1,069 matches
-
simfonice americane, si înflorirea târzie a carierei sale s-a produs în alte țări. După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial Klemperer s-a întors în Europa pentru a lucra în anii 1947-1950 la Operă din Budapesta. Scârbit de adversitățile regimului comunist, el a devenit un dirijor itinerant, dirijând pe rând că oaspete Orchestră Regal Daneză, Orchestră Simfonica Montreal, Orchestră Simfonica Radio Köln, Concertgebouw Orchestră și Philarmonia din Londra.
Otto Klemperer () [Corola-website/Science/313414_a_314743]
-
o serie de povestiri. Deși majoritatea personajelor apar în mai multe dintre romane, operele care aparține acestui univers au rareori același protagonist. În general, protagoniștii unei opere aparțin unui grup pe care protagoniștii altei opere îl privesc cu suspiciune sau adversitate. În timp ce multe opere SF reflectă un viitor extrem de optimist sau unul distopic, lumea viitorului imaginată de Reynolds prezintă societăți umane care nu tind spre nicio extremă, fie ea pozitivă sau negativă, ci sunt similare celor actuale prin prisma moralității sau
Alastair Reynolds () [Corola-website/Science/323981_a_325310]
-
muncitorești nu au fost de durată. Pe măsură ce anii au trecut, efectele combinate ale celei de a doua Panici Roșii, McCarthyismului, discursului secret al lui Nikita Hrușciov din 1956 prin care denunța deceniile anterioare de dictatură a lui Iosif Stalin, și adversitățile mentalității Războiului Rece, au slăbit permanent structura internă și încrederea în Partidul Comunist. Apartenența PCSUA la Comintern și aderența sa strânsă față de pozițiile politice ale Uniunii Sovietice au permis criticilor anticomuniști să prezinte partidul nu doar ca entitate internă amenințătoare
Partidul Comunist din SUA () [Corola-website/Science/319963_a_321292]
-
i-a amintit pe Iorga, Maiorescu, și în special pe Constantin Banu și poetul "sămănătorist" George Coșbuc ca cei care l-au ajutat să capteze interesul colegilor săi scriitori și a publicului. Până atunci, scriitorul avusese parte de manifestări de adversitate din partea oponenților "Sămănătorul"ui, în principal din partea criticului Henric Sanielevici. În recenziile sale din "Curentul Nou", volumele lui Sadoveanu erau considerate ca promovând acte imorale precum adulterul și violul, criticul exprimându-și totodată opinia că programul lui Iorga de didacticism
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
și de Est au fost invitați Au avut loc mai multe vizite - intensificarea contactelor diplomatice 1990, Paris: Carta de la Paris pentru o nouă Europă: Declarație comună de neagresiune Tratatul asupra forțelor convenționale din Europa Se pune capăt oficial relațiilor de adversitate, renunțarea la utilizarea forței În conformitate cu Carta ONU și Actul Final de la Helsinki Discuții asupra doctrinelov și forțelor militare: Acordul Cerului Deschis (survolarea teritoriilor naționale) - sporirea încrederii, transparenței Reducerea forțelor convenționale de la Atlantic și până la Urali - limitarea efectivelor militare în Europa
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord () [Corola-website/Science/296611_a_297940]
-
a contactat mai mulți regizori cărora le-a solicitat o opțiune regizorală asupra scenariului lui Răsvan Popescu. A fost ales ca regizor Marius Theodor Barna, a cărui concepție regizorală avea în centru "„o poveste de dragoste pe un fundal de adversitate etnică, o poveste cu personaje puține (...)”". El scrisese cu mai mulți ani în urmă o proză intitulată "Dragoste și ură", care trata o stare de conflict ale cărei energii ajungeau la paroxism. În perioada pregătirii, regizorul Marius Barna a câștigat
Război în bucătărie () [Corola-website/Science/297130_a_298459]
-
De la debutul său în dramaturgie (1879) și până în 1892, Caragiale s-a bucurat de sprijinul Junimii, deși în întregul proces de afirmare a scriitorului, Junimea însăși a fost, până prin 1884 - 1885, ținta atacurilor concentrate ale adversarilor ei. Mai multe dintre adversitățile îndreptate împotriva lui Caragiale au fost cauzate și de calitatea sa de junimist și de redactor la ziarul conservator și junimist, "Timpul" (1878 - 1881). Prima piesă a dramaturgului, "O noapte furtunoasă", bine primită de Junimea și publicată în 1879 în
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
persoane. Drumul urmat a fost cel din 1934, când rămășițele voievodului fuseseră reînhumate după deshumarea din 1932. Racla va rămâne expusă în Biserica Sfântul Gheorghe Nou, cu excepția unor viitoare evenimente religioase. Contextul extern al domniei lui Brâncoveanu era definit de adversitatea a patru mari puteri, Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic, Polonia lui Ioan Sobieski și Rusia lui Petru cel Mare, care aveau toate interese la Dunăre. În această situație, micile popoare din răsăritul Europei puteau să se mențină doar adoptând o politică
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
noiembrie 1927 - 9 noiembrie 1928). A condus ziarul "Universul" între anii 1915-1945, transformându-l într-unul dintre cele mai citite ziare din perioada interbelică. Fiind un ziarist de dreapta, a imprimat această conduită și ziarului, ceea ce i-a atras numeroase adversități, mai ales din partea ziarelor social-democrate sau socialiste, de tipul ziarului "Adevărul". A criticat guvernările din epocă, a intrat în conflict cu regele Carol al II-lea al României, iar la începutul anilor ‘40 l-a susținut necondiționat pe mareșalul Ion
Stelian Popescu (ziarist) () [Corola-website/Science/320018_a_321347]
-
Boaz și li se naște un fiu. Familia lui Elimeleh pribegește din Betleem, loc al cărui nume „Casa pâinii” simbolizează existența unui adăpost și siguranța materială, către Șesul Moabului (Sdé Moav), nume care avea în ochii evreilor conotații negative de adversitate (Regatul Moavului este menționat în Biblie și în surse arheologice - Stela lui Meșa - ca unul din dușmanii israeliților) și lipsă de siguranță. Absența pâinii la Betleem și reapariția ei (כִּי פָקַד ה' אֶ
Cartea lui Rut () [Corola-website/Science/321047_a_322376]
-
ISPROR). Începând cu 1953, din ICSOR ("Institutul Central pentru Sistematizarea Orașelor și Regiunilor"), el a fost detașat la Departamentul pentru Monumente Istorice pentru o perioadă de 4 ani. Pe 12 februarie 1957, a fost pensionat, având o remunerație redusă. În ciuda adversităților și a dificultăților, Toma T. Socolescu și-a susținut concepția sa legată de arhitectură. Opera lui Toma T. Socolescu este studiată la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, iar el este considerat a fi un punct de referință în
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
de Biroul Special al Marelui Stat Major pentru a dinamita un viaduct (acțiune care urma să aibă loc peste câteva zile), să preia comanda batalionului de asalt din zona 211 și să forțeze albia râului. Căpitanul Petrescu este primit cu adversitate de locotenentul David, dar între cei doi ofițeri (primul originar din Gorj și al doilea din Maramureș) se creează o relație de respect după ce David refuză să meargă la mijlocul râului pentru a-i verifica adâncimea, iar căpitanul decide atunci să
Sfînta Tereza și diavolii () [Corola-website/Science/327455_a_328784]
-
anul anterior”. În acea perioadă ziua în care lucrătorii își primeau salariul era ziua de sâmbătă. Ziua de 20 mai a căzut sâmbăta în 1893 (în timpul „marelui hiatus”), iar mai devreme în 1882, o perioadă de relații tensionate și de adversitate între Holmes și Lestrade. Posibilitatea rămasă, 20 mai 1899, a fost o vreme în care relațiile între Holmes și Lestrade erau mult mai strânse. Logica presupune ca ultima zi de salariu a lui Beppo (și arestarea sa) să aibă loc
Cei șase Napoleoni () [Corola-website/Science/323865_a_325194]
-
spune povești misterioase, pe când Hanno îl acompaniază cu acorduri la armoniu. Thomas îl trimite pe Hanno la Travemünde, în timpul vacanței de vară, pentru a îmbunătăți starea lui de sănătate. Lui Hanno îi place pacea și singurătatea stațiunii, departe de toate adversitățile pe care le întâmpină la școală, este destul de fericit într-o atmosferă liniștită și relativ izolată, dar când se întoarce acasă nu este mai puternic decât înainte. În 1873, Hugo Weinschenk, ginerele lui Tony, este eliberat din închisoare înainte de termen
Casa Buddenbrook () [Corola-website/Science/325516_a_326845]
-
poveste petrecută într-un ținut sumbru din Libia. Pe o stâncă stă un om maiestuos îmbrăcat în haine romane și face față încercărilor diavolului, care-i trimite provocări pentru a-l alunga de acolo. Omul îndură cu mult curaj orice adversitate și fuge numai după ce demonul îi trimite tăcerea absolută, făcând să amuțească întregul peisaj. Edgar Allan Poe i-a scris într-o scrisoare lui James Russell Lowell, poet american notabil al acestei perioade: "„Viața mea a fost până acum un
Tăcere – O fabulă () [Corola-website/Science/325726_a_327055]
-
fiind 19 martie. La mănăstire copilul este crescut până la vârsta de 10 ani. Apoi, acesta ajunge ucenicul unui negustor, John Bonnyfeather (Edmund Gwenn), care fără a ști este de fapt bunicul său adevărat. John îi dă numele "Anthony Adverse", din cauza adversității din viața copilului. Dar adversitatea lui abia a început, în timp soarta îl va duce în Cuba, Africa și la Paris. Inițial, pentru rolul titular au fost luați în considerare Robert Donat, Leslie Howard, George Brent și alții. În recenzia
Anthony Adverse () [Corola-website/Science/329808_a_331137]
-
copilul este crescut până la vârsta de 10 ani. Apoi, acesta ajunge ucenicul unui negustor, John Bonnyfeather (Edmund Gwenn), care fără a ști este de fapt bunicul său adevărat. John îi dă numele "Anthony Adverse", din cauza adversității din viața copilului. Dar adversitatea lui abia a început, în timp soarta îl va duce în Cuba, Africa și la Paris. Inițial, pentru rolul titular au fost luați în considerare Robert Donat, Leslie Howard, George Brent și alții. În recenzia sa din "New York Times", Frank
Anthony Adverse () [Corola-website/Science/329808_a_331137]
-
dreptului canonic. Cu toate că papii erau adesea temători față de puterea sa crescândă, ei au preferat mâna forte a normanzilor catolici față de stăpânirea grecilor bizantini. Guiscard a primit învestitura pentru Sicilia din mîinile papei Nicolae al II-lea, care se temea de adversitatea împăratului romano-german față de politica sa reformistă. Guiscard a sprijinit reformele papale, venind în sprijinul lui Grigore al VII-lea, care cândva îl excomunicase pentru uzurparea unor teritorii ale Papalității. După Marea Schismă dintre catolici și ortodocși din 1054, atmosfera tensionată
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
est, domnia lui Zwentibold a fost impusă de tatăl său, susținută de arhiepiscopii Herman I de Köln și Ratbod de Trier, împotriva rezistenței nobilimii locale. Dat fiind că el a sprijinit populația de rând prea mult, a început să atragă adversitatea la puîină vreme. El lupta împotriva nobililor nesupuși atunci când tatîl său, Arnulf a murit în 899, iar fiul legitim al acestuia, Ludovic Copilul a devenit rege în Francia răsăriteană la vârsta de 6 ani. Zwentibold a căutat să profite de pe urma
Zwentibold () [Corola-website/Science/328383_a_329712]
-
includea controlul asupra mănăstirii Saint-Florent, aflate în interiorul zidurilor Saumurului. În schimb, recent văduvul Fulc s-a căsătorit cu sora lui Theobald, rămasă văduva după moartea lui Alan al II-lea de Nantes. În 960, Theobald a început să intre în adversitate cu ducele Richard I de Normandia, începând un îndelungat război cu normanzii. În 961, el a atacat Évreux, iar normanzii au răspuns prin atacarea Dunois. În 962, Theobald a lansat un atac asupra Rouen, care a eșuat. Ca replică, normanzii
Theobald I de Blois () [Corola-website/Science/328396_a_329725]
-
lui Umfredo de Hauteville, frate al lui Robert Guiscard, și altor câtorva seniori minori împotriva autorității lui Guiscard în propriul ducat al acestuia de Apulia. Această inițiativă nu a avut niciun rezultat palpabil, ea reușind doar să conducă la sporirea adversității puternicului său cumnat. În ultimii ani de domnie, flota lui Gisulf s-a îndeletnicit cu pirateria, în special împotriva Amalfi și chiar a Pisei. Negustorii pisani, solicitați să îl slujească pe Papa Grigore al VII-lea pentru cauza marchizei Matilda
Gisulf al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/327743_a_329072]
-
între 44 - 36 î.Hr., ce s-a soldat cu victoria triumvirilor. Revolta a fost condusă de Sextius Pompeius. Tatăl lui Sextus, Pompei, a fost un dușman al lui Iulius Cezar timp de mulți ani și, în cele din urmă această adversitate s-a accentuat, în 49 î.Hr., cu începutul războiului civil a lui Cezar. Pompei a fost executat în anul 48 î.en de către egipteni, dar Sextus și fratele său, Gnaeus Pompeius Magnus, au continuat lupta până în anul 45 î.Hr., când
Revolta siciliană () [Corola-website/Science/327054_a_328383]
-
considerabil. Oricând apărea o problemă religioasă, politică sau socială, importantă era pentru cel în cauză o vorbă sau o hotărâre a Profetului, fie reală,fie fictivă. Crearea, inventarea chiar, de hadith-uri era o chestiune vitală pentru soluționarea, de exemplu, a adversităților între abbasizi și omeyyazi sau a problemei spinoase a superiorității arabilor față de nearabi. Compunerea de hadith-uri avea și o valoare comercială, mulți câștingându-și în acest fel existența. Existau două școli principale de emitere și certificare a hadith-urilor, cea kufită și
Hadith () [Corola-website/Science/329203_a_330532]
-
articol intitulat „Tradiția ca «durată» a istoriei și culturii naționale”, care a reprezentat un prim semnal al protocronismului și, după cum afirma autorul său cu prilejul reeditării articolului în 2003, „a dat semnalul reintroducerii noțiunii și ideii de «tradiție», tratate cu adversitate implacabilă sub dictatura «realismului socialist»”. Ideea protocronistă românească a fost lansată de Edgar Papu prin articolul „Protocronismul românesc” din revista "Secolul XX" (1974), reluat în volumul "Din clasicii noștri. Contribuții la ideea unui protocronism românesc" (1977). Ideologia protocronistă a atras
Dan Zamfirescu (scriitor) () [Corola-website/Science/336971_a_338300]
-
Milano, (1385-1402), devenind singura universitate din Ducatul Milanului până la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Prin diploma imperială din 1485, "Studium generale" din Pavia a primit oficial titlul de universitate. În secolele următoare, trecând prin perioade de prosperitate dar și de adversitate, faima Universității din Pavia a crescut datorită calității procesului educațional, înregistrându-se un număr tot mai mare de studenți. În 1858, universitatea a fost scena unor intense proteste studențești împotriva Imperiului Austriac care stăpânea nordul Italiei (Regatul Lombardia-Veneția). Autoritățile au
Universitatea din Pavia () [Corola-website/Science/337030_a_338359]