3,029 matches
-
fuioare. În staul nici mioarele nu plâng Când fânul li se pleacă la picioare. Doar nori de plumb îmbracă zarea Iar vetrele iși strâng în brațe focul, Copii cu mere pârguite în obraji Sfidează gerul și-ntețesc iar jocul. Brazii albiți de fluturii ninsorii Veghează somnul munților stâncoși, Iar cerbii înhămați la sănii Aduc din ceruri îngeri luminoși. Într-un colind toți merii înfloresc Iarna-și pune voalul de mireasă Alaiul bucuriei e parcă mai firesc, Când pași de dor te
ELEGIE DE IARNĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376761_a_378090]
-
întâmpină atunci când vrei să-ți îndrepți pasul către sat. Acesta își arată podoaba și farmecul în tot timpul anului.Primavara,copacii în floare se prind într-o hora,ca niște mirese,cu rochie de dantelă,albă sau roz,cu trunchiurile albite pentru sărbătoare. Viile,așezate pe coasta și în curțile oamenilor,lăcrimează seva pământului acesta roditor.Cele din curțile oamenilor sunt împodobite cu flori de primăvară,narcise,zambile și lalele. Și ce forfota și zor e în fiecare casă și gospodărie
SATUL MEU de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376797_a_378126]
-
descoperirii de sine, adunând toate sunetele împrăștiate, acea uimire a deschiderii ochilor și provocării simțurilor, abur nediminuat la marginea prăpastiei. La un moment dat, fiecare înoată în propria durere, calcinându-și mlaștinile, uscându-le la soare, lăsându-le să se-albească de trecut, de prezent, căci viața, acea moarte deghizată, singurul gardian al inscripției votive, nu te-atinge cu primul și ultimul sunet, nu eliberează, nu așteaptă ceva, niciun apel nu sună în ultima secundă, un vis rulând fără țintă, fără
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
cu a mea, plouând în neștire. În amintirea ta, am întins mâinile să te cuprind, dulce plăsmuire, m-am strecurat în miezul înțelegerii terestre și am aprins rugul răbdării. În amintirea ta, am nins cu lumină până când gândul mi-a albit, am trecut cu înverșunare peste cruzimea gerului, frate mi-a fost vântul, soră, ploaia. În amintirea ta, dorință minerală în fibre-nsângerate, am plâns până când am devenit apă... Am înțeles nerostirea și m-am închis într-un cuvânt... tăcere... Referință
ÎN AMINTIREA TA... de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372590_a_373919]
-
bani pentru asta. Am auzit pe aici că se numește din oficiu dacă nu angajezi altul. Mai ales în cazul meu că sunt minoră, a încercat Iuliana să-și liniștească mama, văzând-o cum se întristează mai rău și se albește la față. Au mai stat de vorbă până târziu, când asistentele au venit să facă injecții la persoanele internate în acel salon. La majoritatea era vorba de antibiotice și se respectau anumite ore. Au rugat-o pe Silvia să părăsească
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
conștiințele tuturor, că s-ar fi sacrificat îndeajuns pentru a-i feri de potopirea contagiunii și pe alții, deloc puțini. Cu toate că o lume întreagă îi știa coț(c)ăielile și periuțele băgate la înaintare , gesturile și instrumentarul de gudurat și albit vechi metehne, deprinderi la care a ucenicit îndelung, mai cu de-a sila, mai cu voluntariatul,. cel mai adesea exersate cu o fervoare demnă de o altă cauză, în pagina media fusese închenariată și plumbuită toată recuzita presupusă a temenelelor
UN ALT FEL DE... SCHINDLER ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372734_a_374063]
-
nr. 1515 din 23 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Cine pe lumea asta-i cea mai dragă, are mare grijă de mine de-s beteagă? Cu privirea ei blândă mă calmează și-n momente grele mă-ncurajează. Cine are părul albit de toamne târzii căreia-i datorez eu multe poezii? Are ochi albaștri, blânzi, pătrunzători, și ne-nvață să fim mereu învingători. Cine e bucuria veșnică ce ne-nconjoară? Ne-nvață dragostea de carte, neam și țară, ne spune că stelele
MAMA de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372772_a_374101]
-
mare, dar este de două salarii ca ale tale, la locale... așa că, vezi tu cât de mare e...! Da’ nici de afacere nu-mi ajunge, așa, ca să știi și tu. Da’, vezi tu? Nu mai am răspundere, că mi-a albit capu’ de tot și nici nu mă mai îmbolnăvesc noaptea pe străzi, că m-am betejit de tot, nici cu jigodii nu mai am de furcă, că am două degete lipsă și o coastă ruptă după câte scandaluri și crime
D ALE POLIŢIEI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373035_a_374364]
-
curgeau în cascadă, iar trăsăturile feței se metamorfozau ca într-un film de groază.Visele ei mureau pe rând , se stompau în ceața durerii și dispăreau.Realitatea groaznică îi împietri delicatețea feței, ochii căpătară o nuanță de albastru rece și albi instantaneu; se înoarse cu spatele și ceru să rămână singură. Copilul se născu normal; o fetiță frumoasă, albă cu ochii negri și un zâmbet de înger.Dablia își îndeplinea toate sarcinile de mamă cu conștiinciozitate, dar fără pic de iubire
ZBOR ÎNTRERUPT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373104_a_374433]
-
cu care discută. Deie Domnul ca încrederea să nu-i fie înșelată. Ar fi rău pentru el, dar și pentru țară. Pe de altă parte conlucrarea partidelor este mai importantă decât orgoliul primului care a propus soluția. Ce contează că albi sau roșii au vopsit gardul. Gardul arată bine indiferent de culoarea folosită. De ce să găsim motiv de ceartă? Actualul prim-ministru interimar este ALDE deși domnul președinte a fost ajutat în alegeri de PNL. Este o întâmplare sau un deziderat
ROMÂNIA, ZIUA A TREIA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373146_a_374475]
-
-s zburliți de interese Se credeau dați la o parte, chiar de ițele mai dese Curg pe cer purtați de ceas și au trăznete în glas, Unul rătăcit de turmă, în grădină parcă scurmă! Un cocoș dă deșteptarea că-i albită toată zarea, Treburile nu așteaptă! Harnică e mâna dreaptă! În pocalul de Lumină, ziua prinde rădăcină Și vuiește - n lumea toată, liniștea parcă-i arată... 29 august 2015 foto Mircea Bezergheanu Camelia Cristea Referință Bibliografică: Noaptea / Camelia Cristea : Confluențe Literare
NOAPTEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372197_a_373526]
-
SFINȚI! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1861 din 04 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Frumoși bătrâni cu chip de sfinți, lumini sculptate pe arginți, de vă e pază Dumnezeu, să fiți toți prunci la sânul său! iubire semănați albind, cu chip de stele strălucind, la căpătâi de cer curat, să aveți somnul luminat! îmbrățișări de vânt și ploi, să spele dorul trist de voi, cu mâini de lut-ngenunchiați, la temelii de cruci sculptați, să n-aveți teamă nicio zi
IUBIȚI PĂRINȚI CU CHIP DE SFINȚI! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372300_a_373629]
-
Prichindel ca cânte în crâșmă (asta ca pedeapsă pentru nesăbuința lui), că altfel „Nebunul își face de cap”. Cred că aveam în jur de șase anișori când tata, Ilie Voican mi l-a arătat în crâșmă pe moș Prichindel, care albise și semăna izbitor de mult (cei care-și aduc aminte de un mare maestru al fluierului și cavalului) cu nene Marin Chisăr, și tot cam pe atunci mi-a spus adevărta tragedie pe care o trăia scripcarul. *** Matilda, care avea
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
lumea la doi. Soarele, sus pe boltă, falnic, se mai ține Și luna își trimite argintul către noi, Apele-nmărmuresc iarna când vine, Iar primăvara toate o pornesc șuvoi. După furtuni și ploi apar și curcubee, Zăpezile ne troienesc încet, albindu-ne, Iar toamnele ne spulberă perfid pe-alee Frunzarul clipelor, înfiorându-ne... Balanța Lumii veșnic se înclină, Când înspre Bine, dar mai ales spre Rău... Glasul Mulțimii râde zilnic, sau suspină, Uitând, sau amintindu-și des numele Tău.... Pe cerul
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
împart lumea la doi.Soarele, sus pe boltă, falnic, se mai țineși luna își trimite argintul către noi,Apele-nmărmuresc iarna când vine, Iar primăvara toate o pornesc șuvoi.După furtuni și ploi apar și curcubee,Zăpezile ne troienesc încet, albindu-ne, Iar toamnele ne spulberă perfid pe-aleeFrunzarul clipelor, înfiorându-ne...Balanța Lumii veșnic se înclină,Când înspre Bine, dar mai ales spre Rău...Glasul Mulțimii râde zilnic, sau suspină,Uitând, sau amintindu-și des numele Tău.... Pe cerul ... X
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
prin lume,aleargă nebun, Copita oțelita nu i se mai tocește, El n-are cărare,nu are nici drum, Își deschide aripi ,cănd somnul domnește, Doar glasul inocent îl mai domolește, Zâmbetul pur,îl priponește... Calul sălbatic,ce tâmpla îmi albește! Nu are grajduri,nu are pășune, Nu are izvoare de unde să se adape, Își caută herghelia în propria lui lume, Ne duce destinul pe umbre de ape, Copilării frumoase...iubire ,tristețe,trăire, Simbol peste timpuri,clipe de uimire, Calul sălbatic
CALUL SĂLBATIC de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371735_a_373064]
-
ianuarie 2016. Celsius a-nebunit, unii zic că s-a scrântit, gradele le-a încurcat, cu minus le-a calculat. La Întorsura fost-au cică, cu minus treizeci și unu, cum n-a fost tare demult, amintire din trecut... S-albise marea la țărm, șuiera vifor nebunul, pe Dunăre pod de gheață, s-o poți sparge doar cu tunul. Treceam Dunărea în sănii, din Ostrov la Călărași, caii potcoviți din vreme, tot trăgeau iavaș-iavaș. Oștenii trăgeau obuzul, în zori, chiar de
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
mai mult Celsius a-nebunit,unii zic că s-a scrântit,gradele le-a încurcat,cu minus le-a calculat.La Întorsura fost-au cică,cu minus treizeci și unu,cum n-a fost tare demult,amintire din trecut...S-albise marea la țărm,șuiera vifor nebunul,pe Dunăre pod de gheață,s-o poți sparge doar cu tunul.Treceam Dunărea în sănii,din Ostrov la Călărași,caii potcoviți din vreme,tot trăgeau iavaș-iavaș.Oștenii trăgeau obuzul,în zori, chiar de
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
țelulși gândea să-i dea inelul, Cumpănind clipa în careSă-i fure o sărutare.Pe o ferăstruică mică,Intră-n zbor o păsărică,... XXIII. VIȘINI ÎN FLOARE, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 363 din 29 decembrie 2011. Vișinii albiți de floare și o-nmiresmată boare ce ușor și lin adie, să ies din casă mă-mbie. Plec îndată la plimbare, alegând mica cărare ce mă duce jos, în vale, cât mai este un pic răcoare. Iarba fină, verde crud
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
câmpie chemându-te ... Dar, înaintea oamenilor, de cum răsărea soarele, alergau hărnicuțe albinele, înfruptându-se din dulceața boabelor parfumate. Și era o mulțime de struguri ... Unii erau chihlimbarii, de parcă adunaseră tot auriul soarelui, alții erau negri ca murele, și mai erau albi și rose. Se aduna în ciurpenii strugurilor, dulceața câmpiei, căldura soarelui, aroma florilor și speranța lucrătorului. Astfel de bunătăți n-am mai mâncat din acea vreme; mustul era negru și vârtos, un adevărat elixir al vieții. Copil fiind, îl mâncam
LA CULES DE STRUGURI-PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375741_a_377070]
-
umbra zeilor, apărut la editura Orfeu, 2015. Pe de altă parte nu mai e o noutate pentru nici unul dintre noi că anii trec și fiecare ne prefacem că uităm de trecerea lor, de cinismul cu care ne ridează fruntea, ne albește tâmplele, ne îngreunează pasul, dar ne fortifică simțurile și ne maturizează scrisul. Și pentru Valentina Becart timpul aduce o complexitate de imagini, volumul de față mergând, mai mult decât oricare altul (am în vedere, bineînțeles, doar volumele Domniei sale), spre încifrare
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
sfântă să-mi rămână trează, S-o privesc cu drag și nicicând cu ciudă, Să îmi fie mumă, să nu-mi fie Iudă. Ninge ne’ncetat, s-a depus zăpadă Și la mine-n suflet, însă, cin-să vadă? Neaua mă albește dar mă și îndoaie Și-acum vreau o ploaie, să curgă șiroaie... Referință Bibliografică: A VENIT IARNA / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2161, Anul VI, 30 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugenia Mihu : Toate Drepturile
A VENIT IARNA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379278_a_380607]
-
ochi pe omul ăsta, de teamă să nu zăresc fulgere, sau să-i declanșez cine știe ce reacție, reflexii ereditare, nu știu, parcă o stare de leșin mă lua și făceam eforturi să rezist, să nu simtă că mi-e teamă... Mă albisem la față, știam asta, dar trebuia să ies odată din casă și parcă greutăți uriașe mă pironeau... Pun mâna pe cheie, mulțumesc cu o voce sfârșită, iau pachetul, ieșim, încui ușa,închid și yala de sus pun cheia în poșetă
CAP DE BOUR de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369152_a_370481]
-
te mai superi peste zile iernoase Ce amarul și-l frâng, arse focuri în case. În genunchi de păduri tu te sprijini de cer Și în suflul de verde moartea pleacă stingher, Arzi buchete în suflet, le respiri tineresc, Și albești întuneric, focu-acesta-i firesc. Dintre tot și nimic ești eterna poveste, Planul tău la iubire optimist suie-n creste, Tu ești vergura vieții, lin mai cântă vioara, Ești din muguri iubito, vreau să-ți gust primăvara! Referință Bibliografică: Drag de primăvară
DRAG DE PRIMĂVARĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369241_a_370570]
-
târziu, după erupția "vulcanului". Ascult glasul lui Victor care brusc începe să-mi povestească... - În labirintul în care cuvintele deveniseră demult bulgări de lumină, el sfințea o cupă de rostiri. Ea răsărea din coada cupei cu zâmbetul ei de pasăre albită de încercări. În clocot sângele răsturna dealurile. Văile ascultătoare primeau pământul și crucile rădăcini din copacii frânți. El număra frunzele, câinii lătrau, ea dormea pe brațul lui de argint. Deschidea drumurile în tainele pădurilor arse de seceta omului, când mâna
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]