1,156 matches
-
al Insulelor Ionice.<br> A avut un frate și șapte surori, Alice fiind cea mai mică. S-a căsătorit la 1 iunie 1891 cu George Keppel, fiu al celui de-al 7 conte Albemarle. Chiar de timpuriu, avea reputație pentru adulter și există zvonuri că fiica ei cea mare nu este copilul soțului ei George ci fiica Lordului Grimthorpe, unul dintre iubiții ei. Frumoasă și discretă, Keppel a urcat rapid pe scara societății prin aventuri cu oameni importanți.. Fiind o femeie
Alice Keppel () [Corola-website/Science/317982_a_319311]
-
numește două râuri după primii născuți băieți - și Nafai - care are o mică dispută familială cu Luet pe tema tratamentului pe care îl aplică femeilor, sau într-un mod fățiș, cum e cazul lui Elemak - care consideră că, în cazul adulterului, va fi ucisă doar femeia, deoarece bărbații sunt necesari pentru supraviețuirea caravanei datorită forței fizice. Pentru a împiedica apariția unor lupte din gelozie în sânul micii caravane care părăsește Basilica, legea care permitea reînnoirea sau schimbarea anuală a contractului de
Întoarcerea acasă () [Corola-website/Science/323439_a_324768]
-
se umplu de lacrimi iar Ashley o strânge în brațe că pe un copil ca să o consoleze. În acel moment, ușa se deschide și apare India Wilkes, sora lui Ashley care nu pierde ocazia să înceapă să răspândească zvonuri de adulter încă înainte de începerea petrecerii, zvonuri care ajung bineînțeles și la urechile lui Rhett și Melanie. Cu distincția să desăvârșită, Melanie refuză să asculte orice bârfa legată de cumnată să căreia îi datorează atât de mult și îi cere Indiei Wilkes
Pe aripile vântului (roman) () [Corola-website/Science/323987_a_325316]
-
cu cuvinte diferite. (Într-o anumită măsură aceasta este și ea o încercare de a dezvolta o traducere cu echivalență dinamică a pasajului care să îi fie clară cititorului modern.) Subiectul textului este consternarea referitoare la o nevastă care comite adultere. Autorul compară acțiunile acestei neveste adulterine cu lucruri care pretinde el sunt greu de înțeles: o pasăre care zboară prin aer, mișcarea șarpelui pe o piatră, navigarea unei nave pe mare și cum se comportă un bărbat puternic cu o
Almah () [Corola-website/Science/319858_a_321187]
-
unei zone din apropierea Glastonbury și o strânsă relație de sânge a Regelui Arthur. În românele timpurii ale Chrétien de Troyes, de asemenea, figurează că un vindecător. Deși, în poveștile târzii, ea devine un adversar al Mesei Rotunde atunci cand Guinevere descoperă adulterul ei cu unul din Cavalerii soțului ei, ea în cele din urmă împăca cu fratele ei, și își păstrează chiar și rolul ei inițial, care servește drept una dintre cele patru fermecătoare care îl însoțește pe rege la Avalon după
Morgan le Fey () [Corola-website/Science/318991_a_320320]
-
considera că proza trebuie să cuprindă o „experiență” trăită de autor și să prezinte cu autenticitate etapele de evoluție a eului. „Orice se întâmplă în viață poate constitui un roman. Și în viață nu se întâmplă numai amoruri, căsătorii sau adultere, se întâmplă și ratări, entuziasme, filozofii, morți sufletești, aventuri fantastice. Orice e viu se poate transforma în epic. Orice a fost trăit sau ar putea fi trăit”, afirma el. Proza fantastică a lui Mircea Eliade are la bază două tipuri
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
divorțat de Claudia, pretinzând că este infertilă și s-a măritat cu Poppaea, la douăsprezece zile după divorț. Nero și Poppaea au exilat-o apoi pe Octavia în insula "Pandateria" (în zilele noastre Ventotene) pe baza unei acuzații false de adulter. Când Octavia se plânge de acest tratament slujitoarele ei o torturau în bătaie. Exilul Octaviei a devenit așa de nepopular încât cetățenii Romei au protestat zgomotos, mărșăluind pe străzi cu statuia Octaviei împodobită cu flori și cerând întoarcerea ei. Nero
Claudia Octavia () [Corola-website/Science/333003_a_334332]
-
săi scriitori și a publicului. Până atunci, scriitorul avusese parte de manifestări de adversitate din partea oponenților "Sămănătorul"ui, în principal din partea criticului Henric Sanielevici. În recenziile sale din "Curentul Nou", volumele lui Sadoveanu erau considerate ca promovând acte imorale precum adulterul și violul, criticul exprimându-și totodată opinia că programul lui Iorga de didacticism moral era unul ipocrit. După cum avea să-și amintească mai târziu, Sadoveanu însuși era deranjat de unele aprecieri critice în legătură cu opera sa, menționând că decanul "Sămănătorist" l-
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
bunului simț popular, și Despot Vodă. Anticipând cu aproape patru decenii personajul omonim al lui V. Alecsandri, acesta e un amestec straniu de despotism și toleranță, predispus mai curând să filosofeze asupra vieții decât să conducă țara. Iubire, crimă, complot, adulter alcătuiesc schema piesei lui, ilustrativă totuși pentru anul în care a fost scrisă.
Theodor Codrescu () [Corola-website/Science/298310_a_299639]
-
Otho a fost numit guvernator al Lusitaniei, iar Poppaea a ajuns în patul împăratului. A divorțat în anul 62 de Octavia și s-a căsătorit cu Poppaea. Octavia a fost trimisă în Campania, izolată în Pandateria și acuzată fals de adulter, a fost ucisă, capul ei fiind adus la Roma pentru ca Poppaea să se desfete privindu-l. În anul 63 Poppaea i-a născut lui Nero o fiică, dar care a murit la 4 luni. În anul 65, într-un acces
Nero () [Corola-website/Science/297118_a_298447]
-
ei, guvernator al Egiptului. Va rămâne acolo, la Alexandria, până în anul 31 d.Hr. Principalele sale scrieri etice sunt "Scrisori morale", o utilizare timpurie a formei epistolare. A avut o carieră agitată, care a inclus și exilul în Corsica pentru adulter cu Iulia Livilla, nepoata împăratului Claudius. Întorcându-se din exil, a fost preceptorul lui Nero. Acesta, devenind împărat, l-a implicat în conjurația lui Pison și i-a poruncit să-și ia viața. Seneca și-a tăiat venele fără nici o
Seneca () [Corola-website/Science/298163_a_299492]
-
bărbaților evrei. Biblistul Michael Coogan a observat că în conformitate cu textul celor zece porunci, soțiile sunt proprietatea bărbatului lor, căsătoria înseamnă transfer de proprietate (de la tată la soț), iar femeile sunt mai puțin prețioase decât proprietățile imobiliare, fiind menționate în urma lor. Adulterul este încălcarea dreptului de proprietate al unui bărbat. Cartea lui Coogan a fost criticată de Prof. Phyllis Trible, de la Wake Forest University School of Divinity din Carolina de Nord, întrucât nu observa că patriarhatul nu a fost decretat, ci doar
Cele zece porunci () [Corola-website/Science/296770_a_298099]
-
Nord, întrucât nu observa că patriarhatul nu a fost decretat, ci doar descris de Dumnezeu, patriarhatul fiind specific oamenilor de după căderea în păcat. Ea admite că în această privință apostolul Pavel făcea aceeași greșeală ca și Coogan. Porunca privitoare la adulter interzicea bărbaților israeliți să aibă contacte sexuale cu nevestele altor israeliți, dar bărbaților israeliți nu le era interzis să aibă contacte sexuale cu sclavele lor. Contactul sexual dintre un bărbat israelit, chiar căsătorit și o femeie nemăritată sau nelogodită nu
Cele zece porunci () [Corola-website/Science/296770_a_298099]
-
să aibă contacte sexuale cu nevestele altor israeliți, dar bărbaților israeliți nu le era interzis să aibă contacte sexuale cu sclavele lor. Contactul sexual dintre un bărbat israelit, chiar căsătorit și o femeie nemăritată sau nelogodită nu era considerat drept adulter. Această concepție despre adulter provine din aspectul economic al căsătoriilor israelite, adulterul fiind violarea posesiunii exclusive a soțului asupra nevestei sale, în timp ce nevasta, în calitate de posesiune, nu avea vreun astfel de drept asupra soțului ei. Contactul sexual al lui David cu
Cele zece porunci () [Corola-website/Science/296770_a_298099]
-
cu nevestele altor israeliți, dar bărbaților israeliți nu le era interzis să aibă contacte sexuale cu sclavele lor. Contactul sexual dintre un bărbat israelit, chiar căsătorit și o femeie nemăritată sau nelogodită nu era considerat drept adulter. Această concepție despre adulter provine din aspectul economic al căsătoriilor israelite, adulterul fiind violarea posesiunii exclusive a soțului asupra nevestei sale, în timp ce nevasta, în calitate de posesiune, nu avea vreun astfel de drept asupra soțului ei. Contactul sexual al lui David cu soția lui Urie nu
Cele zece porunci () [Corola-website/Science/296770_a_298099]
-
le era interzis să aibă contacte sexuale cu sclavele lor. Contactul sexual dintre un bărbat israelit, chiar căsătorit și o femeie nemăritată sau nelogodită nu era considerat drept adulter. Această concepție despre adulter provine din aspectul economic al căsătoriilor israelite, adulterul fiind violarea posesiunii exclusive a soțului asupra nevestei sale, în timp ce nevasta, în calitate de posesiune, nu avea vreun astfel de drept asupra soțului ei. Contactul sexual al lui David cu soția lui Urie nu s-a pus drept adulter, deoarece Urie nu
Cele zece porunci () [Corola-website/Science/296770_a_298099]
-
al căsătoriilor israelite, adulterul fiind violarea posesiunii exclusive a soțului asupra nevestei sale, în timp ce nevasta, în calitate de posesiune, nu avea vreun astfel de drept asupra soțului ei. Contactul sexual al lui David cu soția lui Urie nu s-a pus drept adulter, deoarece Urie nu era evreu și doar bărbații evrei erau protejați de codul legal de la Sinai.
Cele zece porunci () [Corola-website/Science/296770_a_298099]
-
între ionieni și dorieni, fie chiar lipsa de scrupul în lupta de organizare a vieții primelor grupuri sociale statornice și a spațiului comercial maritim. Mitologia greacă și-a elaborat un panteon aproape exclusiv antropomorfic, amoral, sacralizând defecte umane capitale (viclenia, adulterul, incestul, paricidul și fratricidul și în genere crima, vanitatea, trufia, lăcomia, nedreptatea). Oratorul Isokrates (436 - 338 î.Hr.) scrie că poeții "au istorisit asemenea povești despre zei, cum nu ar cuteza nimeni să rostească nici despre dușmani; căci ei le-au
Mitologia greacă () [Corola-website/Science/297482_a_298811]
-
în genere crima, vanitatea, trufia, lăcomia, nedreptatea). Oratorul Isokrates (436 - 338 î.Hr.) scrie că poeții "au istorisit asemenea povești despre zei, cum nu ar cuteza nimeni să rostească nici despre dușmani; căci ei le-au reproșat zeilor nu numai răpiri, adultere și acceptare de plocoane de la oameni, ci și că s-ar fi înfruptat din carnea propiilor copii, că și-ar fi emasculat tații, că și-ar fi pus în lanțuri mamele precum și multe alte fărădelegi născocite pe seama lor" ("Asupra schimbului
Mitologia greacă () [Corola-website/Science/297482_a_298811]
-
Friberg. Aventura lui Oscar cu Magda von Dolcke a început în 1874 și a atras atenția, el ajutându-i cariera ei la teatrul regal dramatic și acordîndu-i o indemnizație. Deși nu a arătat, se crede că Sofia a suferit din cauza adulterului soțului ei. S-a relatat cum Sofia a călătorit în Germania la sora ei Marie de Wied, care, se crede, a sfătuit-o să accepte situația. Cu o altă ocazie, regele a trimis un curtean la cântăreața de operă Ida
Sofia de Nassau () [Corola-website/Science/318130_a_319459]
-
de șapte, lista diferă în mod considerabil de cea tradițională, numai mândria fiind menționată pe ambele liste. Altă listă, din Epistola către Galateni (Galateni 5:19-21), include șapte păcate ceva mai tradiționale, deși lista e ceva mai lungă decât șapte: adulterul, sexul în afara căsătoriei, necurăția, lascivitatea, idolatria, vrăjitoria, ura, certurile, rivalitățile pornite din orgoliu sau invidie, furia, împotrivirea, răscularea, ereziile, invidiile, omorurile, bețiile, lăcomia de mâncare și băutură și „alte lucruri asemănătoare cu acestea”. Deoarece apostolul Pavel afirmă că cei care
Păcat capital () [Corola-website/Science/319819_a_321148]
-
să vrea să fie bărbat de dragul meu!” she passionately exclaims. „Și cum n-o să mă fac bărbat numai pentru că doresc să mă fac, de supărare o să mor femeie” (IV.i.312-318). O temă des întâlnită în opera lui Shakespere este adulterul, în special de către femeie. Multe personaje sunt obsedate de faptul că nu pot verifica loialitatea soției. Don Jon profită de temerile lui Claudio, ceea ce conduce la dezastruoasa scenă a nunții și Leonato însuși este dispus să creadă acuzațiile împotriva lui
Mult zgomot pentru nimic () [Corola-website/Science/315858_a_317187]
-
apărut în 1850) este un roman scris de Nathaniel Hawthorne. Este considerat magnum opusul lui Hawthorne. Situat în decorul din Boston-ul puritan, în secolul al XVII-lea, redă povestea d-nei Hester Prynne, care naște un copil după ce a comis adulter și se chinuie să ducă o viață nouă, plină de regrete și demnitate. De-a lungul romanului, Hawthorne explorează teme privind ceea ce este legal, păcatul și sentimentul de vinovăție. Acțiunea romanului se petrece în secolul al XVII-lea în orașul
Litera stacojie () [Corola-website/Science/315084_a_316413]
-
Hester Prynne, este condusă la ieșirea din închisoarea orașului, cu fiica ei bebeluș în brațe și pe piept, pe rochia ei având "o cârpă de culoare stacojie", care "avea forma unei litere. Era litera A mare". "A" reprezintă actul de adulter pe care l-a comis și este simbolul păcatului ei - o emblemă a rușinii - pe care să o vadă toți. Un om din mulțime îi spune unui privitor mai vârstnic că Hester este pedepsită pentru adulter. Soțul Hester-ei, care este
Litera stacojie () [Corola-website/Science/315084_a_316413]
-
A" reprezintă actul de adulter pe care l-a comis și este simbolul păcatului ei - o emblemă a rușinii - pe care să o vadă toți. Un om din mulțime îi spune unui privitor mai vârstnic că Hester este pedepsită pentru adulter. Soțul Hester-ei, care este mult mai bătrân decât ea, a trimis-o înaintea lui în America în timp ce el rezolva niște afaceri în Europa. Totuși, soțul ei nu a mai venit la Boston. Părerea generală era că el a murit pe
Litera stacojie () [Corola-website/Science/315084_a_316413]