare a societății și individului, cât și despre elasticitatea unei culturi. În faza capitalismului victorios, individualismul triumfă și molipsește cu spiritul sau subiecții timpului. Prin această se explică, în mare măsură
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
al banilor, abuzul funcționarilor, coruptibilitatea ziariștilor, motive politice sau militare), dar mai ales private. Eroii romantici se preschimba în cavaleri ai industriei, în ticăloși și în femei adultere. Acest "teatru util" abordează conflictele și problemele societății imperiale în plină mutație: adulterul (Fanny, 1858 de Feydeau), divorțul (Divorçons!, 1880 de Victorien Sardou), căsătoria și mezalianța (Un beau mariage, 1859 de Augier, Denise 1955 și Une visite de noces 1871 de Dumas-fiul), condiția feminină (L'Ami des femmes, 1864 și La Femme de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în lume și în afaceri (L'Argent, 1894 de Fabre). Reprezentarea cariilor sociale nu este legată la acesti dramaturgi de descoperirea cauzelor (că la romancieri), ci de transgresarea canoanelor moralei burgheze. Teatrele de bulevard reprezintă drame și comedii în care adulterul înflorește. 175 "Productrice d'images, univers de reflets, puissance d'illusion, la ville moderne est le règne du simulacre" [Dumoulié, p.27]. "Citadinul liniștit și cultivat din secolul al XVIII-lea este într-un anume fel un actor care pretinde
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
deschide tradiția reprezentării unei iubiri tragice, bazată pe dilemă între două soluții nefericite: separarea sau viața comună în marginea societății. Mitul lui Tristan și Isolda este unul subversiv și inaugurează, cum bine arată Denis de Rougemont, o lungă tradiție de adulter, o nouă tema romanesca cu o carieră promițătoare. Emma Bovary și Anna Karenina, pește secole, se vor afla în fața aceleiași dileme. 218 "Îl courait une légende très compliquée sur le ménage Balbi, le mari et la femme ayant passé par
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
să licence de paroles. Le père, la belle-mère, le beau-fils agissaient, pariaient, se mettaient à l'aise, comme și chacun d'eux se fût trouvé seul, vivant en garçon." [Zola, La Сurée, p.169]. 227 Niciodată nu se scrie despre adulter atât de mult ca în secolul al XIX-lea: discurs literar, dar și medical, economic, juridic, politic, fiecare având un cuvânt de spus despre această "aventură a secolului". "Comme la prise du pouvoir passe de pluș en plus par leș
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]