1,433 matches
-
majore, sârbii și muntenegrenii au fost din punct de vedere etnic și cultural identici, desi naționaliștii muntenegreni susțineau că grupul lor etnic este diferit, pe când alții susțineau că muntenegrenii sunt un sub-grup etnic al sârbilor. Printre minoritățile etnice se numără albanezii, ungurii, românii și alte grupuri etnice. Conflictele și tensiunile etnice dintre sârbii și albanezii din provincia Kosovo au fost o problemă continuă și gravă de-a lungul existenței RFI. Statul nu a fost recunoscut ca fiind succesorul oficial al RSFI
Republica Federală Iugoslavia () [Corola-website/Science/309718_a_311047]
-
desi naționaliștii muntenegreni susțineau că grupul lor etnic este diferit, pe când alții susțineau că muntenegrenii sunt un sub-grup etnic al sârbilor. Printre minoritățile etnice se numără albanezii, ungurii, românii și alte grupuri etnice. Conflictele și tensiunile etnice dintre sârbii și albanezii din provincia Kosovo au fost o problemă continuă și gravă de-a lungul existenței RFI. Statul nu a fost recunoscut ca fiind succesorul oficial al RSFI, si a rămas nerecunoscut până în 2000. Între 1992-2000, țări precum Statele Unite s-au referit
Republica Federală Iugoslavia () [Corola-website/Science/309718_a_311047]
-
și de persoanele influente din Albania. Astfel, conflictul de inflență dintre personalitățile albaneze și puterile străine (de care era dependent d.p.v. financiar, politic și militar) s-a generalizat. În sud grecii încercau să capete o inflență cât mai mare, unii albanezi puseseră ochii pe tronul lui Wilhelm de Wied, iar musulmanii din centrul țării au atacat capitala. Izbucnirea Primul Război Mondial a complicat situația. În momentul părăsirii statului la 2 septembrie 1914, observatorii apreciază faptul că Wilhelm rezistase deja surprinzător de
Wilhelm de Wied () [Corola-website/Science/310163_a_311492]
-
de Wied, iar musulmanii din centrul țării au atacat capitala. Izbucnirea Primul Război Mondial a complicat situația. În momentul părăsirii statului la 2 septembrie 1914, observatorii apreciază faptul că Wilhelm rezistase deja surprinzător de mult. Ulterior, prim-ministrul și episcopul albanez Fan Noli a declarat că singurul lucru pentru care ar putea fi criticat Wilhelm de Wied este faptul că nu a reușit să facă minuni. Wilhelm de Wied nu a abdicat niciodată din funcția de principe a Albaniei și a
Wilhelm de Wied () [Corola-website/Science/310163_a_311492]
-
Africa și Asia nu mai sunt astăzi romanice. Deci, româna nu numai că este continuatoarea unei latine militare de frontieră, ci este și singura limbă neolatină care conservă vestigii ale limbajului de castru ("sermo castrensis").». Cuvintele românești comune cu cele albaneze, despre care s-a stabilit că aparțin substratului autohton/preroman, întrucât au participat, alături de evoluțiile fonetice ale cuvintelor latine - ca, de exemplu, trecerea "l" latin în "r" român între vocale, cf. lat. "salem" > rom. "sare", lat. "scala" > rom. "scară", lat.
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
și cele ale stratului latin) nu au păstrat sunetul l intervocalic, ca în cazul cuvintelor din adstratul slav (postroman) precum "milă" (< sl. "mila")", silă" (< sl. "sila")", pilă" (< sl. "pila"), nu *"miră, *siră, *piră." Demonstrarea apartenenței cuvintelor românești comune cu cele albaneze la substratul autohton desființează în mod irefutabil ipoteza Roesleriană a intrării în limba română a cuvintelor albaneze prin conviețuirea românilor cu albanezii în Peninsula Balcanică, pe perioada unei presupuse sincope postaureliene în continuitatea românilor din Dacia. După retragerea aureliană este
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
mila")", silă" (< sl. "sila")", pilă" (< sl. "pila"), nu *"miră, *siră, *piră." Demonstrarea apartenenței cuvintelor românești comune cu cele albaneze la substratul autohton desființează în mod irefutabil ipoteza Roesleriană a intrării în limba română a cuvintelor albaneze prin conviețuirea românilor cu albanezii în Peninsula Balcanică, pe perioada unei presupuse sincope postaureliene în continuitatea românilor din Dacia. După retragerea aureliană este refăcută unitatea dacică din stânga Dunării de Jos: desființarea frontierei romane de pe linia Carpaților a permis circulația nestingherită pe ambele versante: dacii liberi
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
economia populației din Albania îl ocupa creșterea păsărilor. Raioanele cu munți înalți din Albania au fost valorificate din punct de vedere economic nu numai în ceea ce privește creșterea animalelor ci și a dezvoltării metalurgiei încă din epoca bronzului. În vremurile din antichitate albanezii extrăgeau fier, aramă, aur. Au fost puse începuturile extracției de minerale de jasp, agate, calcedon, ametist și alte pietre semiprețioase. Materialele arheologice permit să se vorbească despre un nivel ridicat al producției meșteșugărești practicată de triburile care au populat Albania
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
a lui Ismail Kadare. Doi ani mai târziu apare romanul "Cetatea". Și aici, plecând de la unele evenimente petrecute în secolul al XV-lea, Kadare încearcă să dezvăluie mecanismul invizibil al conflictelor armate. Rezistența cetății albaneze, a schipetarilor (cum se numesc albanezii înșiși), încarnează, în esență, ideea general valabilă a Rezistenței în fața agresiunii. În același an Ismail Kadare publică "Cronică în piatră". „Cei ce scriu adevărata Cronică, sugerează romancierul, nu sunt, așa a cum s-ar părea la prima vedere, opresorii și
Ismail Kadare () [Corola-website/Science/310518_a_311847]
-
cele paisprezece Biserici Ortodoxe existente. Este alcătuită din Arhiepiscopia de Tirana-Durrës și eparhiile din Berat, Gjirokastra, Korça, Apollonia și Kruja. Majoritatea creștinilor ortodocși din Albania trăiesc în sudul țării și în marile orașe Tirana și Durrës. Deși limba liturgică este albaneza, în regiunea Saranda din sudul Albaniei se mai folosește și limba greacă datorită minorității grecești din această zonă. Informațiile referitoare la numărul credincioșilor ortodocși din Albania sunt aproximative, întrucât surse diferite susțin că numărul acestora ar varia între 170.000
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
populația țării era ortodoxă. Mitropolitul Anastasios Yannoulatos, Arhiepiscop al Tiranei, Durrës-ului și al întregii Albanii, este din 1992 întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Albania. Alegerea unui mitropolit grec a fost o decizie provizorie deoarece în urma prigoanei comuniste nu mai exista nici un albanez care să fi împlinit cerințele formale pentru alegerea și hirotonirea ca episcop. În SUA trăiesc circa 15.000 de albanezi care s-au organizat începând cu 1950 în două eparhii: una din eparhii depinde canonic de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
Ortodoxe din Albania. Alegerea unui mitropolit grec a fost o decizie provizorie deoarece în urma prigoanei comuniste nu mai exista nici un albanez care să fi împlinit cerințele formale pentru alegerea și hirotonirea ca episcop. În SUA trăiesc circa 15.000 de albanezi care s-au organizat începând cu 1950 în două eparhii: una din eparhii depinde canonic de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, iar cealaltă de . Albanezii din România sunt de asemenea în cea mai mare parte creștini ortodocși, cei mai mulți dintre ei refugiindu
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
împlinit cerințele formale pentru alegerea și hirotonirea ca episcop. În SUA trăiesc circa 15.000 de albanezi care s-au organizat începând cu 1950 în două eparhii: una din eparhii depinde canonic de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, iar cealaltă de . Albanezii din România sunt de asemenea în cea mai mare parte creștini ortodocși, cei mai mulți dintre ei refugiindu-se din sudul Albaniei de azi în perioada otomană. Creștinismul s-a răspândit încă de timpuriu pe actualul teritoriu al Albaniei. Conform tradiției bisericești
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
fost numit episcop al Bisericii Ortodoxe Albaneze din America, care a devenit o eparhie de sine stătătoare a Patriarhatului Ecumenic. După încheierea primului război mondial ideile naționaliste au câștigat o importanță crucială în interiorul ortodoxiei albaneze. Proclamarea unei Biserici ortodoxe autocefale albaneze dorită foarte mult și de statul albanez a fost însă respinsă de patriarhii ecumenici Grigorie al VII-lea și Constantin al VI-lea. În 1921 cei patru episcopi ortodocși greci ai țării au fost expulzați din Albania, și s-a
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
început o dată cu venirea la conducere a lui Anastasios Yannoulatos - episcopul ortodox grec din Nairobi - în iulie 1991. Ca trimis al Patriarhiei Ecumenice, acesta a început prin a evalua condiția Bisericii la ieșirea de sub regimul comunist. Alegerea unui prelat grec în loc de albanez trebuie pusă în legătură cu faptul că din cei 440 de preoți ortodocși albanezi existenți la venirea comunismului în 1949 mai supraviețuiseră persecuției în 1991 doar 22, demoralizați și foarte bătrâni, chinuiți de decenii de cruntă dentenție. Episcopul Anastasios Yannoulatos a convocat
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
din Nairobi - în iulie 1991. Ca trimis al Patriarhiei Ecumenice, acesta a început prin a evalua condiția Bisericii la ieșirea de sub regimul comunist. Alegerea unui prelat grec în loc de albanez trebuie pusă în legătură cu faptul că din cei 440 de preoți ortodocși albanezi existenți la venirea comunismului în 1949 mai supraviețuiseră persecuției în 1991 doar 22, demoralizați și foarte bătrâni, chinuiți de decenii de cruntă dentenție. Episcopul Anastasios Yannoulatos a convocat în august 1991 o Adunare Națională Bisericească la care să participe preoți
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
fost reanalizat și ajustat cerințelor societății moderne de către Adunarea Națională Bisericească din 1993. În 1997/1998 au existat tensiuni politice în interiorul Bisericii Ortodoxe din Albania, deoarece pe atunci toate eparhiile albaneze aveau în fruntea lor cate un episcop grec, iar albanezii nu aveau nici un reprezentant în sinodul din Tirana. Conducerea politică a Albaniei dorea reprezentarea etnică a albanezilor în sinod prin numirea unor noi episcopi din partea locului. În iunie 1998 s-a ajuns la un compromis: cu aprobarea Patriarhiei din Constantinopol
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
existat tensiuni politice în interiorul Bisericii Ortodoxe din Albania, deoarece pe atunci toate eparhiile albaneze aveau în fruntea lor cate un episcop grec, iar albanezii nu aveau nici un reprezentant în sinodul din Tirana. Conducerea politică a Albaniei dorea reprezentarea etnică a albanezilor în sinod prin numirea unor noi episcopi din partea locului. În iunie 1998 s-a ajuns la un compromis: cu aprobarea Patriarhiei din Constantinopol s-au retras doi episcopi greci din slujirea lor, unul dintre ei, Ignatios, a primit eparhia din
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
prin numirea unor noi episcopi din partea locului. În iunie 1998 s-a ajuns la un compromis: cu aprobarea Patriarhiei din Constantinopol s-au retras doi episcopi greci din slujirea lor, unul dintre ei, Ignatios, a primit eparhia din Berat. Doi albanezi au fost hirotoniți drept episcopi: arhimandritul John Pelushi, care provenea dintr-o familie musulmană, a devenit mitropolit în localitatea Korça, iar Kosma Qirjo a fost sfințit pentru episcopia din Apollonia. Acești trei episcopi, împreună cu arhiepiscopul Anastasios Yannoulatos au alcătuit Sfântul
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
fost sărbătorită printr-o liturghie arhierească cea de-a 70 aniversare a recunoașterii autocefaliei. În mod tradițional creștinii ortodocși locuiau în jumătatea sudică a Albaniei. Râul Shkumbin din centrul Albaniei era granița geografică a extinderii creștinismului ortodox în nord (creștinii albanezi de la nord de acest râu erau/sunt preponderent romano-catolici). Această situație nu s-a schimbat prea mult până astăzi. Ortodocșii albanezi sunt aproape în totalitate de origine toskă. Acest lucru s-a făcut remarcat în limba liturgică ale cărei texte
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
în alte orașe mari din nordul Albaniei ca Lezha, Kruja, Laç. În pofida acestei dezvoltări se poate remarca situația minoritară a ortodocșilor chiar și în regiunile tradițional ortodoxe. Încă din secolul al XVII-lea numărul ortodocșii s-a redus drastic, majoritatea albanezilor îmbrățișînd din diverse motive islamul. Doar în localități izolate mai predomină o majoritate ortodoxă, de exemplu în Himara, Saranda, Labova, Kryqit sau Voskopoja. Minoritățile etnice din sudul Albaniei - Grecii din regiunea Saranda, Țiganii, Macedonenii din lurul lacului Prespa și aromânii
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
biserici de rit bizantin. Duminica și de sărbători se folosește Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, la unele praznice Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, iar în Postul Mare Liturghia darurilor mai înainte sfințite a Sfântului Grigorie Dialogul. Limba liturgică este albaneza modernă. Toate textele liturgice au fost traduse din greacă la începutul secolului al XX-lea de către Fan Noli. Actualmente se întrebuințează o traducere din anul 1995 a Liturghiei Sfantului Ioan Gură de Aur. Ortodocșii albanezi din Statele Unite ale Americii folosesc
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
Grigorie Dialogul. Limba liturgică este albaneza modernă. Toate textele liturgice au fost traduse din greacă la începutul secolului al XX-lea de către Fan Noli. Actualmente se întrebuințează o traducere din anul 1995 a Liturghiei Sfantului Ioan Gură de Aur. Ortodocșii albanezi din Statele Unite ale Americii folosesc astăzi limba engleză pentru oficierea cultului divin. Biserica Ortodoxă Albaneză este singura structură religioasă creștină din Albania care este, din 1994, membră a Consiliului Mondial al Biericilor. Această participare externă nu are o importanță deosebită
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
sosit în Morea. Constantin i-a întâmpinat cu bucurie și i-a luat, fără întârziere, alături de oamenii lui, să prade Grecia Centrală, Beoția și Focida, de la un capăt la celălalt și, spre nord, până la Munțiii Pind din Tesalia, unde valahii și albanezii l-au primit fericiți ca stăpân al lor. Guvernatorul venețian al Vitrinitzei, aflată pe țărm, a trebuit să-și părăsească postul. În același timp, guvernatorul lui Constantin la Vostitza (Aigion), Constantin Cantacuzino, a trecut Golful Corint cu un detașament de
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
au pus vina pentru distrugerea zidului Hexamilion pe seama trădării albanezilor din oastea lui Constantin. Alții au împărțit acuzația de trădare mai vag, între toate neamurile din Morea, pentru a căror apărare fusese construit zidul. Se poate să fi fost trădare. Albanezii erau rareori demni de încredere. Iar grecii din Morea fuseseră adesea condamnați pentru nepăsarea și lipsa lor de însuflețire. Dar, cu toată retorica lui Plethon și Bessarion, Hexamilionul era, probabil, imposibil de apărat în fața unei armate hotărâte și disciplinate, fiind
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]