1,907 matches
-
Am să fac tot ce îmi va sta în putere să fii fericit. Valentin oare avea să-i îndeplinească visul ei de a fi iubită așa cum mama sa nu apucase să o facă, sau avea so dezamăgească? Înțelesese că odată ajunsă aici, viața ei se schimbase definitiv. Învățase de la el cum să iubească și se simțea iubită. Îi așteptau vremuri bune sau poate și mai puțin bune. O cuprinse o mulțumire nespus de mare gândinduse la rugăciunea pe care o rostise
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mult. Zidul dintre ei construit cu dragoste în zeci de zile și nopți se năruise. În seara aceea se întoarse din gara din Solnok foarte tulburată, așa cum nu mai fusese niciodată, iar luna era învăluită și ea într-un mister. Ajunsă acasă, își turnă o ceașcă aburindă de ceai. Adăugă în ea puțin rom, după care se întinse pe o saltea, rezemată pe o pernă și învelită cu o pătură din care își scoase picioarele goale afară. Își bău încet ceaiul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Ne vine cât se poate de greu să ne despărțim de acest loc sfânt, un adevărat colțișor de rai pe pământ. După amiază, la orele 17, ne vom reîntoarce iarăși pe pământul țării noastre, cu inimile debordând de bucurie sfântă. Ajunși acasă vom avea ce povesti zile întregi cunoscuților și prietenilor noștri cele ce le-am văzut și trăit în cele câteva zile petrecute la picioarele Maicii Domnului de la grota din Massabielle, de la Lourdes. N-aș putea încheia acest scurt jurnal
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a prietenului său. Oameni sănătoși nu au mai fost, nici unul, nici celălalt, și Pavel moare la 51 de ani datorită comoției cerebrale cauzate de loviturile primite în timpul cercetărilor, rămânând în urma lui cinci copii minori neajutorați. Între timp, căpitanul de securitate (ajuns colonel) se sinucide cu otravă, iar procurorul a ales spânzurătoarea. Iată cum Dumnezeu pedepsește încă în această lume pe cei care chemați fiind să facă dreptate, comit nedreptăți flagrante, ce conduc la condamnarea unor nevinovați! La aplicarea Decretului de grațiere din
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
București pentru a se prezenta la Mons. Augustin, conducătorul Arhiepiscopiei. Acesta însă, i-a dat afară din casă. Plângând, ei au ieșit în parcul de lângă catedrală, unde Sora Gerarda, le-a adus ceva îmbrăcăminte, iar ei au plecat în Moldova. Ajunși aici, în satele lor, lumea i-a primit cu mare bucurie, făcându-le o primire sărbătorească. Pr. Mihai ne povestea că la ieșirea din închisoare era numai piele și oase și că o vreme a trebuit să mănânce câte puțin
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Magnificul Mahomed" și-a făcut intrarea triumfală într-un oraș mort, numai ruine fumegânde, orașul ce era altădată "A opta minune a Lumii". S-a îngrozit și el... Dar își văzuse visul cu ochii: intra călare în Sfânta Sofia, spurcată, ajunsă lupanar de orgie turcească. Constantinopolul a murit! Trăiască Stambulul! A fost cumplit, unchiule! sughite ea printre lacrimi. Ai noștri, toți, cu mic cu mare, au fost măcelăriți sau cusuți în sac și aruncați în apele Bosforului cu bolovanul de gât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cinci ani de surghiun, ocrotit de Iancu Corvin de Hunedoara, voievodul Transilvaniei; și de Domnul Țării Românești, Vladislau Dan, ce-mi era un fel de unchi. Fugeam de colo-colo, mă ascundeam, hăituit de mâna lungă a "prea iubitului meu unchi" ajuns domn al Moldovei care-mi voia capul: "puiul de năpârcă" era un pericol, își temea "scaunul". A năimit un ucigaș cu simbrie, un talian pripășit prin Moldova, să-mi facă de petrecanie printr-o măiastră lovitură de pumnal pe la spate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
De pildă, Tăutu! Cine-i "Marele logofăt Tăutu"? Un prăpădit de grămătic, scârța-scârța pe hârtie -, care a buchisit câteva slove prin crâșmele Cracoviei! îl înfierează Isaia. S-o fi smintit de învățătură, completează Negrilă. Parcă Șendrea-i mai breaz? Un răzăș ajuns, un țărănoi, o hardughie cu mușchi: "Mare Hatman!... Mare Portar al Sucevei!" completează Alexa. Ferească Sfântu' când urcă scroafa-n copac! De "Marele Spătar Mihail", ce să mai vorbim?! Un coate-goale! Un sărăntoc! Un măscărici obraznic!... Auziți: "Moșia mea e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
devotament. Cu aceeași eleganță cu care o Întâmpinase, Conrad o conduse pe fată până la treptele pe care coborâse În grădină și se Înclină ușor În fața ei. Adelheid urcă câte patru treptele odată spre chilia ei de la catul de sus și, ajunsă acolo, Își smulse boneta, năpustindu-se către oglindă. Da, era exact cum nu Îndrăznise să creadă. Ochii, părul, gura ei erau aidoma celor ale lui Conrad. Trăsăturile prințului, care i se păruseră atât de cunoscute, semănau cu ale ei. O
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
profesională iar la împlinirea a 25 de ani de la înființarea Școlii Generale Nr. 5 Rădăuți i se acordă Diploma de Onoare "pentru slujirea cu dăruire și profesionalism a învățământului sucevean, pentru o viață exemplară dedicată modelării și formării tinerelor generații". Ajunsă, cu demnitate, la "vârsta înțelepciunii" creatoare, Răduța Vasilovschi izbutește să ducă la bun sfârșit câteva proiecte generoase. Având convingerea că o carte "înseamnă lumină, / prieten, ființă vie, / un izvor cu apă lină", în anii din urmă tipărește câteva cărți. În
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
un sat Costișa cu vechi tradiții și obiceiuri. Pitorescul, cadrul natural și cel etnografic, bogăția și frumusețea folclorului, hărnicia oamenilor mi-au creat încă de la o vârstă fragedă o permanentă încântare și bucurie, stimulându-mi cunoașterea și prețuirea valorilor neamului. Ajunsă, cu demnitate, la vârsta înțelepciunii creatoare am reușit să duc la îndeplinire câteva proiecte generoase. Convinsă fiind că o carte înseamnă lumină, prieten mut, dar sigur, am publicat în colaborare cu Niculai Șorea volumul "Trecute vremi... Istoria unei generații promoția
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
locul de unde scoseseră cioata de formă ciudată, văzură două vițe de rădăcini. groase ce puteau să fie făcute ori ghioage, ori doi pari pentru gard. Le-au tăiat, le-au curățat de pământ și au plecat mai departe spre ogor. Ajunși acolo, s-au apucat de prășit cu gândul să termine azi, sapele tăiau buruienile cu spor și la fiecare fir de porumb pământul era adunat în mușuroi. Marița își aduse aminte de ogorul din luncă, cel semănat cu ovăz de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
căruței, și le dădu un braț de iarbă. Gândindu-se că au de așteptat vreo două ceasuri, moș Negruș propune să meargă cu toții la han, că tot avea Costache ceva de vorbit cu Hanganu, iar Ghiță nu avu nimic împotrivă. Ajunși acolo, s-au așezat pe scaune la o masă, iar moș Negruș ceru câte o jumătate de litru de vin și câte patru covrigei de fiecare mesean. De-abia se așezaseră la masă când văzură apărând în ușă cel mult
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
la atelierul de fierărie a lui Sfrijan, unde caii lor erau deja potcoviți, Ghiță Cocuz plătește munca potcovarilor, apoi înhamă caii și se-ntorc spre gospodăria lui Costache, care și dânsul tocmai terminase de discutat cu negustorii învoielile de chirii. Ajunși acasă, i-a întâmpinat mama Elena, care-i aștepta cu nerăbdare, întrebându-i dacă au făcut tot ce își puseseră în gând; - Da, mamă, am făcut totul, și am luat și medic amentele matale. Suntem mai dumeriți și cu prețurile
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de miei; acesta îi spuse fetei că i-a scos la drum, gândindu-se că s-au rătăcit de vreo turmă de oi ce o fi trecut pe acolo. Mulțumi moșului pentru deslușirile date apoi plecă, grăbită, spre islazul oilor. Ajunsă acolo, întrebă pe ciobanii întâlniți pe islaz și mare îi fu bucuria când în turma lui Costache Lavric a găsit mieii fugari, dar numai șase; al șaptelea nu era prin cârdurile ce pășteau pe islaz și nici un cioban nu știa
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
găsit mieii fugari, dar numai șase; al șaptelea nu era prin cârdurile ce pășteau pe islaz și nici un cioban nu știa nimic despre animalul rătăcit. Flămândă, obosită de îndelunga căutare, mână spre casă cârdul cu doar cei șase miei găsiți. Ajunsă acasă băgă cârdul în ocol, le dădu un braț de iarbă proaspătă apoi se gândi cum să-i povestească pățania lui mamă-sa, așteptându-se să fie pedepsită și ea pentru boroboața lui Săndel. Micuțul fusese acasă, a mâncat, fără
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cei „di dila vale” și despre boierul Marcopol, că ne mai „lipim” și noi cu câte ceva; Marița goli apa din găleată în teuca păsărilor și se îndreptă spre fântâna lui Boboc, ce se afla taman în poarta casei lui Costache. Ajunsă acolo, o văzu pe Zoița pe prispa casei cum curăța un pește mare cam de vreo două kilograme. - Ia te uită, vară-mea Zoița, când ai venit la Pungești? Bună dimineața, dragă verișoară, ce mai faceți la Galați? se arătă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
că tare-i frumușel, dragul bunicăi, încheie Profira; − Apăi Profiră, eu ți-aș spune cum poate scăpa de necaz, numai că ce-ți spun eu te costă, că știi că-s vădană și o duc greu, nu ca alții mai ajunși. Nuți cer mult, dacă-mi dai o baniță de făină și ceva porumb, să le dau câte oleacă de tain caprelor mele, eu ți-aș spune ce are de făcut fiică-ta, Victoria, spuse Marioara Bibirig; Femeile tăcură și ciuliră
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
armele drăcești ale războiului și, acesta și-a dat sufletul, culmea, cam prin acelaș loc unde taică-su Costache, avusese de înfruntat, cu ani în urmă acea cumpănă, când era să se înece în apele reci ale dezghețului de primăvară. Ajunși acasă, nenorocirea a continuat, Costache, desnădăjduit că feciorul iubit , Dumitru, a avut parte de un astfel de sfârșit, n-a mai rezistat și a plecat și el pe urmele fiului. La îndoita înmormântare, toată lumea a fost martoră la purtarea acelei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
unde ai venit. Cum decideți dumneavoastră, important este să ajung acasă, la familie, cât mai repede. Vă mulțumesc. Am ieșit din biroul ambasadorului cu zâmbetul pe buze. Sugestia rutei era doar o probă de verificare, pentru mine, a atitudinii activistului ajuns "șef al unei misiuni diplomatice", care după mai bine de un an nu reușise să învețe nimic din specificul acestei activități și pe care nu îl interesau instrucțiunile M.A.E., ci numai să nu-mi facă mie pe plac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
înaintea cărții domnii mele”. Strașnică poruncă, prietene! Ar trebui aplicată și în zilele noastre!... Dacă tot am intrat în sat, încaltea să nu plecăm cu traista goală. Așa că urmează-mă, iubite prieten, până în celălalt capăt de sat. Iată-ne și ajunși. După ce ne înclinăm fruntea în fața unui falnic gorun, căutăm fosta crâșmă „La Doi Peri”, care și-a trăit traiul într-o casă pitită între vii, în dreapta drumului, și care a aparținut lui Gheorghe Calistru. În pivnițele crâșmei se hodineau butoaiele
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
pulbere albastră. În cimitirul de pe deal crucile se umflau de atâta înghesuială funebră, iar clopotele anunțau ruga divină. Și vine și ploaia înceată, răcoritoare, printre picăturile ei mă întorc acasă. Pe colțul mesei, foile cărții mele se zvârcolesc sub vântul ajuns și aici. Mă simt relaxat, îmi privesc plantele din grădină, devin de-a dreptul optimist. Terapia vegetației este extraordinară, de la anemie la bucuria caldă și adâncă. O lecție a naturii pentru psihologia omului, mereu fragil. Cum se știe, cele mai multe scrieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în jurul prânzului ne-am dus în centrul Sibiului pentru a cumpăra bilete de tren și a pleca în sud, la Pitești, pentru vacanța de Crăciun. După ce am cumpărat biletele, am decis să mergem la poșta locală să telefonăm la Pitești. Ajunși acolo, am descoperit că clădirea Poștei și a Telefoanelor era înconjurată de soldați (nu era clar dacă erau ai Armatei sau ai Securității), care stăteau cu arma lângă piciorul drept, în așteptare. Era clar că nimeni nu mai avea voie
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
să intre în clădirea Poștei și să telefoneze. Am decis să plecăm din centru, fiindcă lucrurile păreau foarte fluide. În timp ce ne îndepărtam de centru, vuiete de mulțimi începuseră să se audă și manifestanți care strigau "Jos comunismul!" și "Jos Ceaușescu". Ajunși acasă, am ascultat repede la radio ce se mai întâmpla. Era greu de aflat, mai ales că Vocea Americii avea un program foarte limitat la doar 1-2 ore seara, iar bruiajul era foarte puternic. A doua zi, pe 22 decembrie
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
cîștigători, pe cînd ultimii i-ar părea niște losers. Dar cel care-a urmărit cursa de la început știe că ordinea asta e iluzorie : în realitate, cei din față sînt, de fapt, cu o tură în urma celorlalți și vor fi repede ajunși și depășiți de ei. Numeroși scriitori ai acestui moment, pe care deocamdată puțini îi remarcă, se află, față de consacrați, în această situație. Par mai rudi mentari, mai puțin artiști, mai dezordonați ; în realitate, ei sînt pe o spiră mai sus
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]