2,458 matches
-
fi fixate în planul paradigmatic al limbii prin termeni cu semnificanți deosebiți: bine (adverb - bun (adjectiv) sau pot fi actualizări diferite în planul sintagmatic al textului al unor acelorași termeni din planul paradigmatic al limbii: om corect (adjectiv)/scrie corect (adverb). Sub aspect deictic, adverbul se situează în sfera obiectului actului de comunicare, în mod absolut sau cu implicarea protagoniștilor și coordonatelor actului lingvistic. Adverbele corespunzând semantic adjectivelor sunt independente de situația de comunicare: „El merge repede.”, „Tu vorbești tare.” Adverbele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
paradigmatic al limbii prin termeni cu semnificanți deosebiți: bine (adverb - bun (adjectiv) sau pot fi actualizări diferite în planul sintagmatic al textului al unor acelorași termeni din planul paradigmatic al limbii: om corect (adjectiv)/scrie corect (adverb). Sub aspect deictic, adverbul se situează în sfera obiectului actului de comunicare, în mod absolut sau cu implicarea protagoniștilor și coordonatelor actului lingvistic. Adverbele corespunzând semantic adjectivelor sunt independente de situația de comunicare: „El merge repede.”, „Tu vorbești tare.” Adverbele care corespund adjectivelor pronominale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al textului al unor acelorași termeni din planul paradigmatic al limbii: om corect (adjectiv)/scrie corect (adverb). Sub aspect deictic, adverbul se situează în sfera obiectului actului de comunicare, în mod absolut sau cu implicarea protagoniștilor și coordonatelor actului lingvistic. Adverbele corespunzând semantic adjectivelor sunt independente de situația de comunicare: „El merge repede.”, „Tu vorbești tare.” Adverbele care corespund adjectivelor pronominale depind de situația de comunicare, care le condiționează planul semantic. „Eu desenez acum.” înseamnă „Eu desenez în momentul acesta, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adverb). Sub aspect deictic, adverbul se situează în sfera obiectului actului de comunicare, în mod absolut sau cu implicarea protagoniștilor și coordonatelor actului lingvistic. Adverbele corespunzând semantic adjectivelor sunt independente de situația de comunicare: „El merge repede.”, „Tu vorbești tare.” Adverbele care corespund adjectivelor pronominale depind de situația de comunicare, care le condiționează planul semantic. „Eu desenez acum.” înseamnă „Eu desenez în momentul acesta, în care mă provoci la discuție.”, deci, în momentul în care se desfășoară actul lingvistic. Sub aspect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
corespund adjectivelor pronominale depind de situația de comunicare, care le condiționează planul semantic. „Eu desenez acum.” înseamnă „Eu desenez în momentul acesta, în care mă provoci la discuție.”, deci, în momentul în care se desfășoară actul lingvistic. Sub aspect morfologic, adverbul se caracterizează prin dezvoltarea unui singur sens gramatical, rezultând din categoria intensității, realizat în planul expresiei prin flexiune analitică, ceea ce asigură caracterul invariabil al structurii interne a cuvântului-adverb. Cele două categorii fundamentale de sensuri din structura cuvântului-adverb, lexicale și gramaticale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin flexiune analitică, ceea ce asigură caracterul invariabil al structurii interne a cuvântului-adverb. Cele două categorii fundamentale de sensuri din structura cuvântului-adverb, lexicale și gramaticale, se realizează prin termeni liberi: „El scrie mai frumos.” Caracterul invariabil al structurii sale interne apropie adverbul de prepoziții și conjuncții 1. Adverbul, însă, se distinge de acestea semantic, morfologic și sintactic. Sub aspect semantic, adverbul se înscrie între cuvintele purtătoare de sens lexical; în consecință, el poate realiza în mod autonom diferite funcții sintactice. Prin aceasta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
invariabil al structurii interne a cuvântului-adverb. Cele două categorii fundamentale de sensuri din structura cuvântului-adverb, lexicale și gramaticale, se realizează prin termeni liberi: „El scrie mai frumos.” Caracterul invariabil al structurii sale interne apropie adverbul de prepoziții și conjuncții 1. Adverbul, însă, se distinge de acestea semantic, morfologic și sintactic. Sub aspect semantic, adverbul se înscrie între cuvintele purtătoare de sens lexical; în consecință, el poate realiza în mod autonom diferite funcții sintactice. Prin aceasta, adverbul se situează deopotrivă în sistemul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
structura cuvântului-adverb, lexicale și gramaticale, se realizează prin termeni liberi: „El scrie mai frumos.” Caracterul invariabil al structurii sale interne apropie adverbul de prepoziții și conjuncții 1. Adverbul, însă, se distinge de acestea semantic, morfologic și sintactic. Sub aspect semantic, adverbul se înscrie între cuvintele purtătoare de sens lexical; în consecință, el poate realiza în mod autonom diferite funcții sintactice. Prin aceasta, adverbul se situează deopotrivă în sistemul lexical al limbii și în structura gramaticală a textului. Prepozițiile și conjuncțiile sunt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de prepoziții și conjuncții 1. Adverbul, însă, se distinge de acestea semantic, morfologic și sintactic. Sub aspect semantic, adverbul se înscrie între cuvintele purtătoare de sens lexical; în consecință, el poate realiza în mod autonom diferite funcții sintactice. Prin aceasta, adverbul se situează deopotrivă în sistemul lexical al limbii și în structura gramaticală a textului. Prepozițiile și conjuncțiile sunt lipsite de sens lexical, ceea ce conduce la situarea lor numai la nivelul sintactic al limbii, unde funcționează ca instrumente ale dezvoltării relațiilor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la nivelul sintactic al limbii, unde funcționează ca instrumente ale dezvoltării relațiilor sintactice și ca mărci ale unor funcții sintactice. Prepozițiile și conjuncțiile condiționează realizarea unor funcții sintactice, dar nu le pot realiza ele înseși. „El se uită în jur.” (adverb; în jur: circumstanțial de loc)/ „El se uită în jurul arborelui.” (locuțiune prepozițională: în jurul - introduce circumstanțialul de loc, în jurul arborelui, fixându-i o anumită trăsătură semantică). Adverbul este, ca și prepoziția și conjuncția, invariabil la nivelul structurii cuvântului lexical, dar nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcții sintactice, dar nu le pot realiza ele înseși. „El se uită în jur.” (adverb; în jur: circumstanțial de loc)/ „El se uită în jurul arborelui.” (locuțiune prepozițională: în jurul - introduce circumstanțialul de loc, în jurul arborelui, fixându-i o anumită trăsătură semantică). Adverbul este, ca și prepoziția și conjuncția, invariabil la nivelul structurii cuvântului lexical, dar nu rămâne în afara flexiunii; cunoaște categoria intensității. Cu conjuncțiile unele adverbe se aseamănă și prin funcția relațională; adverbe precum unde, când, cum etc. asigură dezvoltarea unor relații
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
arborelui.” (locuțiune prepozițională: în jurul - introduce circumstanțialul de loc, în jurul arborelui, fixându-i o anumită trăsătură semantică). Adverbul este, ca și prepoziția și conjuncția, invariabil la nivelul structurii cuvântului lexical, dar nu rămâne în afara flexiunii; cunoaște categoria intensității. Cu conjuncțiile unele adverbe se aseamănă și prin funcția relațională; adverbe precum unde, când, cum etc. asigură dezvoltarea unor relații sintactice interpropoziționale: „Nu știu unde a plecat.” Aceste adverbe se disting de conjuncții prin caracterul derivat al funcției de relație; adverbele de relație sunt adverbe interogative
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
loc, în jurul arborelui, fixându-i o anumită trăsătură semantică). Adverbul este, ca și prepoziția și conjuncția, invariabil la nivelul structurii cuvântului lexical, dar nu rămâne în afara flexiunii; cunoaște categoria intensității. Cu conjuncțiile unele adverbe se aseamănă și prin funcția relațională; adverbe precum unde, când, cum etc. asigură dezvoltarea unor relații sintactice interpropoziționale: „Nu știu unde a plecat.” Aceste adverbe se disting de conjuncții prin caracterul derivat al funcției de relație; adverbele de relație sunt adverbe interogative în stilul direct: „Unde a plecat?” În
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
invariabil la nivelul structurii cuvântului lexical, dar nu rămâne în afara flexiunii; cunoaște categoria intensității. Cu conjuncțiile unele adverbe se aseamănă și prin funcția relațională; adverbe precum unde, când, cum etc. asigură dezvoltarea unor relații sintactice interpropoziționale: „Nu știu unde a plecat.” Aceste adverbe se disting de conjuncții prin caracterul derivat al funcției de relație; adverbele de relație sunt adverbe interogative în stilul direct: „Unde a plecat?” În fraza construită în stil indirect: „Nu știi unde a plecat?” adverbul s-a transformat în element
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
categoria intensității. Cu conjuncțiile unele adverbe se aseamănă și prin funcția relațională; adverbe precum unde, când, cum etc. asigură dezvoltarea unor relații sintactice interpropoziționale: „Nu știu unde a plecat.” Aceste adverbe se disting de conjuncții prin caracterul derivat al funcției de relație; adverbele de relație sunt adverbe interogative în stilul direct: „Unde a plecat?” În fraza construită în stil indirect: „Nu știi unde a plecat?” adverbul s-a transformat în element de relație, dar și-a păstrat funcția sintactică din enunțul primar. Conjuncțiile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unele adverbe se aseamănă și prin funcția relațională; adverbe precum unde, când, cum etc. asigură dezvoltarea unor relații sintactice interpropoziționale: „Nu știu unde a plecat.” Aceste adverbe se disting de conjuncții prin caracterul derivat al funcției de relație; adverbele de relație sunt adverbe interogative în stilul direct: „Unde a plecat?” În fraza construită în stil indirect: „Nu știi unde a plecat?” adverbul s-a transformat în element de relație, dar și-a păstrat funcția sintactică din enunțul primar. Conjuncțiile, în schimb, nu pot
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
interpropoziționale: „Nu știu unde a plecat.” Aceste adverbe se disting de conjuncții prin caracterul derivat al funcției de relație; adverbele de relație sunt adverbe interogative în stilul direct: „Unde a plecat?” În fraza construită în stil indirect: „Nu știi unde a plecat?” adverbul s-a transformat în element de relație, dar și-a păstrat funcția sintactică din enunțul primar. Conjuncțiile, în schimb, nu pot apărea (decât cu motivări stilistice) în propoziții independente și sunt incompatibile cu realizarea unor funcții sintactice. Când adverbele își
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plecat?” adverbul s-a transformat în element de relație, dar și-a păstrat funcția sintactică din enunțul primar. Conjuncțiile, în schimb, nu pot apărea (decât cu motivări stilistice) în propoziții independente și sunt incompatibile cu realizarea unor funcții sintactice. Când adverbele își pierd natura semantică originară și, în consecință, capacitatea de a realiza funcții sintactice în propoziții independente, ele își părăsesc propria clasă; intră în clasa conjuncțiilor: „O, moartea e-un haos, o mare de stele,/ Când viața-i o baltă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
clasa conjuncțiilor: „O, moartea e-un haos, o mare de stele,/ Când viața-i o baltă de vise rebele;/O , moartea-i un secol cu sori înflorit,/ Când viața-i un basmu pustiu și urât.” (M.Eminescu, I, p. 38)$adverbul când - aici este conjuncție - instrument al unei relații sintactice de dependență și marcă a funcției de circumstanțial de opoziție, realizat propozițional$$. Sub aspect sintactic, este definitorie pentru adverb, dar nu generală, poziția de termen dependent; complement semantic al verbului, adverbul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
viața-i un basmu pustiu și urât.” (M.Eminescu, I, p. 38)$adverbul când - aici este conjuncție - instrument al unei relații sintactice de dependență și marcă a funcției de circumstanțial de opoziție, realizat propozițional$$. Sub aspect sintactic, este definitorie pentru adverb, dar nu generală, poziția de termen dependent; complement semantic al verbului, adverbul îi particularizează sfera semantică subordonându-i-se, printr-o relație de dependență facultativă. În continuarea distincției de adjectiv, adverbul se diferențiază de corespondentul său din sintagma nominală prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adverbul când - aici este conjuncție - instrument al unei relații sintactice de dependență și marcă a funcției de circumstanțial de opoziție, realizat propozițional$$. Sub aspect sintactic, este definitorie pentru adverb, dar nu generală, poziția de termen dependent; complement semantic al verbului, adverbul îi particularizează sfera semantică subordonându-i-se, printr-o relație de dependență facultativă. În continuarea distincției de adjectiv, adverbul se diferențiază de corespondentul său din sintagma nominală prin natura regentului; adjectivul se subordonează unui substantiv (pronume), adverbul se subordonează unui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
opoziție, realizat propozițional$$. Sub aspect sintactic, este definitorie pentru adverb, dar nu generală, poziția de termen dependent; complement semantic al verbului, adverbul îi particularizează sfera semantică subordonându-i-se, printr-o relație de dependență facultativă. În continuarea distincției de adjectiv, adverbul se diferențiază de corespondentul său din sintagma nominală prin natura regentului; adjectivul se subordonează unui substantiv (pronume), adverbul se subordonează unui verb: „El doarme ușor.”/ „Are un somn ușor”. Prin aceasta, planul sintagmatic al textului actualizează în mod diferit termeni
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic al verbului, adverbul îi particularizează sfera semantică subordonându-i-se, printr-o relație de dependență facultativă. În continuarea distincției de adjectiv, adverbul se diferențiază de corespondentul său din sintagma nominală prin natura regentului; adjectivul se subordonează unui substantiv (pronume), adverbul se subordonează unui verb: „El doarme ușor.”/ „Are un somn ușor”. Prin aceasta, planul sintagmatic al textului actualizează în mod diferit termeni nediferențiați din perspectiva acestei distincții adjectiv-adverb în planul paradigmatic al limbii: zborul lin/zboară lin. Dar adverbul se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronume), adverbul se subordonează unui verb: „El doarme ușor.”/ „Are un somn ușor”. Prin aceasta, planul sintagmatic al textului actualizează în mod diferit termeni nediferențiați din perspectiva acestei distincții adjectiv-adverb în planul paradigmatic al limbii: zborul lin/zboară lin. Dar adverbul se subordonează și numelui (substantiv sau adjectiv) și pronumelui, precum și unui alt adverb: omul de aici, toți de acolo, albastru intens, adânc mirositoare etc.: „Dar ochii mari și minunați/ Lucesc adânc himeric.” (M. Eminescu, I, p. 172) Când determină substantive
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Prin aceasta, planul sintagmatic al textului actualizează în mod diferit termeni nediferențiați din perspectiva acestei distincții adjectiv-adverb în planul paradigmatic al limbii: zborul lin/zboară lin. Dar adverbul se subordonează și numelui (substantiv sau adjectiv) și pronumelui, precum și unui alt adverb: omul de aici, toți de acolo, albastru intens, adânc mirositoare etc.: „Dar ochii mari și minunați/ Lucesc adânc himeric.” (M. Eminescu, I, p. 172) Când determină substantive sau pronume, adverbul se diferențiază de adjective morfologic și sintactic; adverbul rămâne indiferent
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]