3,337 matches
-
și le vorbea fiecăruia în parte: -Bună dimineața trandafiri mirositori, azi vă curăț de omizile verzi. Când ajunse lângă stratul cu lalele, nu-i venea să creadă ! Erau ofilite vreo patru lalele și câteva lăcrămioare, iar celelalte flori erau foarte agitate: -Vine sfârșitul lumii... -Un monstru e sub pământ.. -E cutremur... țipau florile înspăimântate... -Liniștiți-vă, dragele mele, zisă fetița curajoasă, mie nu mi-e frică de monstrul de sub pământ ! Se uită cu atenție în jur și văzu o moviliță de pământ
MOSORELUL DE CATIFEA de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375806_a_377135]
-
mângâia și le vorbeafiecăruia în parte:-Bună dimineață trandafiri mirositori, azi va curat de omizile verzi.Când ajunse lângă stratul cu lalele, nu-i venea să creadă ! Erau ofilite vreo patru lalele și câteva lăcrămioare, iar celelalte flori erau foarte agitate:-Vine sfârșitul lumii...-Un monstru e sub pământ.. -E cutremur... țipau florile ... DOUĂ BOABEDouă boabe, două perleStrivite de pleoapa greaStau să curgă râureleDin ochii de peruzea.Două lacrimi sărățeleSe preling, pălind bujorul...S-a împuns în degețeleîntr-un spin... plivind răzorul
CORNELIA NEAGA [Corola-blog/BlogPost/375843_a_377172]
-
profesionale și care îi deschidea ... XVIII. DILEME ( FRAGMENT 27), de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2234 din 11 februarie 2017. Era trecut bine de ora prânzului, când Carlos ieși pe terasă cu ochii împăienjeniți încă de somnul tulbure și agitat, în care căzuse către dimineață. Habar nu avea cum ajunsese acasă. Tâmplele pulsau dureros, strânse ca într-o menghină neînduplecată iar stomacul otrăvit cu cine știe ce substanțe ciudate, pe care le băuse și fumase în ultimele ore, se contorsiona pradă unor
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
din însorita Brazilie cu ani în urmă, la insistențele Leei și în care nu de puține ori își ... Citește mai mult Era trecut bine de ora prânzului, când Carlos ieși pe terasă cu ochii împăienjeniți încă de somnul tulbure și agitat, în care căzuse către dimineață. Habar nu avea cum ajunsese acasă. Tâmplele pulsau dureros, strânse ca într-o menghină neînduplecată iar stomacul otrăvit cu cine știe ce substanțe ciudate, pe care le băuse și fumase în ultimele ore, se contorsiona pradă unor
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
principal Mititelu își atinse tocul pistolului asigurându-se că are arma asupra sa și își desfăcu bastonul de cauciuc agățat la centură, trecându-l în mâna stângă. La etajul întâi, rezemați de balustrada scării, două femei și un bărbat, destul de agitați, suduiau în șoaptă pe cineva, privind cu îngrijorare în sus. Mititelu le făcu semn să tacă. Un alt semn îl făcu pentru Brumă, care i-a răspuns prin mișcarea capului că știe ce are de făcut. - Cine este și în
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
uită cu scârbă la Mărțișor și-i aruncă: - Pe ce facem pariu? - Pe ce vrei, dar numai lauda e de tine, găunosule! Căpcăunul se înfurie, ochiul îi țâșnea din orbită, sprânceana i se ascuțea, iar foalele obrajilor i se umflau agitate. Începu să urle: - Te fac scrum, bă, te fac scrum! Dar mai întâi să-ți arăt eu cine-i șeful țintașilor. Și începu să tragă turbat cu jeturile de raze în cercurile de foc ale lui Mărțișor și Norocel. După
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
umbră pe sub copacul unde de obicei îmi parcam mașina. La început am crezut că era un coleg, care așteapta să vină și ceilalți, pentru a se stabili, de comun acord, dacă se iese pe mare sau nu. Marea era totuși agitată, mai ales între cele două diguri din fața bufetului Semiramis, pe unde ieșeam noi cu bărcile, acolo unde valurile se spărgeau de mal. Era destul de riscant de ieșit, dar puteam să ne hotărâm să pornim pe mare, chiar dacă ne legănau destul de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376039_a_377368]
-
ultima notă ai oftat ți-ai lipit fruntea sarutandu-ma de a mea ne-am prins de mână râzând îmbrățișându-ne că atunci am urcat acele pietre prin acea mică poartă am ieșit din parc cucerind orașul trist și prea agitat Referință Bibliografica: Nocturnă într-o dimineață / Radu Liviu Dan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1493, Anul V, 01 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Radu Liviu Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
NOCTURNA ÎNTR-O DIMINEAŢĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376109_a_377438]
-
Mergea în car pe drum, încet și foarte lin; Iar altul cu deșert, las' că venea mai tare, Dar și hodorogea, Făcând un vuiet mare” Pe seară, poloboacele-au intrat mai liniștit sau zgomotos în sat și-aici, văzând poporul agitat, au întrebat și au aflat în primul bar ca-n sat vor fi alegeri de primar. S-au implicat și fiecare și-a ales câte un candidat. Polobocul cel hodorogit cu glas puternic a făgăduit ca daca X va fi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
Donici„Un poloboc cu vinMergea în car pe drum, încet și foarte lin; Iar altul cu deșert, las' că venea mai tare,Dar și hodorogea,Făcând un vuiet mare”Pe seară, poloboacele-au intratmai liniștit sau zgomotosîn satși-aici, văzând poporul agitat,au întrebat și au aflatîn primul barcă-n sat vor fi alegeri de primar.S-au implicatși fiecare și-a ales câte un candidat.Polobocul cel hodorogitcu glas puternic a făgăduitcă dacă X va fi ales primartot omul va ajunge
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
Mai mult o trata ca pe o copilă decât ca pe o iubită, chiar dacă doar cu ceva timp în urmă făcuseră dragoste. - Să mergem mâine la pescuit dacă este marea frumoasă. Nu am curaj să ies pe mare când este agitată să nu mi se facă rău. Urăsc starea aceea când totul se învârte cu tine și stomacul îți este dat peste cap. - Da, când este hulă de fund, crește ruliul și tangajul bărcii și te simți ca într-un montagne
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376621_a_377950]
-
o eroină de un tragic grotesc. Ea cară fie o damigeană cu „vitrion", fie un bidon de benzină pentru a-și teroriza amantul, poartă o haină de nurci și o vulpe pe cap, are obrazul descompus, un machiaj exagerat, e agitată și violentă. Talentatul Doru Anca în rolul Pampon, fostul tist de vardiști, cu o căciulă de bătăuș și o bâtă de baseball, construiește cu naturalețe rolul descuiatului la minte care înțelege rapid cum stau lucrurile și reușește să facă ordine
„D’ALE CARNAVALULUI” DE I.L. CARAGIALE LA TEATRUL MIC de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375094_a_376423]
-
a extins la nivel internațional, apropiindu-se la ora actuală de poemul numerotat cu cifra rotundă de 400. Ideea de a dărui pe cale tradițional-tipărită, respectiv pe calea virtuală câte un moment de reverie, ca o pauză de respiro în mijlocul vieții agitate pe care o ducem cu toții, a câștigat din ce în ce mai multă simpatie în rândul iubitorilor de frumos din întreaga lume care așteaptă deja cu nerăbdare în fiecare săptămână surpriza literară, pentru a o savura ca pe un cadou prețios. Limbii flamande i
SCURTĂ DESCRIERE A INIŢIATIVEI „O POEZIE PE SĂPTĂMÂNĂ” de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/375296_a_376625]
-
o capelă și o încăpere subterană pentru păstrarea cadavrelor la temperaturi scăzute. În Complexul „de sus” au fost construite clădirile aparținând Clinicii de Neurologie și Psihiatrie, unde pacienții erau internați în două tipuri de pavilioane, destinate „bolnavilor liniștiți” și „bolnavilor agitați”. Pavilionul și grădina „bolnavilor agitați” erau separate de restul complexului printr-un zid cu înălțimea de doi metri, iar pomii aveau scoarța netedă și coroana înaltă. Remarcabil este faptul că, în fiecare an, tot personalul medical sărbătorea Crăciunul la clinică
CLINICILE UNIVERSITARE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372597_a_373926]
-
subterană pentru păstrarea cadavrelor la temperaturi scăzute. În Complexul „de sus” au fost construite clădirile aparținând Clinicii de Neurologie și Psihiatrie, unde pacienții erau internați în două tipuri de pavilioane, destinate „bolnavilor liniștiți” și „bolnavilor agitați”. Pavilionul și grădina „bolnavilor agitați” erau separate de restul complexului printr-un zid cu înălțimea de doi metri, iar pomii aveau scoarța netedă și coroana înaltă. Remarcabil este faptul că, în fiecare an, tot personalul medical sărbătorea Crăciunul la clinică alături de pacienți. Directorul clinicii locuia
CLINICILE UNIVERSITARE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372597_a_373926]
-
noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi simt capul prins ca-ntr-o menghină, ca între Scylla și Caribda presat parcă între două fălci gigantice de Tyrannosaurus flămând. Durerea e asemenea unui burghiu care se-nvârte la turație maximă printre neuroni agitați, dezorientați, înfricoșați bâzâi ca o muscă prinsă-ntr-o pânză de păianjen... dacă aș fi un boboc de iris m-aș deschide voluptos într-o floare albastră la marginea zării, dar parcă mai bine ar fi să fiu o sabie
ACCENTE GRAVE DE TOAMNĂ TÂRZIE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372713_a_374042]
-
popas, cu lacrimi niciodată nu ni se plânge, grijile ce-o frământă, ea și le strânge. Cine ne iubește necontenit, orice-ar fi? Suntem îngerii ei zburdalnici zi de zi, și-i surprindem ochii umflați de plâns, cu sufletu-i agitat, puternic, constrâns. Cine e puternică, dar nu și pentru ea, și-apăsările mereu îi colorează gândul? Își urmează propriul ei destin imperfect, ea e a iubirii fără măsură arhitect. Cine-ar vrea să radieze de liniște și pace? Ea nu
MAMA de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372772_a_374101]
-
DA, POATE NU Autor: Irina Bbota Publicat în: Ediția nr. 1508 din 16 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Poate aud tăcerea stelelor pe bolta inimii mele, poate ciripit de păsări răsună șoptindu-mi numele. Poate vei naviga pe-a timpului agitate, mărețe unde, poate vei călători fără mine prin întunecatele umbre. Poate fiecare vis începe cu un romantic visător, poate dragostea-și doarme somnul greu și apăsător. Poate-mi colinzi prin gânduri, iar eu prin a ta minte, poate ne dezbrăcăm
POATE DA, POATE NU de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372771_a_374100]
-
problemă a fost depășită cu ușurință. Probabil în subliminal lucrase tot forța întrunită a celor doi bătrânei din capul mesei... Peste două luni, în sala de conferințe a Muzeului de Literatură, Cristian, îmbrăcat în costum, cu cravată, emoționat, transpirat și agitat, rememora împreună cu prietena sa, o fată blonduță și timidă ca un șoricel ieșit la cumpărături, activitățile obligatorii pentru buna desfășurare a lansării volumului de poezii. Repeta pentru a nu știu câta oară: - Deci, aperitivele: mușchi file afumat, salam uscat, cârnăciori
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
Simțea un ceva ca un gol. Un gol în suflet, care se transforma într-un hău. Starea aceasta a prins-o de îndată ce s-a conturat plecarea sigură a Danielei, undeva, unde ei îi va fi mai greu să ajungă. Scutură agitată din cap, ca și cum ar fi vrut să împrăștie acele gânduri înfiripate rapid și atât de obsesiv. O întrebă pe asistenta socială care, între timp, își verifica ceva în geantă. - Parcă... ați spus ceva? Mă gândeam..., cred că am fost puțin
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1665 din 23 iulie 2015 Toate Articolele Autorului 17.Dialog cu coasa-n ceafă Dar când a privit în depărtare și a văzut cum strălucea în soare coasa lui Mărășteanu, iar după el, mulțimea agitată, a simțit un fior rece pe șira spinării. Nu și-a închipuit că amărășteanul va îndrăzni să vină la târla lui cu tot satul. A murmurat ca pentru el: și satul a înnebunit? Ăștia care...îmi mănâncă din palmă? Las
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
eu! Însă,Tache, chițăia ca un șoricel în gura pisicii: --Nu mă lăsa, dom’ inginer! Apără-mă Iliuță! Dar Ilie, cu toată statura sa gigantică și ghioaga-i impresionantă, părea trăsnit de vuietul mulțimii în mișcare și de strălucirea coasei agitate. Sprijinit în uriașa-i ghioagă, părea transformat în statuie de piatră, lipsită de voință omenească. Văzându-l cum a încremenit, Casapu s-a panicat de tot, ajungând la disperare. Nu se mai gândea la dobitocul de Spârcâiac, care îl afundase
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
de la un cap la altul bolta Cerului. Ce fericire mă năpădea când întâlneam curcubeul și sedentara rouă de pe florile din grădina împlută de prospețime, de parcă renășteam odată cu ea la fiecare întruntare cu Sf Ilie. Nu răspunde nimeni! Mama era foarte agitată. Am avut o tentativă de a o liniști dar am renunțat. Nu era genul meu. Ciudat! Deși frica era undeva într-un colț ascunsă nu o simțeam prezentă. Am un simț de autoconservare egal cu indiferența când vine vorba de
PARABOLĂ TÂRZIE de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372067_a_373396]
-
care spun că ploaia îi deprimă, mie îmi dă o stare de bine, de calm. E ca și cum Cerul ar avea nevoie de liniște să-și pună în ordine gândurile, și trimite stropii de ploaie să stingă vacarmul străzilor. Toată lumea e agitată, parcă prea iritată. Oare ce au acești oameni de sunt atât de supărați? De ce complică tot ce au în viața lor! Eu mai tot timpul zâmbesc, iar cei din jurul meu, cei care mă privesc, au certitudinea fermă, că sunt o
PLOAIA DIN SUFLETUL MEU… de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376233_a_377562]
-
Trop, trop ...tropăie Prin inima mea Un nărăvaș alb argintiu, Mă doare zgomotul Clipelor strivite Sub copitele lui Pana se înmoaie În uitare de nu mai știu ce. O venă zvâcnește Și mă invită să o trăiesc, Da ....plictiseală mare Agitate degete Se atîrnă fără rost De o șuviță de păr, Părul se zbate din strânsoare Și fuge către marginea prăpastiei. Apoi ce ?? dacă e ...nimic Un deget întreaba ochiul Câte ore sunt... De unde să știe ... Citește mai mult Nu mai
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]