1,383 matches
-
nu se poate evita mitologia „nevoilor” primordiale amintite În toate argumentațiile: nevoia de apartenență, de identitate, de ierarhie etc. Nu putem scăpa ușor de natura umană, prezență postulată mereu, fără a fi În mod necesar tematizată, supusă „dorințelor”, „pasiunilor” sau „afectelor” ș.a.m.d. Analizele și discuțiile anterioare ne-au permis să schițăm o primă imagine a conceptului de rasism. Acesta apare atunci când o anumită conceptualizare a diversității umane, „biologizantă” (sânge, rasă, ereditate) sau „culturalizantă” (civilizație, cultură, etnicitate), este pusă În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
codifică un mesaj, în opoziție cu cel care decodifică un mesaj ; locutor, în opoziție cu interlocutor. V. locutor, destinatar, interlocutor. CONSTANTINESCU-DOBRIDOR 1998; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. OV EMOȚIE. Situată în paradigma stărilor afective (alături de trăiri, sentimente, afecte, dispoziții ș.a.), emoția este o manifestare afectivă involuntară și ilogică de durată scurtă și intensitate medie, care se instalează automat și se modifică relativ greu, iar calitatea ei este dată de structura intrinsecă: plăcere sau durere. Rezultat al discontinuității în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
importante despre starea emoțională a individului), dar și elementele de natură verbală și paraverbală (modificări asupra organizării discursului; variații ale vocii: debit, volum, timbru, intonație; gestionarea indiciilor mimo-posturo-gesturale); 2) comunicarea empatică a emoției: empatia de gîndire, de acțiune și de afecte reprezintă împărtășirea sincronă a stărilor psiho-corporale, adică partenerii actului comunicațional au o stare asemănătoare, iar empatia devine, astfel, un fenomen complex care are rolul de a facilita cunoașterea celuilalt; 3) codificarea semiotică a emoției: fenomenele enunțate anterior pot fi sistematizate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe de altă parte. Gestualitatea referențială grupează gesturile cu statut de emblemă sau cvasilingvistice (echivalente cuvintelor sau expresiilor), gesturile deictice (temporale și spațiale) și gesturile iconice sau ilustrative (imitînd aspectul vizual al referentului). În gestualitatea afectivă se cuprind două categorii: afectele de bază, care trimit la dispoziția generală, și afectele legate nemijlocit de enunț. Gestualitatea de regularizare și de copilotaj servește activitatea enunțiativă și pragmatica interacțională. Aceste gesturi au în același timp funcția de facilitare cognitivă (fiindcă ajută la formularea gîndurilor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
statut de emblemă sau cvasilingvistice (echivalente cuvintelor sau expresiilor), gesturile deictice (temporale și spațiale) și gesturile iconice sau ilustrative (imitînd aspectul vizual al referentului). În gestualitatea afectivă se cuprind două categorii: afectele de bază, care trimit la dispoziția generală, și afectele legate nemijlocit de enunț. Gestualitatea de regularizare și de copilotaj servește activitatea enunțiativă și pragmatica interacțională. Aceste gesturi au în același timp funcția de facilitare cognitivă (fiindcă ajută la formularea gîndurilor) și o funcție de coordonare între participanți. Deoarece gestualitatea nu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
face ca detaliile de cadru să devină din ce în ce mai neînsemnate. Altfel spus, relațiile dintre mediul înconjurător, pe de o parte, și personaj și evenimente, pe de altă parte, pot fi cauzale sau analogice: caracteristicile cadrului constituie (măcar în parte) cauza sau afectul pentru ceea ce sînt sau cum se comportă personajele; sau, chiar mai mult, prin intermediul evidențierilor și al logicii simbolice, un cadru poate fi, în anumite privințe, asemenea unui personaj sau mai multor personaje. Ca exemplu al relațiilor de cauzalitate dintre
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Rokkan considera că cele trei dihotomii au apărut succesiv, începând cu Reforma, trecând apoi prin democratizare și apoi, în final, prin industrializare (pp. 36-41). O vom adăuga pe cea care ține de tranziție. Aceasta opune de fapt interese, poziții și afecte care sunt structurate potrivit perioadei de dinainte sau de după "comunism". În consecință, modelul acestor clivaje nu se aplică decât acelor foste democrații populare care au cunoscut Reforma sau Contrareforma tridentină democratizarea liberală și revoluția industrială. Doar în cazul Cehiei, Sloveniei
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
anumită problemă. A „simți”, a „vedea” sau „a auzi” ceva nou devine, la mulți oameni inteligenți și „citiți”, un atac, pur și simplu, la existență; Nietzsche Însuși a comentat acest lucru din zona conceptualului; „lupta” se duce În cea a afectului, or, afectul este strict Învecinat cu instinctele de supraviețuire sau de agresiune. Mulți, foarte mulți oameni inteligenți, Înțelepți chiar, resimt o adevărată frică În fața acelui „necunoscut” care se arată deodată În forma unei idei noi ce, În esență, nu este
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
A „simți”, a „vedea” sau „a auzi” ceva nou devine, la mulți oameni inteligenți și „citiți”, un atac, pur și simplu, la existență; Nietzsche Însuși a comentat acest lucru din zona conceptualului; „lupta” se duce În cea a afectului, or, afectul este strict Învecinat cu instinctele de supraviețuire sau de agresiune. Mulți, foarte mulți oameni inteligenți, Înțelepți chiar, resimt o adevărată frică În fața acelui „necunoscut” care se arată deodată În forma unei idei noi ce, În esență, nu este nici mai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dar nici mai puțin decât o invitație fermă de a privi lucrurile și dintr-o altă perspectivă; o idee, o asociație Între două categorii de gândire care nu au mai fost puse „În contact” și care, În mintea - și În afectul! - multora, reprezintă o „amenințare” față de „adaptarea” lor la lume sau la social. Puțini asistă la spectacolul unei noi viziuni asupra unei probleme ce-i interesează ca la un dar intelectual, ca la un sprijin, un ajutor, o „complicitate pozitivă”! Cei mai mulți
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și-și apără „vechiul” punct de vedere, „vechea credință” cu „mâinile și picioarele”: dintr-un profitabil și calm schimb de idei, spiritele se inflamează, ochii se aprind, stratul, vai, subțire al intelectului va fi iute zgâriat de accentele violente ale afectului, ale vanității rănite, „auzul”, „vederea” se vor Închide, se vor astupa automat, ca niște valve și „forțele interne” se vor concentra, ca la o alarmă, spre apărarea cu „orice preț” a integrității, a „onoarei” vechilor idei și judecăți. Un turnir
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
existența. Prin „forțe inferioare” Înțeleg În acest caz orgolioasele calități numite inteligență, cultură, tienacitate, ce vor deveni astfel, pur și simplu, „servitori ai servitorului”, nici mai mult, nici mai puțin. Nietzsche vorbește cu insistență despre această subordonare a intelectului - față de afect, dar Eul meu nu este nici măcar afectul meu; sau nu Întotdeauna. Există bineînțeles riscul de a confunda Eul cu personalitatea, cea ascunsă, murmurândă, subterană, veșnic trează, ca o cucuvaie silabisind pe crucea unui mormânt uitat. Eul ca portavoce a personalității
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
caz orgolioasele calități numite inteligență, cultură, tienacitate, ce vor deveni astfel, pur și simplu, „servitori ai servitorului”, nici mai mult, nici mai puțin. Nietzsche vorbește cu insistență despre această subordonare a intelectului - față de afect, dar Eul meu nu este nici măcar afectul meu; sau nu Întotdeauna. Există bineînțeles riscul de a confunda Eul cu personalitatea, cea ascunsă, murmurândă, subterană, veșnic trează, ca o cucuvaie silabisind pe crucea unui mormânt uitat. Eul ca portavoce a personalității, dar nu cumva și mai ales În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
abstractă aici, orice ți-aș spune eu, nu m-ai crede! deja aria Vetei Caragiale, obicei femeiesc să mă netezesc pe o oglindă și pe aceea să i-o ofer cui vrea s-asculte, joaca atitudinilor, la care se reduc afectele într-o discuție, am închis, știind că el o să revină, desigur, apel imediat! jubilăm în confirmare cu mișcări de menuet, dar nu apuci, ca să răspund, nu, nu lucrez deocamdată, dar... voi lucra! la Roman, la Brașov!... bravăm, trenul pleacă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
defileu Mureșul, stîncăria ui' ce-mi plac chestiile astea, stîncăriile! Valea Mureșului spune că durează prea mult secvența, Răstolița festivalul satelor din defileu, în fața primăriei costumele populare soare, turlele din biserică axul drumului, Bistra Mureșului, Deda pe sub calea ferată, fraza afectul, curioasă credința că se poate mișca fără fond afectiv! largul cîmpului ne-a angajat mai mult pe noi, ne sînt dragi munții în matrice, Regionala de poștă Iași camionul, nebăgat în seamă face Ardealul, ignorare eficientă, ca Moldova, cultura subestimată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
și-a conservat umanitatea. Discursul politic de culpabilizare al opoziției anticomuniste dintre 1990 și 1996 a făcut, în opinia mea, foarte mult rău. A accentuat acestă mitizare a trecutului, oamenii au fost obligați să investească mai multă pasiune, mai mult afect în idealizarea trecutului lor. Nostalgia este accentuată într-o polemică pe care strada o poartă cu puterea politică actuală. Partidele istorice au venit în prima campanie electorală democratică de după '90 cu un slogan polemic, foarte dur. Era vorba de a
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
victoria "istorică" a gândirii contemplative (teoretice) asupra practicilor, obiectul ei originar, era sărbătorită (instituită fusese, se-nțelege, cu mult timp înainte).2 Totodată, psihologic vorbind, și victoria gândirii asupra tuturor faptelor pe care le socotim a fi "sufletești" și "subiective": afecte, acte de voință etc., integrate, toate, în scenariile formale ale gândirii. Prin urmare, ideea autonomiei gândirii are susținere "natural-istorică"; dar unele dintre elementele sale sunt cu adevărat a priori? Iar susținerea istorică este suficientă? În plus, acest fapt, care se
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cum am putea lua lucrurile în ceea ce sunt ele, atâta vreme cât omul are o identitate determinată, adică posedă "forme" de preluare și prelucrare a "lucrurilor"? Aminteam și mai devreme că în Etica nicomahică, încercând să stabilească statutul fericirii, Aristotel diferenția între afecte (pathos / pathe), facultăți (dynamis / dynameis) și dispoziții habituale (hexis / hexeis)207; este vorba despre un context filosofic în care, prin cercetare aplicată, se încearcă formularea unui răspuns la o asemenea problemă. Cele două din urmă facultățile și habitualitățile sunt precondiții
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
e în altă parte și inima într-alta. Inima, la rândul ei, ne duce, nu o dată, în cu totul altă direcție decât rațiunea, iar corpul poate avea o autonomie funcțională care se dispensează relativ ușor de colaborarea intelectului și a afectelor. Ori de câte ori se întâmplă asta, suntem inautentici. Situația existențială curentă este inautenticitatea. Suntem „politicoși“ (și falși), suntem „oportuni“, sau pur și simplu oportuniști, suntem ipocriți, convenționali, disciplinați, superficiali, neatenți, pe scurt, suntem absenți, chiar dacă numai parțial absenți, atât din noi înșine
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Faptul că i-ai auzit și pe alții vorbind la fel nu te demobilizează. Cu tine și cu amorul tău e altceva. Ceva profund, neconvențional, ireductibil. Într-o a doua instanță, urmează dez-vrăjirea, momentul lucidității, masivitatea cinică a bunului-simț. Vertiginosul afect originar se adumbrește, „se așază“, își pierde palpitul. „Veșnicia“ devine negociabilă. Pur și simplu nu se confirmă. Ajuns în papuci, domesticit prin rutină, erosul cunoaște calmul amărui al relativității. Ideea unei întâlniri „destinale“, pregătită laborios in divinis, încă de la facerea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
punct, e normal să fie așa. Fără experiența nemijlocită a îndrăgostirii, fără episodul, uneori lunatec, al pierderii de sine în silueta celuilalt, iubirea rămâne o abstracțiune. Accesul direct la „amorul sacru“ e rar. Abordabil și distribuit „democratic“ e „amorul profan“: afectul imediat, incendiul lăuntric, inflamația dulce a minții și a corpului. Nu se poate delimita pieziș între eros și agape. În firea ambiguă a omului „căzut“, ele se întrepătrund euforic, uneori primejdios, alteori în chip salutar. Și totuși, idolatria iubirii, retorica
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și pripit, ca într-o etuvă. Când cineva trece printr-o asemenea criză, de vină e, în primul rând, umoarea proprie. Te poți acuza că ai consimțit în prea mare măsură imediatului, că nu știi să-ți dozezi timpul și afectele, că nu mai deosebești între esențial și accesoriu, că, în sfârșit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianța toxică a momentului și a veacului. Suntem năpădiți de probleme secunde. Avem preocupări
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
public are grijile lui, părerile lui politice, speranțele și exasperările lui. Dar toți acceptă ca fiind firesc, subînțeles, să se așeze unul lângă altul, să participe la aceeași emoție, să aplaude aceeași performanță. Modelul muzicii face din nou posibil un afect comunitar pozitiv. Ne-am învățat să aglutinăm numai (sau mai curând) pentru a demola, pentru a ne exprima „of“ ul, pentru a ne organiza suferința. E inevitabil, mai cu seamă, în vremuri grele. Dar va trebui, la un moment dat
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a demola, pentru a ne exprima „of“ ul, pentru a ne organiza suferința. E inevitabil, mai cu seamă, în vremuri grele. Dar va trebui, la un moment dat, să reînvățăm (și) savoarea adunării consimțitoare, satisfacția de a trăi, alături de ceilalți, afecte tonice, bucurii asumate de toți. O a doua lecție a muzicii este virtutea ei constitutivă de a obține armonia din diferențe. Fiecare interpret are partitura lui, fiecare are de cântat o melodie proprie, dar rezultatul final e consonant. Sună bine
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cauză despre care se vorbește mai puțin și care, tocmai de aceea, este mult mai eficace: ignoranța, o ignoranță care arborează, după împre jurări, cele mai perfide deghizamente. Există o „ignoranță“ a inimii, o învârtoșare care anulează spontaneitatea și frăgezimea afectelor, și există sărăcia mentală, care nu știe să separe accesoriul de esențial, aparențele de realitate. Există torpoarea discernământului, acțiunea nereflectată, nerăbdarea opțiunii facile, obnubilarea comunicării cu semenii, inadecvarea, prostia, prostia pură și simplă, anticameră privilegiată și îngrășământ optim al răutății
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]