4,209 matches
-
Știind că el va trebui să caute, continuă. Majoritatea cazurilor erau legate de homosexualitate. Magazinul universal Broadway de pe Hollywood, colț cu Vine, avea la etajul al patrleau o toaletă cunoscută sub numele de „Paradisul sugătorilor”. Perverși întreprinzători găuriseră pereții toaletelor alăturate, permițându-le ocupanților lor să se bucure de momente de copulație orală. Dacă parcai pe strada care dădea spre Griffith Park și aveai o batistă albastră înnodată pe antenă, însemna că ești homo. Colțul dintre Selma și Las Palmas era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ploaie. Omul de la intrare îi aruncă o privire ciudată, dar îl lăsă să intre. Danny clipi și văzu niște ziduri aurite și decorate cu catifea roșie, un bar lung, din lemn de stejar, și pe Felix Gordean la o masă alăturată. Își croi drum printr-un grup de oameni de afaceri și se așeză în fața lui. Gordean aproape că înghiți scobitoarea pe care o ținea între dinți. Danny începu: — Vreau să știu ce știi și tu. Vreau să-mi spui totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
blocă încuietoarea. Existau cel puțin cincisprezece încăperi care trebuiau cercetate. Mal se gândi: dulapuri, debarale, camere cu birouri. Dădu peste masa de scris de lângă scara interioară. Trase afară cel puțin o jumătate de duzină de sertare și verifică și debaraua alăturată, căutând și verificând dosare și hârtii. Nimic. Se duse în partea din spate a casei. Alte două debarale. Aspiratoare, perii de covor, haine din blană de nurcă și o rugă înălțată spre Dumnezeul lui prezbiterian: rogu-Te, nu-i lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lumânările, am ajutat-o să aducă de la bucă tărie deliciile și s-a pornit ospățul. Pe când stăteam la masa ca o boltă înstelată, privirile îmi călătoreau de la vitrinele cu vase de argint, luminate din interior, la foto grafia de pe mobila alăturată, în care Maestrul discuta vi sător cu un tânăr tibetan, iar de aici la instrumentele muzicale. O chitară Stradivarius unicat, incrustată cu nacru, o viola d’amore și alte rarități împo dobeau peretele din fundul încăperii. — Să vă povestesc despre
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
am uitat pe îndelete la cele treizeci de cărți în germană, franceză și engleză scrise despre marele dirijor, despre filozofia lui, despre interpretările diverselor piese muzicale care îl făcuseră unic în lume. Apoi Ioana ne-a condus într-o încăpere alăturată, cu vi trine mari, în care se aflau decorațiile primite de Sergiu, baghetele de dirijor, unele de aur, altele de argint, de fildeș, toate aranjate cu grijă și iubire de „gardiana“ prețioaselor amintiri. Ne-a mai arătat un baston cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
încrederea ce mi-o acordă este de neconceput. Cum ar fi viața mea fără un suflet atât de nobil? IUBITELE VIEȚUITOARE Înfiorări lirice Umbrele asfințitului pătrundeau pe ferestrele salo nu lui, făcând galbenul încăperii deodată mai palid. Dintr-o cameră alăturată, Ioana veni cu câteva albume în brațe și, punându-le cu grijă pe masa de cristal, mă invită să le răsfoiesc, dând timpul vieții ei înapoi. Într-una dintre foto grafii, alături de fetița zburdalnică, i-am recunoscut cu emoție pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de dragoste către Romeo, care sta furișat în umbră, vă propun să vizităm această vestită cetate voivodală, e prozaic, dar mă veți ierta, cu... autocamionul de transportat gheața, pe care dumneavoastră îl puteți observa, cum ar spune Crăcănel, în șopronul alăturat! ― Uraaa! Bravo! Trăiască Ionaș! ― Stați, mă, zăpăciților, făcu Dan Noica, cum o să mergeți, mă, cu autocamionul... că n-are șofer?! ― Așa e, dom'le! aprobă Moscu. Prin urmare, nemaiavând nici un rost la cofetărie, stînga-mprejur la hotel! Cu cântec, înainte, marș
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
altă săgeată roșie se ridica, mai aproape de zidurile cetății. Pietro ieși pe culoar, Își Încinse sabia din goană și strigă spre oșteanul care rămăsese În urma lui: - Apărătorii În formație de luptă! Ridicați poarta! Spătare Mihai! Spătarul Mihai ieși din camera alăturată camerei voievodului și, la vederea lui Pietro, albi la față. - Primejdie? -De moarte! strigă Pietro. Adună oștenii În curtea cetății, pregătește-i de plecare În trei minute! - De plecare... unde, căpitane Petru? se auzi vocea gravă a lui Ștefan, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de catifea. Hallipa, cu acea brutalitate a bărbatului în curs de posesie, abia deghizată sub tonul convenienței, o contrazicea: - înseamnă mult!. Mult mai mult ca toate fleacurile de acum. Și cu un gest nervos peste măsură, făcu circuitul expoziției moderne alăturată cadrelor vechi. Buza îi tremura ușor subt fluturarea unui surâs disprețuitor. Doamna cu ciuta nu avea, desigur, nici o vină în iritabilitatea lui Hallipa; dar Eliza, ofensată în aprecierile ei artistice, se dezinteresa de Doru și își păstră toată curiozitatea pentru
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
aprins lumânările, am ajutat-o să aducă de la bucătărie deliciile și s a pornit ospățul. Pe când stăteam la masa ca o boltă înstelată, privirile îmi călătoreau de la vitrinele cu vase de argint, luminate din interior, la foto grafia de pe mobila alăturată, în care Maestrul discuta vi sător cu un tânăr tibetan, iar de aici la instrumentele muzicale. O chitară Stradivarius unicat, incrustată cu nacru, o viola d’amore și alte rarități împo dobeau peretele din fundul încăperii. — Să vă povestesc despre
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
am uitat pe îndelete la cele treizeci de cărți în germană, franceză și engleză scrise despre marele dirijor, despre filozofia lui, despre interpretările diverselor piese muzicale care îl făcuseră unic în lume. Apoi Ioana ne-a condus într-o încăpere alăturată, cu vi trine mari, în care se aflau decorațiile primite de Sergiu, baghetele de dirijor, unele de aur, altele de argint, de fildeș, toate aranjate cu grijă și iubire de „gardiana“ prețioaselor amintiri. Ne-a mai arătat un baston cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
se mișcă, încrederea ce mi-o acordă este de neconceput. Cum ar fi viața mea fără un suflet atât de nobil? Înfiorări lirice Umbrele asfințitului pătrundeau pe ferestrele salo nu lui, făcând galbenul încăperii deodată mai palid. Dintr-o cameră alăturată, Ioana veni cu câteva albume în brațe și, punându-le cu grijă pe masa de cristal, mă invită să le răsfoiesc, dând timpul vieții ei înapoi. Într-una dintre foto grafii, alături de fetița zburdalnică, i-am recunoscut cu emoție pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
transpirație. Îmi e teamă că o să mă fac de râs. Arunc o privire spre Nuharoo. E la fel de calmă precum luna într-un iaz. Are afișat pe chip un zâmbet fermecător. Machiajul ei este încă perfect. Suntem conduse într-o cameră alăturată și ni se acordă câteva momente ca să ne împrospătăm înfățișarea. Se zice că în sală s-au așezat Majestățile Lor. Când Shim merge să anunțe sosirea noastră, aerul din jurul fetelor devine apăsător. Cea mai mică mișcare face ca bijuteriile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de noapte zace pe un taburet lângă pat. Alături e cămașa din mătase albastră a Majestății Sale, în care se va schimba pentru noapte. — Nu! Cine cred ei că sunt eu? La dracu’! Nu voi permite asta! țipă în camera alăturată bărbatul care acum sunt sigură că e împăratul Hsien Feng. Ei, dacă nu ar fi venit cu trupe. Ce au făcut britanicii și francezii? M-au obligat să plătesc cu opt sute de mii de tael-i mai mult decât mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Printre degete, îl zăresc sosind pe prințul Kung. E îmbrăcat într-o robă albă, cu cizme asortate. Când se uită la sicriu pare lovit de durere. Rudele femei trebuie să își evite verii și cumnații, așa că ne retragem în camera alăturată. Din fericire, eu pot să văd prin ferestre. Capacul sicriului este ridicat pentru prințul Kung: pe pieptul doamnei Jin sunt așezate grămadă bijuterii sclipitoare, aur, jad, perle, smaralde, rubine și cristale. Pe lângă oglinjoară, ea își ține și trusa de machiaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
încântată de umilința mea. În fiecare zi înainte de ivirea zorilor mă îmbrăcam și mergeam într-un palanchin la Sala Dezvoltării Spirituale. Începeam imediat să sortez documentele oficiale în mai multe cutii. De obicei, împăratul Hsien Feng încă dormea în camera alăturată. Aranjam cutiile în ordinea importanței. Când răsărea soarele și împăratul venea la mine, eram pregătită să îl informez. El se consulta cu sine însuși și își cântărea deciziile. Uneori purta o discuție cu mine, după care eu trebuia să redactez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
viciul acesta ne apropie mai tare. Cochetă și totodată sinceră, purtarea fetei mă tulbura. Patriciei îi plăcea să flecărească. Cu o frivolitate care începuse a fi încîntătoare, îmi povesti tot felul de fleacuri care mă sustrăgeau de la atracția trupurilor noastre alăturate. Sub paravanul vorbăriei, fata primea cu inocență mîngîierile mele furișe, pe cele mai îndrăznețe neutralizîndu-le. Cînd simțea că mă aprind, Patricia dispărea. Nu știu de ce aveam senzația că din odaia de alături ne pîndește maică-sa. Nu îndrăzneam s-o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
din cap după care rînjea cu dinții albi. Nu poftise pe nimeni să șadă, dar nici nu dăduse pe nimeni afară. Era ceva înfricoșător în purtarea lui de animal încolțit în vizunie. Cînd și ultimul dintre lămuritori obosi, din odaia alăturată țîșni inspectorul. Pesemne șezuse cu urechea la crăpătura ușii. Era un domn prezentabil, cu cravată și sacou kaki. De frică, fața sa frumoasă era descompusă. Se năpusti la bătrîn și, teatral, căzu în genunchi cu mîinile împreunate ca la rugăciune
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a căzut rău. N-a făcut decât să râdă, ca și cum l-ar fi distrat. De ce plecase Kanbei în primele linii pe ploaia aceea? Ca de obicei, Hideyoshi era impresionat de spiritul neobosit al lui Kanbei. Toranosuke se retrase în camera alăturată și puse lemne pe foc. Odată cu ploaia, țânțarii apăruseră și, în seara aceea, erau deosebit de supărători. Focul încălzea și mai mult atmosfera deja înecăcioasă, dar cel puțin afuma și țânțarii. Ce fum e aici, comentă Kanbei, tușind. Șonticăi pe lângă paji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hideyoshi. Dacă îl ocupăm, în curând va fi al nostru și Castelul Yoshida. Dar, dacă ne poticnim aici, această unică înfrângere ne va costa cinci ani de muncă. Avem nevoie de un plan, Kanbei. Le-am cerut oamenilor din camera alăturată să se retragă, ca să poți vorbi fără rețineri. Vreau să știu la ce te gândești. — E grosolan din partea mea s-o spun, dar presupun că și dumneavoastră aveți un plan, stăpâne. — Nu te contrazic. Vă pot întreba mai întâi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ani de zile. N-avea să refuze cooperarea. Pe Mitsuhide îl furnicau mușchii și sângele. Ba chiar, urechile îi ardeau cu o asemenea intensitate, încât se simțea din nou tânăr. Tengu se răsuci. Mitsuhide scoase un geamăt. — Stăpâne? În camera alăturată, Shoha se ridică puțin, întrebând: — Ce s-a întâmplat, stăpâne? Mitsuhide conștientiză vag întrebarea lui Shoha, dar, intenționat, nu-i răspunse. Shoha adormi repede la loc. Scurta noapte se sfârși curând. La deșteptare, Mitsuhide își luă rămas bun de la ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
viguroși însoțiră răspunsul. Auzind acei pași și glasul lui Hideyoshi, durerea lui Kyutaro și a lui Hikoemon se spulberă dintr-o dată. — Stăpâne? — Cine-i acolo? întrebă Hideyoshi. — Ishida Sakichi, stăpâne. Sakichi cel scund înaintă din umbra ușii glisante, spre camera alăturată. Venind în mijlocul rogojinii tatami, se întoarse către lampa din sala de consfătuire și făcu o plecăciune, lipindu-și palmele de podea. — Sakichi, dă fuga la tabăra lui Kanbei. Spune-i că am de vorbit cu el imediat. Repede! Dacă situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și-am să-mi revin imediat. Slujitorii îi pregătiră repede o fiertură cu aromă dulce, pe care Hideyoshi o bău pe nerăsuflate. Apoi, se culcă din nou și păru să adoarmă, astfel că samuraii și slugile se retraseră în camera alăturată. Sala de întruniri se afla la o oarecare distanță, astfel că Hideyoshi nu știa ce se întâmplase după plecarea lui. Dar ieșise tocmai când vasalii anunțau repetat ora amiezei, așa că, după toate probabilitățile, retragerea lui le oferise generalilor ocazia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Katsuie scăpărau de furie. — Nătărăul! răcni el, aproape ca și cum ar fi scuipat sânge; apoi, cu un geamăt greu care-i zgudui întreaga ființă, mormăi: Genba se poartă scandalos. Și, privind în jur, spre locul în care războinicii așteptau în camera alăturată, țipă cu glas ascuțit: — Yaso! Yaso! — Îl căutați pe Toshida Yaso? întrebă Menju Shosuke. — Firește! zbieră Katsuie, descărcându-și furia pe Shosuke. Cheamă-l imediat aici! Spune-i să vină neîntârziat! Tot templul începu să răsune de pași alergând. Yoshida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sigur că Genba era altfel decât majoritatea. — Ah, dar acum tocmai aceste calități s-ar putea dovedi fatale, bodogăni el, răsucindu-se în așternut. În momentul când lămpile începură să pâlpâie, câțiva războinici veniră în fugă, pe coridor. În camera alăturată și în următoarea, Menju Shosuke și alții tresăreau din somn. Auzind glasuri ca răspuns la pașii grăbiți, oamenii care păziseră camera lui Katsuie ieșiră în fugă, pe culoar. — Ce s-a întâmplat? Ținuta luptătorului care dăduse zor ca purtător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]