1,626 matches
-
Cozia, Căldărușani sau chiar la Constantinopol. Fiind un original și neimitat melod, dar mai ales pentru calitatea lui de bun interpret al muzicii bizantine, Iovașcu Vlahul se alătură marilor interpreți și creatori de muzică psaltică din secolele XVII-XVIII. Filotei sin Agăi Jipei. Autorul Psaltichiei românești, despre care am vorbit mai sus, era român neaoș din Mârșa-Ilfov, lucru dedus din mențiunea lui: „tălmăcit-am pre a noastră de țară și de obște limbă“. Este aceeași persoană cu Filotei „sfetagorețul“ sau „ot Mitropolie
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
titlul de ,,vtori postelnic". Doi ani mai târziu, Brâncoveanu primește funcția de ,,vtori logofăt". Urcarea sa În treptele ierarhice a fost Înlesnită odată cu venirea pe tronul Țării Românești a unchiului său. Numai În anul 1679, ocupă trei funcții importante: mare agă, apoi Împreună cu alți boieri devine ispravnic de scaun ca la sfârșit să devină mare postelnic. În anul 1682, Brâncoveanu devine mare spatar, iar În același an cu asediul Vienei, unde au participat și muntenii conduși de Șerban Cantacuzino, să devină
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Oana-Maria Acsinie () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92320]
-
TIBI SOTERIA FERUNT; iar la picioarele zeiței: A MEDICIS MOLDAVIAE MDCCCXLII. În ziua de 22 aprilie, ora 11 dimineață, primi principele în sala tronului pe toți medicii din capitală, si bătrânul protomedic Postelnicul Dimitrie Samurcas oferi Înălțimei Sale medalia după ce Aga Dr.Vârnav rosti în prezența înalților demnitari o înflăcărata alocuțiune”{\cîte 70}. Scrisoarea de mai sus - o primă și veritabilă lucrare de literatură medalistica românească - este semnalată de V. Bologa, care remarcă greșeală din transcrierea legendei aversului GREGORIO STOURDZA în loc de
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
aptitudinea creativ-imaginativă a fiecărui individ uman. Demersul științific, bazat pe observarea directă sau prin instrumente a realității și prin prelucrarea strict raționala a datelor astfel obținute, reprezintă metoda sacrosanctă, universal admisă, a științei contemporane pentru investigarea realității. El domină între aga știință (proprio sensu) până astăzi și este integrat în viziunea monist-materialistă a lumii. Știința modernă se bazează, astfel, pe ideea fiabilității absolute a demersului rațional și a receptorilor (senzațiilor). Numai ca pe la începutul secolului XX, încetul cu încetul, s-au
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
formulează ipoteze despre regularitatea probabilă a producerii lor, despre legăturile posibile dintre ele. În afara deducerii din teorie și a stabilirii ipotezelor pe baza experienței personale a cercetătorului, analogia reprezintă, de asemenea, o sursă fertilă pentru noi ipoteze. O serie între agă de ipoteze sociologice și psihologice au fost stabilite prin analogie cu fenomenele fizice, chimice, biologice. Referindu-ne tot la problema schimbării atitudinilor observăm că una din cele mai fertile ipoteze privind rezistența la persuasiune - ipoteza inoculării, formulată de William J.
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
j. Formularea modelelor, organizarea conceptuală pentru relatarea ideilor și claselor de date; k. Reexaminarea, evaluarea suplimentară a interpretărilor, comunicărilor și modelelor pentru corectare și îmbunătățire. Cu toate că activitățile și metodele folosite de oamenii de știință sunt multiple și adesea complexe, între aga activitate a cercetătorilor, poate fi grupată în două mari clase: empirică (care include metodele observației) și teoretică (care include în special termeni explicativi și respectiv teorii științifice care corelează și unifică observațiile). OBSERVAȚIA Observația reprezintă o descriere scrisă sau orală
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
se acordă importanță cultului doamnei, precum în romanul cavaleresc francez. Imaginarul local a găsit totuși o formă de compensare în raport cu manifestările iubirii (atât de atent controlate) din romanele de aventuri, în care picarescul include eroticul sub forma topos-ului pasiunii (agápē) și a unei senzualități mai "relaxate" (Etiopica, în secolul XVII, Imberie și Margarona, Istoria lui Erotocrit și Aretusa, prelucrarea lui Dionisie Fotino - Noul Erotocrit -, Filerot și Antusa, la sfârșitul secolului XVIII). Aceste adaptări la sensibilitatea românească, a unor
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
margini, din toate părțile se auzeau strigări, țipete și vaiete de oameni înspăimântați și de aceea care plângeau ori dărâmarea caselor, ori pierderea vieții unui prieten, rudă sau soț. Zidurile palatului domnesc au crăpat și l-au făcut nelocuibil”. Marele agă Manolache Florescu a raportat domnului că sunt 8 morți, 14 răniți, 36 de case dărâmate cu totul și foarte multe case au suferit serioase stricăciuni. în urma acestui cutremur, “cel mai mare după cel din 1802”, autoritățile au dat dispoziție ca
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
1980), Identity and the life cycle, Norton, New York. Erikson, E. (1982), The life cycle completed, Norton, New York. Frank, G. (1980), „Life histories in gerontology: The subjective side to aging”, în C.L. Fry și J. Kieth (eds.), New methods from old age research: Anthropological alternatives, Loyola of Chicago University Press, Chicago. Freeman, M. (1992), „Self as narrative: The place of life history in studying the life span”, în T.M. Brinthaupt și R.P. Lipka (eds.), The self: Definitional and methodological issues (pp. 15-43
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
din obiceiuri și datini, din felul românesc de a fi: credința în naționalismul organic, al oricărui popor, în fondul etnic inextricabil, și până la proba contrară, inalienabil. Cum e mai rău, deci, pentru susținătorii așa ziși postmoderniști, atașați contra-cost, strategiilor new age, adepți, în consecință, ai unei inverse teze, ca să nu-i spunem, cu un cuvânt și mai rău, pidosnice, conform căreia toată istoria românilor nu a fost decât o improvizație; miturile, eroii noștri fiind contrafaceri a unor putrede campanii naționaliste, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
etc. Și lista poate fi lungită... Și nu în ultimul rând "neunirea obștească", cum zicea Kogălniceanu, mesianicul nostru pozitiv (după formula impusă de G. Călinescu). Venind vorba de Kogălniceanu, un mare spirit întemeietor, apărând "duhul național", să reamintim că fiul agăi Elie îndemna la moderație. Voia reforme "blânde și graduale" și o "bună orânduială", nicidecum înnoirea "prichită" (vorba basarabeanului Stihescu, personajul său din Tainele inimei). Adică acele "sărituri fără orânduială", cum scria îngrijorat Eminescu. Față de spiritele exaltate, cețoase, proclamând sentimentul adamic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
74613 Ohringen, Rendelstr. 24, cu ultimul domiciliu din România, localitatea Codlea, Str. Panseluței nr. 6, bl. 1, sc. A, et. 4, ap. 8, județul Brașov. 158. Lay Alină, născută la 3 mai. 1971 în Timișoara, județul Timiș, România, fiica lui Aga Petru și Hortensie, cu domiciliul actual în Germania, 71034 Boblingen, Geschwister-Schollstr. 14, cu ultimul domiciliu din România, Timișoara, str. Ana Ipatescu nr. 15, sc. C, et. 2, ap. 5, județul Timiș. 159. Lay Arthur Alwin, născut la 15 noiembrie 1968
HOTĂRÂRE nr. 619 din 21 septembrie 1998 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121781_a_123110]
-
misionarilor. În sesiunea din 18 decembrie 1645, în care a fost citită scrisoarea Pr. Simone Appoloni scrisă din Baia la 1 iulie, în care spunea că: de Patribus Societas Jesu, qui residentiam Missionarium Min. Conv. occuparunt... S. Congregatio iussit 1° agi cum Generali Jesuitarum ut curet per Patrem Jesuitas Ungaros residentiam praefatis Missionariis restitui, si illam occuparunt; aut scripto iura sua, si quae in ea residentia obtinent, deducant in S. Congregatione. Decizie prudentă și dreaptă, dar care nu și-a atins
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
Constantin Cantemir voievod al Tării Moldovei, Adică domniia mea bine vrându...pentru svânta mănăstire Galaata den Deal ce iaste lângă târgul Iașii, neavându...pre nime oameni lângă dânsa de slujbă și de poslușanie și pururi viindu și mergându de descalecă agi, oameni împărătești, și alți oaspeți...pururi și domniia mea și toți boiarii meregându...și făcându-se multă cheltuială și neavându oameni de slujbă, m-am milostivit...cu dzece oameni poslușnici.” Că după această dată nu se mai spune decât Mănăstirea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
făcând domnie me cercetare pentru aședzământul târgului și pentru ca să să scoată tăietorii de vite cu trunchiurile lor de o parte să nu facă putoare la desime ulițelor, precum era obicinuiți mai înainte...am poroncit credincios boieriului nostru, dumnealui Panaiote vel agă, să scoată pe misărnicii, cu scaunele lor, de la locurile cele strâmte a ulițelor și să-i aședză unde le va găsi un loc mai de o parte, să nu fie cu supărare neguțitorilor ce țin dughene la podul ulițelor. Si
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
atare, lipsite de atributele unui subiect de drept internațional, fiind socotite doar ca obiect de compensație și dispută în planurile de împărțire a sud-estului european elaborate de cabinetele marilor puteri 40. În vederea delimitării hotarelor celor două imperii, comisarul otoman, Tahir Aga, însoțit de legistul Molla Mehmed, de ajutorul pașei din Hotin, Emin Effendi, de delegatul Moldovei, boierul Lucachi sau Lucca della Rocca 41, cumnatul lui Grigore al III-lea Ghica voievod și de un mic corp auxiliar, s-a întâlnit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
la Constantinopol, în care nu au lipsit întreruperile și momentele de tensiune, în cele din urmă, pe 2 iulie 1776, la Palamutca, pe Nistru, a fost semnată de generalul Vincenz baron von Barco, din partea Imperiului habsburgic, și de Mehmed Tahir Aga, din partea Porții otomane, Convenția finală ce consfințea încheierea delimitării granițelor Bucovinei 44. În felul acesta, cedarea teritoriului Bucovinei din trupul Moldovei, de Poarta otomană către Imperiul habsburgic, văzută ulterior, pe bună dreptate, în istoriografia română, ca un act de nedreptate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
administrativ-juridice ale Bucovinei și nici în viitoarea organizare a provinciei 1. Consiliul Aulic de Război din Viena a luat măsuri drastice la adresa mazililor care, prin agitațiile lor, tulburau liniștea provinciei, poruncind pedepsirea starostelui Imbault, a ginerelui său Logotheti și a agăi Dumitraș, ca instigatori. În același timp, erau atenționați cei doi Gafenco și Flondor, Mihalachi Giurgiuvan și Mandi Tabără, socotiți drept capii mazililor răzvrătiți, care au semnat petiția contra generalului Enzenberg. Mazilii care nu se supuneau, urmau să fie, parte aruncați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Maria, 10, 11, 17, 20, 21, 64, 229 Dombrowski, Jan Henryk, 269 Döring, Johann, 75 Dornfeld, consilier aulic, 190 Dosoftei, mitropolit, 143 Dracinschi, Manasie, 252 Dragoș, voievod, 10, 13 Drechsel, feldmareșal, 75, 104 Drechsler, Johann, 199 Dubayet, Aubert, 265 Dumitraș, agă, 105 Dürfeld, consilier aulic, 76 Dușan, Ștefan, 15 Duțu, Alexandru, 25, 26, 34, 211 E Ecaterina a II-a, țarină, 49, 79, 110, 356, 379 Edroiu, N., 205 Ellrichshausen, general, 57 Emandi, Emil I., 162, 163, 165, 166, 168 Emin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
295, 450 Suvorov, 378 Sweerts, consilier gubernial, 271, 286 Swieten, Gottfried Van, 114 Szabo, judecător, 262, 274, 278 Szabó, registrator, 280 Ș Șerban, Constantin, 163 Șincai, Gheorghe, 5, 41 Ștrempel, Gabriel, 9 Șușman, țar, 15 T Tabără, Mandi, 105 Tahir, Aga, 54 Teodor, Pompiliu, 37, 83, 205, 210 Teodora, soția lui Balșa, 15 Thalinger, Franz Augustin, 108, 151 Thucidide, 27 Thugut, Johann Amadeus Francis de Paula, 50,-53, 58 Timmermann, Heiner, 205 Timoni, consul, 266, 268 Tofan, G., 236 Touchard, Jean
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
iscălitura lui Mihail Gr. Sturza, i s-a dat dumisale slugerului Gheorghe Eminovici rangul de căminar 1. Având în vedere că succesiunea rangurilor, în ordine crescândă, era: sătrar, pitar, sluger, clucer, polcovnic, medelnicer, stolnic, sărdar, pahanic, căminar, comis, ban, spătar, agă, postelnic, hatman, vornic, vistier, logofăt, se poate trage concluzia că Eminovici a obținut boieria contra cost, întrucât a sărit peste alte șase ranguri pe care ar fi trebuit să le parcurgă în mod firesc; după moda timpului însă, ordinea lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Eminovici era stăpân și-l plătea în numerar. De menționat că pentru un interval considerabil de timp nu se găsesc documente în legătură cu bisericuța și cu preoții ipoteșteni. Abia în anul 1838, într-o însemnare catagrafică Satul Ipoteștii, proprieta a dumisale aga Doxachi Hurmuzachi cu alți răzăși și anumi frații Isăcești și Neculai Albotă găsim chiar dintru început următoarele precizări: la biserica cu hramul mai marilor voievozi erau doi preoți, un diacon și doi dascăli. Primul preot era Vasile Hudișteanu 8. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
era casa documentelor Ipoteștilor; mai mult, că în 1835, stolnicul Mavrodin, geometrul ținutului, cumnatul de mai târziu al lui Gh. Eminovici, făcea harta locului 9. În urma adresei Divanului Apelativ din lași, Judecătoria ținutului Botoșani însărcinează, la 3 octombrie 1847, pe aga Dimitrie Ralet, președintele judecătoriei ținutale și pe căminarul Costache Baiardi, inginer al ținutului, să se prezinte la Ipotești pentru a alege și a stâlpi părțile dumisale cucoanei Frosiniții Petrino, născută Hurmuzachi, din acea moșie 10. Eufrosina Petrino era fiica lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
1847, când s-a făcut hotărnicia Ipoteștilor, moșia era împărțită Eufrosinei Petrino, fraților Isăcești și lui Nicolae Albotă, după cum urmează: Eufrosina Petrino, născută Hurmuzachi, stăpânea jumătate (două pătrimi) din Ipotești, moșie pe care o primise drept zestre de la părinții ei, aga Doxachi Hurmuzachi și soția acestuia, Ilinca; Nicolae și Alexandru Isăcescu stăpâneau și ei o pătrime din Ipotești. Aici însă intervine o donație: Alexandru, la 17 iulie 1843, făcuse un testament, prin care dăruise partea sa din Ipotești schitului Gorovei, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
născut În Moldova, dintr-un tată țigan și o mumă moldoveancă. El servise de tânăr În armata polonă, unde, pentru vitejia sa neobișnuită a fost promovat din soldat În conducător de oști de craiul Ștefan Bathory. Întors În Moldova, devine agă sub Aron Vodă și, apoi, i se Încredințează comanda gărzii domnești. Din această ultimă funcție Îl detronează pe domnitorul Aron Vodă, se urcă pe tronul Moldovei și ajunge să bată monedă cu efigia sa (figura nr. 48). Dar, În decembrie
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]