6,858 matches
-
dintre cele două facțiuni ajunsese de mult la punctul culminant. — Exilarea căpeteniilor de facțiuni... o acțiune imprudentă... Cum o să ieșim din nenorocirea asta? scânci șeful gărzilor. — Ce vrei să pricepi din politica Comunei, bestie? Ce poți ști despre ceea ce se agită chiar sub pământul pe care Îți sprijini labele? Până și idiotul acela Își permitea să Îi discute opțiunile. Acum, ar fi trebuit să Îl convingă și pe el, după ticăloșii de ceilalți priori? Își reținu anevoie mâna, care se ridicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pentru asta? Bargello, care frecventase prea puțin știința astrologiei, se limită să se dea ușor la o parte, interzis. De pe cealaltă parte a râului, Negrii Îi ocărau pe Albi, care se adunaseră Îndărătul parapetului de la rampa de pe Ponte Vecchio și agitau făcliile. Mai puține decât se temuse, constată poetul cu ușurare. Poate că mai era Încă posibil să repună stăpânire pe situație. — De unde știm că sunt Negri? strigă el spre Bargello. În lucirea slabă a lunii se deslușea cu greu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Acum, așezat acolo, privind puținul ce rămăsese din ceea ce fusese căminul său, Gacel Sayah demonstra încă o dată că pentru cei din stirpea lui timpul nu avea nici o importanță întrucât, în ciuda faptului că stătea liniștit și aproape absent, mintea sa se agita ca ramurile unui salcâm bătut de vântul puternic. Își dădea seama că drumul pe care-l alesese nu va duce la nimic. Își dădea seama că nu putea înfrunta, fără alte arme în afară de vechea pușcă și voința sa, uluitoarele mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Sayah se ridică, își puse pe umăr un bidon greu cu apă și vechea pușcă și porni grăbit prin labirintul complicat de stânci ascuțite care pătrundea în munți. O oră mai târziu, silueta robustă a lui Suleiman apăru în depărtare, agitându-și turbanul; după puțin timp se îmbrățișară cu afecțiune și merseră împreună spre intrarea îngustă a unei peșteri, atât de bine ascunsă, încât chiar și lui Gacel îi fu greu s-o descopere, deși o știa de multă vreme. Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sale relații pentru a organiza un „pod aerian“ asemănător cu cel pe care îl organiza acum; iar când, singur, avea să se gândească la cât de delăsător fusese, fantomele acelor nefericiți aveau să vină să-l întrebe de ce nu se agitase pentru ei așa cum făcuse pentru o mână de motocicliști idioți. Nu mi-ar plăcea să fiu în pielea lui, murmură, apoi își sprijini capul de spătarul scaunului și ațipi... Dar nici într-a mea nu-mi place să fiu... Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
întunericul și conferind peisajului, care era, în sine, fantasmagoric, o înfățișare și mai tenebroasă, dacă se poate imagina așa ceva. Noaptea se făcu zi. Și tăcerea se umplu de larmă, deoarece, aproape în aceeași clipă, zeci de vulturi își înălțară zborul, agitându-și zgomotos aripile, în timp ce hienele, șacalii, fenecii, antilopele, caprele, până și șobolanii, șerpii și un sprinten ghepard, ce abia sosise atras de duhoarea purtată de vânt până în inima câmpiei, începură o cursă nebunească fără țintă, pentru că ceea ce se întâmpla era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să se târască până la locul unde era prevăzut să aterizeze avionul, se uitau îngrijorați la evoluțiile sale, conștienți că, dacă pilotul renunța să insiste, erau definitiv condamnați la cea mai înspăimântătoare moarte. Unii, cei care încă mai erau în putere, agitau brațele cu disperare, cu toate că știau aproape sigur că cei de sus nu puteau să-i vadă. Aici, aici! - strigau într-un impuls din cele mai stupide și inutile. Soarele începu să se înalțe la orizont. Vântul șovăia. Vântul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
King Cole. De la bucătărie vin miresme ațîțătoare de cimbru, dafin, mujdei, vanilie, migdale. E aniversarea domnului D. Împlinește 42 de ani. Primii musafiri au și sosit cu nelipsita sticlă de vodcă Moscovskaia și cu clasicul buchet de garoafe. Doamna E. agită aerul În cele trei Încăperi Într-un perpetuum mobile, schimbă caseta, pune florile În vază, răspunde la telefon, aduce de la bucătărie platouri noi cu lacherdă, limbă În aspic, pateuri cu ciuperci. Pe servanta veche din lemn de cireș sculptată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
stropitorile șterg rujul femeilor de pe porți ei toți, chipuri alungite triste chipuri de oi curgînd În bălți vîscoase de ciment Miron Daniel Virgil Marius Leonid și deodată masca aceea vulgară pătată de muște freza ei năclăită și mîna de ipsos agitînd biciul făcînd să pornească malaxoarele betonierei stîrnind trîmbe de praf și acolo În biserică preoții grași tunși scopiți asmuțind corul lîngă coarnele altarului făcînd să răsune osanale un spectacol pentru ochii obosiți nu toate cuvintele pot alerga unele se tîrăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
noaptea acasă, urcam direct în fosta mea cameră, unde încă mai era trenul. Deschideam geamul de sus, îl propteam cu o coadă de mătură și mă uitam la stele și la vârfurile pinilor. Simțeam adierea vântului intrându-mi în cameră, agitând praful și plimbând aerul vechi, stătut din cameră. Tanti Mae nu era prin preajmă ca să mă mângâie pe cap, să-mi dea să mănânc lucrurile speciale pe care le gătise și să-mi arunce privirea aia care mă enerva groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
altul, uitând pe moment de certurile lor în fața unei crize de asemenea proporții. Privirile mi s-au oprit asupra lui Paul pentru câteva secunde; nu-mi inspira prea mare încredere calmul, expresia relaxată de pe fața lui drăgălașă. Toți ceilalți erau agitați, inclusiv eu; el de ce nu era? Ajay, mezinul casei, părea mai spiritual ca niciodată, cu părul pieptănat, un pulover dichisit, pantaloni de catifea. Judy, Liz și Mo, care erau principalele capete ale comitetului cooperatist ce se ocupa de treburile casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
numele unui magazin cu delicatese, deschis non-stop, care taxează clienții dublu pentru acest privilegiu. S-a îndreptat către intrarea din bloc, fie binecuvântat. în timp ce descuia ușa am ajuns la câțiva pași în spatele lui și am început să cotrobăi prin geantă agitând cheile de la mașină ca să fac zgomot ca și când aș fi căutat și eu cheile. între timp, tânărul deschisese ușa aruncându-mi un zâmbet fugar. I-am zâmbit înapoi cu recunoștință. A ținut ușa întredeschisă. Ce gentleman. Aștepta liftul așa că am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mai bine - ca și cum aș fi primit o palmă, una amicală. Nu crezi că a fost minunată? am întrebat. — Am vorbit prea puțin cu ea. Dar te-am văzut... — A, îi spuneam despre conferința mea de săptămâna viitoare, a zis Tom agitând o mână nesigură. Ți-am zis despre conferința mea de la Clubul de Poezie? O să o fac cu Naomi Birtwhistle și cu nenorocitul ăla de bibliotecar, colectorul de taxe sau ce naiba face el, John ăsta, țâfnosul‚Shaw... —Nu ai văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
secția de poliție. Erai suspicioasă și credeam că te referi la Claire. Mă bucur că am avut ocazia să lămurim asta. După cum vezi, sunt destul de pornit împotriva ei, dar nu am vrut să pleci pe o pistă greșită și să agiți lucrurile fără rost. Ăsta ar fi singurul motiv? Acum încercam doar să pescuiesc detalii, pentru că după ce mi-a răspuns, nu puteam să nu cred că spunea adevărul. Ce altceva ar mai fi? Știu că Lee Jackson a fost prietena ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
răspuns. Monstrul cu ochi verzi era încă ros de invidie. Nu aveam ce să-i fac; dacă îi dădeam impresia că are vreun drept să mă interogheze, nu s-ar mai opri niciodată. Am mai mâncat câțiva cartofi. Apoi am agitat o cutie de bere și i-am aruncat-o în direcția capului. A prins-o cu o mână și am văzut cum îi revine rânjetul pe buze. —Ai fi putut să-mi faci o rană nasoală cu aia, a observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am dus să iau o bere. * * * Ceva era în neregulă în galerie. Am simțit-o de cum am intrat, a doua zi. Puteai tăia aerul cu cuțitul. Shelley a apărut repede din birou, cu brățările mai silențioase decât de obicei, tocurile agitându-se pe podea, bătând un ritm inegal. Părea ușurată că mă vede. —Sam, a exclamat. Te-a sunat Harriet? Ai auzit? — Ce să aud? — Ce s-a întâmplat ieri, jaful. M-am uitat în jur. —Pictura din consola principală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de îndată ce m-am gândit mai bine. Și în ceea ce o privește pe iubita lui Lee, ei bine, asta chiar nu e treaba mea. Shelley părea ușurată să audă asta. A, bun, a spus. O să-i spun lui Judith. Ne-am agitat una pe alta degeaba, nu-i așa? Conspirații și teorii și așa mai departe. Dar lucrurile nu se întâmplă chiar așa cu oamenii pe care îi cunoști. în special cu cei ca Lee. M-am gândit că Judith ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
poate datorită planului foarte bine gândit, lui Luca îi reuși, astfel că la numai câteva secunde după explozia aceea de energie menită a-l deruta pe cel de lângă el, Luca se și afla undeva la marginea lacului, rânjind hidos și agitând prin aer, în mâna stângă, pula lui Cioran, într-un suprem gest al victoriei. - Ți-am luat-o, Ciorane, ți-am luat-o!! strigă personajul, fericit. Ți-am spus c-o să-ți fur pula în cele din urmă!! Te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Dispari. O să-mi cadă pula dacă mi-o sugi tu. - Dar, domnule Cioran, spuse el, vă rog, sunteți genial, susură moșul, cu gura pungă. - Mă cheamă Luca, nu Cioran!! urlă Dinulescu. Te ucid!!! Cioran nu există!!! Lumea din spate se agita, încercând să-l doboare pe moș. - Dar v-am citit cărțile, murmură acesta, încercând și reușind să reziste valului imens de muiști ce se-apropia din spate. Pe toate! L’inconvénient d’être né, Écartèlement, Précis de decomposition... Sunt geniale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de energie. Unii încă luptau, solizi și plini de mușchi transpuși din alba tafta a aburilor din care erau formați, alții zăceau morți, descompunându-se, ajungând să înfățișeze înaintea dispariției câini colosali, fețe hulpave de vameși persani sau chiar minotauri agitând sulițe deasupra capetelor. Armata norilor din sud sfârșea răpusă sub tridentele și praștiile unor nori cruzi din nord, iar nomazii soseau pentru a desface și cerceta cadavrele pline de aer ale celor căzuți. Marea Aerului striga obosită, parafrazând tablouri celebre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pentru că sunteți mulți, atât de mulți încât puteți fi auziți în toată lumea -: „Oameni, opriți-vă, oameni, nu mai ucideți!“ Iată, iată care-i datoria dumneavoastră! Uitându-mă cum Burkeviț trece pe lângă noi și iese pe ușa care dă spre scară, agitându-și mâinile în mod straniu, cu capul prăbușit, tremurând îngrozitor și clătinându-se, am avut doar un gând: „Ești pierdut, vai, ești pierdut, bietule Vaska!“ După o clipă, privind în direcția opusă, am văzut doar cum, atingând ușorul ușii, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
albă care, pe fondul negru, se detașa ca o pată de smântână. Nu, Stein, nu te băga, frate! Îi dădu mâna la o parte Iag. Înțelege, n-a fost vorba despre un comentariu al talmudului, deci n-ai de ce te agita. Și, așteptând ca Stein să se ducă jignit spre banca sa, Iag se adresă în șoaptă grupului agitat de lângă geam. — Să te minunezi, nu alta, cum îi adoră ovreiașii noștri pe preoți! Doamne ferește să te atingi de un papă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a doua, mă aruncam în direcție opusă, pe urmele primei femei pe care n-o mai găseam pentru că se depărtase prea mult. Îmi făceam loc cu greu printre oamenii care-mi veneau în întâmpinare, căutam disperat și, cu cât mă agitam mai tare, cu cât căutarea era mai îndârjită, cu atât mă încredințam pe mine însumi că ea, tocmai ea, cea care m-a chemat, cea care m-a privit peste umăr și a dispărut în mulțimea aceasta blestemată, este visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ruptă așezată sub el; apoi se lăsă pe spate, și speteaza murdară a scaunului începu să trepideze. Violoncelistul își pleca fața cu sprâncenele ridicate își lipea urechea de degetul care luneca pe strune, în timp ce violonistul, stând cu picioarele depărtate, își agita torsul, plin de pasiune. Îmi era jenă de fața lui fericită care, cu atâta bucurie, te invita s-o privești; îmi era jenă că nimeni, absolut nimeni nu-i dădea atenție. Săltându-mă în vârful picioarelor, trăgându-mi burta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ai să tragi, asta-i tot, spuse Mik, ridicând periuța cu mare atenție. Și, imediat ce, la apropierea periuței, dădui să trag pe nas, Mik exclamă: Ei, la naiba, a ratat! Pe periuță nu mai era nimic. Ce-ai făcut? se agită Zander (care stătea la masă cu Nelly), Ai risipit-o. Eram într-adevăr îngrozit că respirația, pe care știam că mi-am ținut-o, a putut risipi acest praf alb. Observând că haina mea e murdară pe rever de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]