4,310 matches
-
Mătușa Zeliha ațipise pe canapea. — De ce nu te duci la culcare, soro, și nu mă lași pe mine să păzesc ușa ca să mă asigur că sunt bine? a Întrebat mătușa Banu strângând umărul surorii ei. Uneori, când boala ei se agrava, mătușa Feride se alarma În privința relelor care puteau veni de oriunde și din partea oricui din lumea de afară. — Lasă-mă să preiau tura de noapte, a zâmbit mătușa Banu. Du-te și te culcă. Nu uita că noaptea propria ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să facă filme? Sau poate eroul din Marea ștrengăriță (titlu provizoriu al primului meu lung-metraj), care făcea greșeala să șovăie Între două femei În timp ce punea În scenă o operă? Nu știam că de-a lungul anilor cazul meu se va agrava pînă ce voi ajunge să șovăi Între vreo zece femei În loc să mă limitez cuminte doar la două, ca În Marea ștrengăriță, un titlu la care Jacques Demy Îmi sugerase să renunț: „Ștrengărița, dacă ții neapărat, dar nu Marea ștrengăriță!“. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Nu ne-am înțeles în privința banilor. ă Asta va depinde de calitatea traducerii. Dacă nu este bună, tare mi-e teamă că nu vom fi în stare să te plătim deloc. ă Dar am nevoie de ceva bani acum. Disperarea agravă tonul lui Virginski. Dar își reveni repede. Pentru materiale. Hârtie... stilou... cerneală... lumânări. După un moment, Virginski adăugă: Etcetera. ă Etcetera? Despre ce etcetera poate fi vorba? zâmbi Osip Maximovici. ă Mâncare. ă Asta este cerșetorie, comentă Vadim Vasilievici. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
îngrijiți și răsfățați, nu au viața ușoară, în primul rând pentru că până astăzi n-au reușit să ajungă la o înțelegere cât de cât satisfăcătoare a lumii în care au fost aduși, în al doilea rând pentru că dificultatea este continuu agravată de contradicțiile și de instabilitățile de conduită ale ființelor umane cu care împărtășesc, ca să spunem așa, casa, mâncarea și uneori patul. A dispărut stăpânul, stăpâna nu apare, câinele Găsit își revarsă melancolia și bășica pe banca de piatră care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
din clipă în clipă, E adevărat, Visul a fost un îndemn să lucrez repede, Visele nu sunt îndemnuri, dacă nu cumva visele ne îndeamnă, Te-ai trezit sentențios, dragă tată, Fiecare vârstă iși are defectele ei, și acesta s-a agravat în ultima vreme, Foarte bine, îmi plac sentințele tale, învăț din ele, Chiar când nu sunt decât simple jocuri de cuvinte, ca acum, întrebă Cipriano Algor, Cred că vorbele s-au născut doar ca să se poată juca unele cu altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că lovisem bine. Nu se așteptase la atâta impertinență. „Pleacă, du-te, să nu te mai văd”, m-a expediat el furios. Poate că mama ar fi reușit să lămurească lucrurile, să mă împace cu tata, dar boala ei se agrava din ce în ce și toată casa mirosea a medicamente și a presimțiri de moarte. Când intram la ea în cameră, se ridica încet, cu greutate și zâmbea ca să-și ascundă lacrimile. Câteodată avea lungi discuții cu tata, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
întâmplarea asta, care a făcut oarecare vâlvă, meșterul n-a mai vrut să mă primească în atelier. În zadar m-am rugat și i-am promis că mă las de băutură. N-a vrut să audă. A preferat să-și agraveze boala de piept luptându-se singur cu crucile decât să-i mai stau în preajmă. L-am înjurat și l-am lăsat să se distrugă. M-am dus la Emilia și, după ce ne-am împăcat, am golit o sticlă întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Fii mai frivolă, pentru numele lui Dumnezeu! — Ați ales deja o dată, mătușică Fran? — Destul de curând, ne-am gândit. Chipul lui Fran se întunecă pentru o clipă. — Din cauza tatei. Chiar nu se simte bine și Laurence crede că s-ar putea agrava. — Fran, asta-i îngrozitor! Tatăl tău pare întotdeauna să plesnească de sănătate. De fiecare dată când îl văd, e atât de plin de energie, încât mă face pe mine să mă simt bătrână. — Știu, dar a început să se schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
altfel. Se auzi soneria și sări să răspundă. În prag stătea Laurence, chipeș și îngrijorat. — Laurence, slavă Domnului! El o îmbrățișă și de data asta ea plânse fără să se mai ascundă. — E vorba de tata. Starea lui s-a agravat din nou. E ca și cum, de fiecare dată când mă vede, a uitat complet de împrejurările în care ne-am văzut înainte. Laurence o strânse la piept. — Știu. E dureros. Adesea, chiar mai mult pentru membrii familiei decât pentru el, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că are impresia că se întâmplă ceva cu creierul lui. — E de bine atunci. Nu poate să fie foarte grav. — Nu pot să îndur asta, Laurence. Pare încă atât de tânăr și a avut întotdeauna o minte brici. O să se agraveze? — E greu de spus cât de rapidă va fi evoluția bolii. O să discut cu un prieten de-al meu care e specialist în geriatrie. Cred sincer că ar trebui să-l duci pe tatăl tău la un consult cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tu că există o problemă. Ar fi o prostie s-o eviți, altfel starea ta nu se va ameliora niciodată. Păi tocmai asta e, Franny - și ea văzuse atunci teama din ochii lui -, dacă nu se poate ameliora, ci doar agrava? Rezultatul ar putea fi o sentință pe viață și, într-un fel, aș prefera să nu știu. Vino, tati, îl luase ea de mână atunci, simțind la rându-i o urmă din teama lui, asta nu-ți stă în fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-se de răspunsul lui. — Greu de spus. E destul de tânăr pentru Alzheimer și declinul lui, într-un interval de doar câteva luni, e neobișnuit de rapid. Schimbarea tinde să fie ciclică. Starea i se va ameliora și apoi se va agrava. — Știe ce i se întâmplă, asta e cel mai rău. Fran se stăpâni cu greu. Era al naibii de nedrept. Tatăl ei cel ager și spiritual. De ce nu i se întâmplase altcuiva? — Da. Ei bine, dacă e Alzheimer, își va pierde treptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
costurile și partea practică pentru Fair Exchange și își căută calculatorul. Însă alte întrebări, mai spinoase, i se învârteau în minte. Oare ar trebui să încerce să amâne nunta? Dar, dacă ar face-o, starea tatălui ei s-ar putea agrava și o îngrozea perspectiva de a face nunta fără ca el să fie de față. Deodată simți că i se făcuse o foame de lup. Și era genul de foame pe care o putea potoli doar un baton de ciocolată sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
hotărâtoare. Îi amintea vag lui Fran de una dintre acele statui ale lui Ramses al II-lea pe cale să dea o proclamație, dar oare zâmbise vreodată vreunul din faraoni? — Știu ce mă așteaptă. Sunt conștient că starea mea se va agrava. Foarte mult, probabil. Dar nu vreau să vând ziarul. Dacă e neapărat nevoie să mă internezi undeva, găsește un loc mai ieftin. Fran ar putea să aibă proprii ei copii cărora să vrea să le lase moștenire ziarul. Fran tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lui, cu lucrurile pe care le-a adunat într-o viață de om și care au o semnificație pentru el? Cu familia lui? De bună seamă simte nevoia să aibă toate astea aproape? — Francesca, ascultă-mă. Starea tatălui tău se agravează rapid. Știu că-ți e greu să accepți asta, dar în curând nu va mai recunoaște lucrurile care îl înconjoară, poate nici măcar pe tine. Mi-e teamă că sunt de acord cu mama ta în privința asta. Fran se simți copleșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Fran nu-l mai auzise niciodată pe Laurence vorbind pe un asemenea ton. O trecură fiorii. Ce se întâmplase între Laurence și Jack de îi făcea să se comporte așa? Orice ar fi fost, sarcina ei nu putea decât să agraveze situația. Doamne, în ce belea intraseră cu toții din cauza ei. Săptămânile următoare fură exact așa cum îi plăcea lui Fran: atât de aglomerate, încât n-avea răgaz să stea și să bea o ceașcă de cafea, cu atât mai puțin să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vorbea îngăduitor despre primejdia păcatului. Înțelegea de ce pacienții lui făceau orice le spunea el. — Acum nu e foarte rău. Te recunoaște uneori. Se poartă poate ciudat, dar e oarecum în limite acceptabile. Dar mă tem că starea lui se va agrava. Îi va afecta personalitatea. Și când se va întâmpla asta, nu te va mai recunoaște. O să-l pierzi definitiv. În schimb o să te solicite cu totul. O să-ți răpească viața, Francesca, și deși nu e vina lui n-o să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pierd și copilul ăsta. Dar trebuie să fie decizia ta. Înainte să apuce să-i răspundă, el îi luă mâna într-a lui. — Și mai e un lucru dureros pe care trebuie să-l înfrunți: starea lui Ralph o să se agraveze în anii care vor urma. S-ar putea chiar să nu mai semene cu tatăl pe care-l știai. Dar cel puțin putem să înfruntăm asta împreună. Fran luă mâna lui Jack și o sărută. — Știu că starea lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
anii care vor urma. S-ar putea chiar să nu mai semene cu tatăl pe care-l știai. Dar cel puțin putem să înfruntăm asta împreună. Fran luă mâna lui Jack și o sărută. — Știu că starea lui se va agrava. Dar cel puțin va fi îndeajuns de lucid ca să-și cunoască primul nepot. Ralph, care se uitase mulțumit la cursa pe care i-o înregistrase Jack, îmbrăcat încă în halatul lui în dungi, trase cu ochiul la ei. — Ești o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lui Sadoveanu, Perpessicius îl așază, ironic, pe criticul sburătorist în proximitatea adversarilor săi dogmatici: H. Sanielevici (cu diatribele sale eticist-sociologizante împotriva tematicii „naturaliste” și „imoraliste” a nuvelelor sadoveniene) și M. Dragomirescu (cu clasificările sale schematice). Ca și Dragomirescu, E. Lovinescu agravează - scrie Perpessicius - „dependențele critice de școală literară”, derivîndu-le în „critică cenaculară”: „Cum se explică toată acea spuză pe turta Sburătorului (...) cînd scriitorii vin gata formați din alte părți?” Procustianismul „sociologic” (de fapt: ideo-sociologic) va fi în consecință denunțat ca principală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
duci o viață ușoară. Făcu o strîmbătură dureroasă. - Toate astea pentru nimic: m-ai trădat Încă o dată, o dată În plus, și Într-un mod atît de josnic... Dacă pun mîna pe mica ta jigodie de Nicolas, Îl omor! - Nu vă agravați situația, domnule Pérec, Îl sfătui Lucas. - Oriunde s-ar găsi, am să-l fac să plătească... Iar pe tine n-am să te iert niciodată! - Gata, ajunge! Polițistul schiță o mișcare spre Marie. - Nu te Îngrijora pentru nepotul dumitale, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
după orele de zbor e oboseala ta personală. Fapt este că Bédier de la „Le Forgeron” m‑a Îmbolnăvit. Când m‑am plâns de moleșeală și de lipsă de energie, Rosamund mi‑a explicat că s‑a acumulat În mine oboseala, agravată de Îngrijorare și de amărăciune. Și ea suferea Încă din pricina dispariției lui Ravelstein, omorât de deprinderile lui sexuale nesăbuite. Rosamund nu‑și bătea joc de văicărelile mele - le acorda toată atenția, fără să pară iritată. Pretindea că vacanțele Încep adeseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
expresie ultimă a banalității desăvârșite a răului tehnologico-birocratic, inevitabil În logica „proiectului Luminilor”, deci a modernității occidentale) și teologico-mistică (Shoah ca fenomen unic, singular, incomparabil) a tragediei evreilor europeni nu mai lăsa loc mărturisirilor tardive, sincere sau tactice. Trecerea timpului agrava chestiunea, fiindcă Holocaustul a devenit - În special după Blitzkrieg-ul de șase zile israeliano-arab din 1967 și după continuarea lui din 1973 (Yom Kippur) - nu doar versiunea radicală a mitului sionist fondator al statului Israel, ci și explicația oficială a sprijinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ăsta, nu? Hugo știa că asta era adevărata temere. Chiar în dimineața aia văzuse în cabinetul medical postere cu pete în culori aprinse, care reprezentau rapidul și nemilosul ucigaș. Oricum, eu aș fi atentă, l-a sfătuit educatoarea. Dacă se agravează, chemați un doctor să-l consulte. Din câte vedea Hugo, petele copilului nu s-au intensificat toată după-amiaza. La ora culcării, ca de obicei, el și Theo au ascultat casetele cu cântecele pentru copii. Ăsta era singurul sfat al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ci ca fenomene care au un sens ocult. Descifrarea acestora nu poate să neglijeze aspectele de purificare și de convertire la care se referă. Conform lui G. Piana, această interpretare negativă a fost una din cauzele discriminării sociale a bolnavului, agravată de procesele de izolare și de excludere. Iudaismul creștin vorbește despre un raport inerent cu boala, concepție legată de religiozitatea cultuală, după cum apare în Cartea Leviticului, în cartea lui Tobia și în alte izvoare culturale care îi privesc pe esenieni
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]